Avertismentul Cristinei

Plăcerea de a o asculta pe Cristina Neagu este depăşită doar de bucuria de a o vedea jucând

Tripla câştigătoare a Balonului de Aur îşi plasează gândurile spre interlocutor cu precizia cu care aruncă la poartă. Şi nici măcar nu trebuie să fii de acord cu tot ce spune ea, tocmai asta e frumuseţea comunicării libere.

Naţionala feminină de handbal trăieşte pe excelenţa Cristinei Neagu. Asta poate fi o exagerare jurnalistică, dar nu o minciună. Evidenţa numerelor meciului victorios contra Sloveniei alungă orice fel de îndoială. 11 dintre cele 31 de goluri ale echipei noastre au fost înscrise de Cristina. Prezentă pe teren toate cele 60 de minute ale întâlnirii, numărul unu mondial a fost cea care a ştiut să strângă echipa în pasajele de suferinţă. 11 goluri şi 100% timp de joc înseamnă nu mult în handbal, ci cosmic. Dar nu doar cantitatea contează, ci şi calitatea. Golurile Cristinei au fost reuşite în momentele de cumpănă ale unei întâlniri pe parcursul căreia slovenele au avut avantaj şi de 5 goluri. Revenirea în partidă contrazice tradiţia modernă şi contemporană. Punct câştigat.

Rolul esenţial al vedetei
Modestă, vedeta absolută a României ne transmite că un meci de handbal nu se reduce la lupta dintre ea şi starul echipei adverse, Ana Gros. Ba să ne ierţi ignoranţa, dragă Cristina, uneori sportul ăsta, aşa, de echipă cum este el, tocmai la asta se reduce! Uneori, în momentele cruciale, sportul simplifică sublim. Duelul dintre tine şi Ana Gros. Sau cu Heidi Loke şi Nora Mork, dacă jucăm contra Norvegiei. Sau cu Isabelle Gulden, dacă adversarul se numeşte Suedia.

Aşa cum la fotbal Barcelona înseamnă Messi, iar Real, Ronaldo. Scuze pentru comparaţia cu fotbalul! Înţelegem şi preţuim contribuţia Denisei Dedu, probabil portarul naţionalei pentru următorul deceniu, ştim că Eliza Buceschi este locotenentul de nădejde al căpitanului, că Geiger, Udriştoiu şi veterana Ardean Elisei sunt elemente importante ale ansamblului. Dar fără strălucirea Cristinei, în lipsa personalităţii ei, naţionala feminină rămâne o competitoare solidă, nu însă o forţă capabilă să supravieţuiască în coliziunea cu Norvegia, Rusia sau Franţa.

Cine este şi ce vrea Ambros
Spaniolul Martin Ambros, la a doua lui competiţie majoră ca selecţioner al României după Euro 2016 (locul 5), trebuie încadrat şi el undeva în peisajul acestui campionat mondial. În interviurile de până acum, mai degrabă nişte declaraţii smulse de reporteri, a părut reţinut şi rigid. Neutru, impersonal. Sigur că nu aşteptam fior patriotic de la un spaniol care ne antrenează naţionala, omul nu a fost angajat să suspine la „Deşteaptă-te, române!”.

Misiunea lui este să aducă rezultate, ne vor atrage atenţia pragmaticii, nu să ne gâdile corazonul. Întrebarea este când. Acum sau mai încolo? Răspunsul ni-l oferă chiar el. Antrenor cu normă întreagă la Gyor, cea mai de temut echipă de club din lume, Ambros şi-a securizat postul de selecţioner-part-time la plecarea spre Germania. Ambros a anunţat că participăm la o competiţie-test în vederea marii încercări de la Jocurile Olimpice. Translatarea responsabilităţii poate fi o armă cu două tăişuri. Acest „Nu aşteptaţi nimic acum, dar aşteptaţi totul la Tokyo!” poate fi un mod de a le linişti pe fete, dar şi un instrument pervers de a le demobiliza.

Apărarea
După victoriile cu exotica Paraguay şi surprinzătoarea Slovenie, acum urmează Spania. Spania lui Ambros? Da, în măsura în care selecţionerul nostru ar putea fi bănuit de sentimente contradictorii. Ceea ce nu este cazul. Mai important este avertismentul Cristinei Neagu privind fragilitatea apărării. O echipă, a noastră, care primeşte aproape 30 de goluri pe meci are o problemă. Care nu se rezolvă mereu cu golurile Cristinei şi cu extraordinarele încurajări ale românilor prezenţi în sala din Trier.

Atenţie, apărarea! Aici este punctul precis în care intră în rol competenţa tehnică a lui Ambros. Să sperăm că spaniolul nu va amâna rezolvarea până la Tokyo fie măcar şi din respect pentru oamenii aceia care îşi sparg pieptul la fiecare întâlnire a lor cu Cristina şi compania. Bine, ei nu ştiu că ne pregătim pentru Olimpiadă!