O privire, doar atât

Simona Halep a pierdut cu Svitolina şi a plecat de la Singapore. Se întâmplă. Se întâmplă şi că va fi repede uitată. Iar asta nu-i bine

Poate că femeia aceea merita o privire, dacă nu un autograf. Era o româncă şi purta în mâini un steag tricolor. Venise jos în tribună, la un pas de ieşirea jucătoarelor în tunel. Cătrănită, Simona Halep a trecut pe lângă ea la fel de repede cum trecuse pe lângă meciul cu Svitolina. 3-6, 4-6 cu Elina Svitolina, un rezultat care nu ne scuteşte de comentarii, ci le aşteaptă.

Suporterii Simonei
Simona Halep a încheiat în genunchi Turneul Campioanelor. Cu o victorie la Caroline Garcia şi două meciuri pierdute, la Wozniacki şi la Svitolina, românca încheie întrecerea pe ultimul loc în grupa ei. În linie melodramatică ar urma să spunem că Simona a fost singură în sala imensă din Singapore. Că şi-a trăit în solitudine amarul înfrângerii. Dar ar fi complet fals. Simona nu a fost singură nicio clipă acolo. Nici în alte locuri de pe mapamond. Răspândiţi care încotro de greutăţile vieţii şi de dorinţa firească pentru un trai mai bun, românii vin să o vadă şi să o susţină pe Simona.

La Paris, la Londra, la Indian Wells, la Madrid, la Beijing, la Toronto. Peste tot, Simona are suporteri. Pasionaţi, activi, ataşaţi sentimental. Printre cei mai activi, aş zice probabil şi printre cei mai numeroşi. Atenţie însă! Publicul simpatizant al Simonei nu este eminamente naţional, dar se recrutează cu precădere din compatrioţi. Celălalt public, cel local sau pur şi simplu neutru, se orientează de regulă ori spre outsider, ori spre jucătoarea mai spectaculoasă. Simona nu (mai) este nici una, nici alta.

Halep versiune 2014 versus Halep versiune 2017
Şi ajungem la tenisul propriu-zis. Dincolo de discursuri patriotice şi teorii pacifist-pozitiviste despre longevitatea ei în stratosfera ierarhiei, despre sacrificii şi ambiţie, despre lupta cu prejudecăţi şi handicapuri reale, inclusiv fizicul, se cuvin câteva observaţii. Nivelul de acum al jocului Simonei este sub acela din urmă cu doi-trei ani. Lungimea loviturilor este mai mică, tăria acestora la fel, colţurile terenului advers s-au transformat în zone minate, în schimb ale propriei jumătăţi sunt bătătorite ca un manej. Halep din 2014-2015 aştepta mai puţin greşeala oponentei şi câştiga mai multe puncte. Riposta, se apăra, dar ştia să şi atace. Asta nu mai face astăzi. Dacă nu credeţi, şi bineînţeles că nu credeţi, luaţi ca reper finala (pierdută) cu Şarapova de la Roland Garros. Băgaţi de seamă, nu vă ofer un cadou otrăvit cum ar fi victoria în faţa Serenei la Turneul Campioanelor din 2014, tot la Singapore! Aceea a fost o zi de graţie.

Încătuşare în loc de eliberare
Nu doar tenisul pe care îl etalează Simona Halep este mai modest în prezent. Ceva s-a alterat şi în starea ei mentală. Atitudinea ei actuală emană nesiguranţă, panică, încordare, nervozitate. Aţi văzut-o când a intrat în sală? I-aţi observat chipul crispat? Nu este nevoie să fii psiholog ca să vezi lucrurile astea. De unde acest inconfort psihic? Eşti, în sfârşit, numărul 1 mondial, ai glorie, te-ai îmbogăţit pe munca ta din tenis. Asta trebuie să te elibereze, să îţi genereze o senzaţie de bine, de împlinire. Şi nu doar în declaraţii, care sunt şablon în continuare.

La aceste constatări ar fi minunat să ne răspundă specialiştii. Nu aşa de mulţi pe cât suntem tentaţi să ne închipuim. Altfel, la ce bun impresar câştigător de Roland Garros şi antrenor celebru? Ei să ne spună de ce a fost posibilă prăbuşirea cu zgomot din meciurile cu Wozniacki şi cu Svitolina, după o victorie solidă contra Carolinei Garcia!

După finala dramatică împotriva Jelenei Ostapenko, pierdută şi aceea de Simona tot din cauza tacticii defensive, sentimentul predominant a oscilat între dezamăgire şi tristeţe. Astăzi, după trecerea prin faţa Svitolinei, haideţi să ne concentrăm asupra semifinalelor! Garcia-Venus Williams şi Pliskova-Wozniacki. Este tot ce putem face pentru a cenzura senzaţia de jenă. Şi cred în continuare că o atenţie acordată acelei femei cu steag tricolor valora cât un Turneu al Campioanelor.