Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

În luptă dreaptă

Altă zi în care Simona Halep s-a întâlnit cu gloria. Acum s-au recunoscut şi şi-au dat mâna

Permalink to În luptă dreaptă
sâmbătă, 7 octombrie 2017, 4:40

Ce legătură să fie între lupta pentru poziţia de lider mondial şi maternitatea latentă? Dezlegarea dilemei vine pe linie feminină. Ai văzut că Simona şi-a strâns la piept locul 1 ca pe un copil?, mă întreabă o colegă, oferindu-mi în acelaşi timp şi răspunsul. Nu mă gândisem. Un număr 1 construit din trandafiri roşii. Un număr unu aproape cât ea de înalt. Da, cu sensibilitatea femeilor nu te joci. De cele mai multe ori, noi, bărbaţii, tropăim dizgraţios, pe lângă sentimente. Ca dovadă, eu observasem ceva la graniţa kitsch-ului în trofeul-simbol oferit de gazdele chineze.

Şi-a împlinit visul alergând spre soare răsare. Spre lumină. Nu la Paris, nu la Londra, nu la New York. La Beijing, unde soarele nu se mai vede din cauza smogului. A reuşit după altă victorie eliberatoare de obsesii. 6-2, 6-4 cu Ostapenko, meteoritul obraznic care o lovise la Roland Garros. De data asta Simona a făcut un meci solid, în care a nu a mai repetat greşelile de la Paris. Cu un game final imperial, jucat cu autoritatea campioanei veritabile, care şi-a găsit echilibrul între ambiţie, stăpânirea de sine şi răutate controlată. La fel ca în partida cu Şarapova, a fost o răzbunare chirurgical-psihiatrică. Ostapenko, fetiţa uşor pufoasă şi îmbufnată, a înţeles şi s-a dus să-şi jumulească păpuşile.

Simona şi-a trăit clipa cu o simplitate pe care nu o fabrici în laboratoare de imagine. Alta ar fi apelat la un întreg ritual de gesturi repetate în oglindă, de la ochi daţi peste cap la lacrimi de crocodil. Dar putem fi parte la bucuria ei chiar dacă nu toţi am crezut în ea până la capăt? Atât timp cât ne recunoaştem îndoielile şi nu avem obrăznicia să ne invităm la ospăţ, nu ar trebui să fie o problemă. Nu este club în care ai dreptul să intri doar dacă te-ai remarcat în corul posesorilor de certitudini. A te îndoi de cineva nu înseamnă că îl renegi. Critica nu este egal ură şi răutate, aşa cum îşi închipuie unii. Dar intrăm în filosofie şi nu e cazul.

Am crezut că nu se va mai ridica după finala de la Roland Garros, când a fost atât de aproape. Am crezut asta şi după Wimbledon, şi după Cincinnati, şi după Wuhan. Era nu doar regret, ci şi o formă sublimată de suferinţă. Am greşit, ce bine! La numai o săptămână distanţă a venit demonstraţia desăvârşită că te poţi lupta cu lumea indiferent de unde vii şi de câţi centimetri ai în minus faţă de celelalte. Citesc în victoria asta a ei nu o lecţie sau o palmă. Este aluatul pentru hrana zilelor care vin. Este împăcarea cu sine. Este liniştea. Acolo, sus, nu te mai atinge nimic.

Simona merită până la ultimul punct din clasament acest loc 1 mondial. Este un premiu pe care l-a obţinut în luptă dreaptă, nu prin ricoşeu. Singură! Ceva îmi spune că va fi un lider mondial peste statura conjuncturală a predecesoarelor, fie că s-au numit Muguruza, Pliskova sau Kerber. Nu este un pronostic, este o dorinţă.

Comentarii (57)Adaugă comentariu

liviu (4 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 9:43

De acord cu Octavian. Trebuie sa ai tupeu sa scrii articolul asta. Dar nu ma mira. De ce oare nu puteti scrie in asa fel incat sa nu fiti nevoit sa va deziceti ulterior? Cum scrie Cosasu de exemplu, cu dubii, cu indoieli...

Mihai (1 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 11:12

Carcotasii acestei performante de exceptie pentru Romania, spun ca este nemeritat sa fii numarul 1 fara sa ai un Grand Slam castigat. Mai sa fie, pozitia se obtine prin cumularea si pierderea de puncte. Sa ne uitam la Beijing ce sacosa doldora de bani are acest turneu si "doar" 900 de puncte. Nu o fi Grand Slam, dar nu este mai prejos fata de Wimbledon sau Rolland Garros, in fond au fost la start toate jucatoarele bune din top. Se da o prea mare importanta unor turnee numite Grand Slam pentru ca asa place occidentalilor, ca au traditie. Chinezii nu sunt mai prejos cu nimic. Simona Halep a fost umilita permanent de persoane care postau impotriva sa ca este machedoanca, ca este branzara, ca e taranca, ca n-are psiholog, ca este proasta. Evident oameni distrusi mental, mediocri, care nu-si dau seama ca traiesc zi de zi intr-o cloaca si de multa vreme nu se mai ridica performanta dintre noi. Simona Halep este o fata simpla care si-a implinit un vis prin ambitie, a muncit si nu a facut rau nimanui. Niciunul dintre noi in afara de o apreciere nu am ajutat-o cu nimic. Este de apreciat ca dupa 30 de ani cu lipsuri majore in sport mai vezi astfel de performante, traiam din amintrile marelui Nasty. In privinta punctelor, Simona Halep a stiut sa-si gestioneze pozitia secunda in clasament multa vreme, ba iese, ba castiga. Un matematician ar observa calculele punctelor sale, care evident tin si de performanta. Degeaba iei 3 Grand Slam intr-un an, daca anul viitor iesi din primul tur si cazi in clasament dramatic, fapt care nu-ti mai permite sa fii cap de serie. Multa vreme i s-au impus acestei tinere talentate bariere mentale din partea noastra, am pus presiune pe ea in mod gresit: complexul Sharapova, n-a castigat Grand Slam, nu ajunge numarul 1, este nemeritata pozitia. Oamenii nu sunt invatati cu vorba buna, oamenii nu stiu fie suporteri adevarati. Cand tii cu cineva, esti cu el la bine si la rau. Cine suntem totusi noi cei care facem afirmatii fata de un astfel de sportiv gigant care a castigat o avere din munca proprie? O astfel de performanta ar trebui sa ne bucure ca romani, inca mai avem sperante ca natie. Tenisul este diferit de fotbal unde Hagi tragea o nationala dupa el. In tenis esti doar cu tine insuti, ai o zi buna castigi, nu ai pierzi. Simona Halep este deja perceputa ca Nadia in gimnastica, care dupa 40 de ani are usile deschise peste tot. Aceasta performanta sper sa motiveze si alti copii care iubesc tenisul si doresc sa ii calce pe urme. Chiar avem nevoie de modele in multe domenii. Bravo Simona Halep si mult succes. Felicitari familiei care si-a indrumat fara retineri copilul sa-si indeplineasca un vis.

Obiectivul (6 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 13:17

Halep e slaba,castiga majoritatea punctelor pe gresala adversarei,nu- si asuma riscuri si returneaza numai pe mijloc! Cu asemenea joc, nu va castiga vreun mare slem.

Vardasihan (41 comentarii)  •  8 octombrie 2017, 17:23

Da' ce-ai făcut mă nene mă?!?!!?Ai pierdut finala!!😂Locul 1 printr-o conjunctură fericită.Au mai fost multe ca ea,pe locul 1,dar doar adevăratele lidere au rămas în istoria tenisului şi vor rămâne.Henin,Graff,Serena,Hingis,Venus,Sharapova e.t.c.,adevărate lidere,al căror talent nu îl poate contesta nimeni.Simona la 26 de ani,e încă la stadiul de a demonstra că e o jucătoare bună,un lider în tenis prin joc şi rezultate.Îmi e teamă că dacă nu a reuşit să se impună până la vârsta asta într-un grand slam,nu o văd câştigând unul.Nu o văd ca pe o tenismenă care să rămână în istoria tenisului mondial.

Comentează