Proştii în ofsaid

Astăzi, despre o carte. Cartea scandaloasă a unui ziarist care este şi parlamentar european. Ce vreţi subiect mai neatrăgător?

Bleah! Nu tu Steaua, nu tu Dinamo, nu tu Gigi, nu tu Burleanu, nu tu Carmen Dan versus Nicolae Badea. Astăzi, despre cartea unui om care încearcă să ne explice şi să-şi desluşească sieşi în ce lume trăim. Să vedeţi ce de citiri nu o să aibă articolul ăsta!

În stare de veghe
„Proştii Europei” a lui Traian Ungureanu este o carte pe care nu trebuie să o citeşti aşezat comod în fotoliu. Nici la cafea, fumând în tihnă o ţigară. Este o carte pe care trebuie să o citeşti cu o compresă rece pe frunte. În stare de veghe. Şi departe de marginea unei prăpăstii, că firile mai simţitoare pot dezvolta tentaţii suicidare. „Proştii Europei” nu îi radiografiază pe români, aşa cum aţi putea intui din titlu. Dar este o carte şi despre români, care sunt luaţi de proşti în relaţia cu deştepţii Europei. Românii, ca şi polonezii, şi bulgarii, şi lituanienii. Şi alţii, naţii mai din Est. Adevăraţii proşti sunt cei care conduc lumea, ne spune Traian Ungureanu. Îşi justifică afirmaţia într-un volum de 250 de pagini. Sunt pagini provocatoare, dure. De ce? Simplu, ridică vălul (burka?!) şi arată chipul lumii aşa cum este astăzi. În al doilea deceniu al secolului 21. Chipul lumii posibile din viitorul apropiat. Un chip şi mai schimonosit.

„Dacă doriţi să nu vă vedeţi copiii înjumătăţiţi de bombe musulmane, nu vă bazaţi pe elita europeană! (…) Pentru că eu aşa ştiu: dacă primeşti pe cineva în casă, iar musafirul te sfătuieşte, de cum s-a aşezat în fotoliu, să îi interzici soţiei să se mai machieze sau te anunţă că nu va folosi toaleta, fiindcă sufrageria este mai largă şi mai aproape, îl pofteşti afară. Cu tradiţie, merite istorice şi diversitate culturală cu tot.” – „Proştii Europei. Cum se sinucid civilizaţiile”, editura Humanitas, 2017

Peştele de la Parlament se-mpute!
Dacă iei primele litere din titlul cărţii, rezultă abrevierea PE. Parlamentul Europei. Proştii Europei sunt exact cei care ar trebui să fie deştepţii ei. Oamenii puşi/aleşi să apere civilizaţia de invaziile barbare sunt tocmai cei care capitulează primii. Şi atunci, cum să reacţionezi? TRU ne oferă o cale. Cartea lui Traian este un strigăt împotriva corectitudinii politice. Împotriva terapiei globale de spălare a creierelor. Este o pledoarie naturală pentru libertatea gândirii. Nu şi pentru libertatea de a exprima orice prostie. Este un protest virulent împotriva abandonului, a supunerii practicate cu fervoare de societatea occidentală. Pesimismul mărturisit al autorului în antiteză cu optimismul stupid al liderilor Planetei. Vezi optimismul exuberant al pieţelor încrezătoare în creşterea economică ireversibilă care a dus la criza universală din 2008. Vezi ce s-a ales de optimismul legat de înlăturarea tiranilor din Orientul Mijlociu, care ar fi trebuit să ducă la o orgie democratică, aminteşte TRU.

Revolta ca terapie pentru sănătatea mintală
Luciditatea ca formă de protest. Avertismentul că toleranţa Occidentului faţă de intoleranţa terorismului islamic şi migraţia nelimitată pot duce la extincţia unei forme de civilizaţie. A civilizaţiei noastre. A civilizaţiei clădite pe valori creştine. Ssst, nu este voie să spunem asta!, ne muştruluiesc domnii de la Bruxelles. Ba da, avem voie să o spunem, ba putem să şi strigăm!, ne transmite Traian Ungureanu. Cum, dom’le, tocmai tu, parlamentar european, ştergi pe jos cu Parlamentul Europei? Tu, angajat, îţi permiţi să îţi faci cu ou şi oţet angajatorul? Dar autorul ştie ce îl aşteaptă după publicarea, eventual şi traducerea cărţii. În plus, nu cred că are naivitatea să îşi închipuie că odată întors la Bruxelles va fi primit cu flori în Grand Place.

Povestea a început cu „Manifestul fotbalist”
Nu trebuie să vă placă „Proştii Europei”. Este suficient să vă pună pe gânduri. Sau să vă enerveze. Mie mi se pare o carte excepţională. Bineînţeles că sunt subiectiv. Aşa cum este şi cartea. Mă leagă de autor o prietenie care a început cu ani în urmă sub semnul fotbalului. Îi aştept cu nerăbdare textul săptămânal pentru Gazeta Sporturilor. Descopăr negreșit acolo calităţile articolelor lui. Prospeţime, sinceritate, orizont cultural, curaj, sarcasm, umor de cea mai bună calitate. Nu întâmplător, fiindcă omul nostru are o seamă de pasiuni terestre, prima carte publicată de Traian Ungureanu, la Humanitas, ca şi volumul de faţă, a fost „Manifestul fotbalist”. Evident, cartea a scandalizat spiritele comode care populează lumea sportului, inclusiv „confraţi” de breaslă.

Ofensatoare, obraznice, crude, nemiloase. Aşa arată cărţile lui Traian Ungureanu. De aceea merită citite. Pentru cuminţenie, cumsecădenie şi supunere, adresaţi-vă Parlamentului European!