Ascultaţi ce spun antrenorii!

Laurenţiu Reghecampf şi Ioan Andone au viziuni personale despre derby. Foarte personale

Echipele ca echipele, dar antrenorii s-au dezlănţuit cu ocazia derbyului. Din păcate, după meci. Andone a profitat de victorie ca să-şi verse năduful, Reghecampf a profitat de înfrângere ca să fie din nou ironic.

Dinamo domină statistica

Înainte însă de a plonja în abisul declaraţiilor celor doi tehnicieni, să aruncăm o privire pe datele statistice. Nespectaculoase, acestea au calitatea că oferă o imagine concretă asupra evenimentelor din teren. Elimină subiectivul şi senzorialul, confirmă sau infirmă impresiile noastre despre un meci. Aşadar, ce ne spune aritmetica elementară a partidei de pe Arena Naţională? De exemplu că Dinamo a avut o posesie superioară, 51%, contra 49% Steaua. Nu regăsim în contul lui Dinamo procente asemănătoare celor reuşite de echipe precum Barcelona, Bayern sau Arsenal, dar faţă de întâlnirile anterioare cu rivala istorică este un progres semnificativ. Asta apropo de ideea că Dinamo nu ştie decât să stea la cutie şi să răspundă pe două, trei contraatacuri, teorie susţinută înaintea meciului chiar şi de un tactician de calibrul domnului G. Becali. Dinamo a expediat 8 şuturi spre poartă, dintre care 6 şi-au atins ţinta, în vreme ce adversara a trimis doar 4 şuturi spre buturile apărate de Penedo, cadrând numai 3 dintre acestea. Şi la cornere Dinamo stă mai bine decât Steaua, scor 4-1. Toate astea sunt de necontestat, chiar şi de un polemist de talia lui Reghecampf. Sau ar trebui să fie.

„Noi nu am cedat iniţiativa pentru că nu am avut cui să o cedăm. Ei nici măcar nu au jucat” – Laurenţiu Reghecampf la conferinţa de presă

Eliminând posibilitatea ca statistica derbyului să fi fost ţinta unui atac informatic dinamovist, declaraţia lui Reghe şi datele meciului nu intră deloc într-o relaţie biunivocă. Vedeţi, de aceea viaţa ne este înfrumuseţată de cifre şi de numere. Că nu mai înghiţi ca pinguinul sardinele aruncate de domnii antrenori din spatele microfoanelor, cu aerul acela superior, de pescari-academicieni, care îşi împărtăşesc erudiţia bobocilor din anul întâi. Dacă totuşi Reghecampf chiar a crezut ce a spus înseamnă că are o problemă de percepţie. Steaua nu a jucat ab-so-lut nimic tot meciul. Şi a fost învinsă de Dinamo, o echipă care de-abia după 20 de minute de uluială a încropit ceva care semăna a fotbal, reuşind ca la 3-1 să fie dezinvoltă şi inventivă. Când Nedelcearu preia, pivotează pe lângă fundaş şi şutează precis, fără să privească poarta, se cheamă ori că Nedelcearu este deja un fotbalist important, ori că apărarea Stelei este comică. Vă vine să râdeţi?

Să trecem la Ioan Andone. Învingătorul duelului cu Reghecampf. Dar Andone nu are discurs de vânător, ci de vânat.

„Îţi cere rezultate, dar ai cu ce? Cu unu’ din Africa de Sud? Cu unu’ din Panama? La noi, gata, imediat se cere demisia. Parcă suntem în ţările arabe. Doar acolo sunt 4 antrenori pe an la echipă” – Ioan Andone după derby

Unu’ şi unu’

Să traducem. „Unu’ din Africa de Sud” este Mahlangu, jucător dorit de Ioan Andone şi transferat la Dinamo cu sprijinul lui Ioan Andone. Mai departe. „Unu’ din Panama” este Penedo, portarul titularizat inexplicabil în derby în faţa lui Brănescu, unu’ din România care a fost legitimat la Juventus. Juventus Torino. „Unu’ din Panama” este portarul de 35 de ani care a provocat penaltyul din secunda 9 şi care a arătat nesiguranţă la cam toate intervenţiile (puţine, că Steaua n-a avut ocazii). Deci despre ce vorbim? Trăim o piesă absurdă? Tot ce se poate, fiindcă Ando completează, adăugând nostalgic că pentru Dinamo a refuzat o ofertă din ţările arabe, după ce spusese că în ţările arabe se schimbă 4 antrenori pe an?! Adică tânjeşti după un loc în care eşti bătaia de joc a şeicilor?

Vă las să trageţi singuri concluziile, cred că este material destul. Iar împreună să aşteptăm derbyuri mai reuşite şi spectacole vizuale mai clare şi mai pe înţelesul vulgului din partea galeriei din Ştefan cel Mare. Haios este că oficialii stelişti, ai căror suporteri au început să părăsească arena la mijlocul reprizei secunde, râd de invizibilitatea coregrafiei rivalilor. Asta chiar că este artă abstractă!