Spălarea motivaţională a creierului

Christoph Daum dezvăluie cum speră să elibereze pofta de gol a lui Andone. Nu vreţi să ştiţi!

Înainte de a intra în subiect, adică naţionala-meciul cu Polonia-Christoph Daum, o observaţie care se leagă de naţională-meciul cu Polonia-Christoph Daum, plus Federaţia Română de Fotbal. Mai degrabă o părere, nu o observaţie.

Bumerangul care sparge capul
Dincolo de toate consideraţiile savante, dar după război, ale analiştilor politici, victoria lui Donald Trump în alegeri este într-o bună măsură fructul campaniei negative, agresive şi interminabile purtate împotriva sa de tabăra Hillary Clinton şi de restul lumii. Tot veninul picurat luni în şir, zi de zi, minut cu minut, prin toate mijloacele de informare şi de dezinformare, l-a propulsat preşedinte pe Donald. Asta apropo de lupta la baionetă purtată de „opoziţia din fotbal” împotriva lui Răzvan Burleanu şi a echipei lui. Exceptând dimensiunile entităţilor în discuţie, similitudinile par frapante. Cu cât cei adunaţi sub stindardul Generaţiei de Aur încearcă să arate cât de neavenit, de prost şi de rău intenţionat este Burleanu şi cei de lângă el, cu atât efectul va fi invers celui scontat. Va fi efectul de bumerang. Dar ce ştiu eu? Deci continuaţi!

Tot Florin!
Închidem paranteza lungă cât noaptea alegerilor, îi lăsăm pe americani să îşi trăiască visul şi ne îndreptăm atenţia spre meciul cu Polonia. Una dintre marile teme înaintea partidei de vineri este alegerea vârfului de atac. Claudiu Keşeru sau Florin Andone? Daum ţine să precizeze că îl apreciază pe Klaudiu, nume rostit cu acel inconfundabil accent nemţesc, dar ne dă de înţeles că alesul lui rămâne Andone, rostit cu cel mai puternic accent românesc posibil. Este opţiunea lui, nu avem cum să ne opunem. Doar că rezultatul meciului nu este doar al lui, al lui Daum. Eventuala compromitere a calificării la Mondialul din 2018 este a tuturor suporterilor echipei naţionale.

Noi, demodaţii
Fiind un profesionist, selecţionerul a oferit totuşi o explicaţie tehnică pentru preferinţa lui. Andone este om de contraatac, ne spune. Corect. Andone participă la joc, se implică în ambele faze, este jucător de echipă, ne mai spune. Faptul că atacantul La Corunei nu prea marchează nu-l deranjează foarte tare pe Daum, care apelează, aţi ghicit!, la discursuri motivaţionale. I-a recomandat lui Florin să îşi ia grija asta de pe cap şi să se bucure de fotbal! Minunat. O mostră de spălare a creierului demnă de o cauză mai fotbalistică. Demodaţi, noi ştiam că atacanţii trebuie să înscrie goluri, iar fundaşii trebuie să-i împiedice pe atacanţi să înscrie goluri, mijlocaşii fiind undeva la mijloc, evident, în toată afacerea. La fel de demodaţi, noi ne mai închipuiam că bucuria supremă a fotbalului rămâne golul.

Sprechen Sie rumanisch?
Mai este ceva care îi leagă pe Daum şi pe Florin Andone. Nu îi interesează ce spune presa. Canalele de informare în general. Pe ideea inversă că tot ce nu te atinge te întăreşte. În continuarea teoriei, Christoph Daum se mândreşte că nu ştie româneşte. L-aş contrazice, oferindu-i exemplul spaniolului Xavier Pascual, noul antrenor al naţionalei masculine de handbal. Înainte de a învinge Polonia, care Polonie în handbal este considerabil peste Polonia la fotbal, Pasqual le-a vorbit handbaliştilor lui în limba română. În limba lor. Chiar citite de pe o foaie de hârtie, că nici Pascual nu este Einstein să ne înveţe limba în două luni, cuvintele acelea au avut un efect miraculos.

Altfel, sunt liniştit. Daum oricum nu ar fi citit acest articol nici dacă era scris în limba lui Goethe. Deci se poate concentra asupra meciului cu Polonia împreună cu Andone şi cu Săpunaru, care nici ei nu citesc. Presa. Dacă aş zice că nu citesc în general, s-ar putea să îi flatez.