Noe, Potopul şi Liga 1
Jucătorul sub 21 de ani este un lux pe care nu ni-l putem permite, încearcă să ne convingă conducătorii şi antrenorii din Liga 1
O veselă idee strămoşească spune că regulile şi legile sunt făcute pentru a fi încălcate. Adaptare la fotbal, pentru a fi driblate. Mai există pe aceeaşi temă pilda barierei, care este sărită de dulăi, trecută pe dedesubt de căţei şi în care se opintesc doar boii. Aşadar, de barieră, adică de lege, se lovesc doar boii. A se citi oamenii cinstiţi, recte proşti. „Deştepţii”, „inteligenţii” se descurcă ei într-un fel.
Nu unul, mai mulţi
Problema cu regula jucătorului sub 21 de ani este că nu dă loc de întors nici pentru deştepţi, nici pentru inteligenţi. Legea, bună, proastă, trebuie respectată. Ce spune totuşi regula aceasta atât de contestată de majoritatea conducătorilor de club şi a antrenorilor din prima Ligă? Că în noul sezon competiţional, echipele din Liga 1 sunt obligate să aibă permanent în teren un jucător sub 21 de ani sau eligibil pentru naţionala Under 21. Ce înseamnă asta din punct de vedere tehnic? Că în afara omului din teren, echipele trebuie să aibă cel puţin una, două soluţii de rezervă. Pot interveni accidentări, eliminări. Schimbări cu caracter tactic, apanajul gândirii antrenorilor.
Tade, Gebhart sau Tudorie?
La fel ca în cazul alegerii lui Christoph Daum ca selecţioner, lumea fotbalului s-a scindat. Adversarii noii norme susţin că aceasta este artificială, pompieristică şi îi va împiedica să alinieze un prim „11”competitiv. Şi că nu astfel se primeneşte fotbalul românesc. Mai susţin conducătorii şi antrenorii partizani ai vechii rânduieli că tinerii care au valoare se impun oricum, nu printr-o lege restrictivă şi discreţionară, promovată de nişte tipi din birourile federale. Realitatea din teren îi contrazice, la fel prezenţa masivă a străinilor de mâna a doua în prima competiţie internă. Ce ziceţi, dacă Steaua era obligată din sezonul încheiat să adere la regula jucătorului sub 21 de ani, îi mai transfera şi pe Tade, şi pe Gebhart? Sau îl folosea/forţa pe Tudorie? Asta ca să nu mergem mai în spate, unde vom descoperi alte şi alte transferuri supercalifragilistice ale roş-albaştrilor.
Cine n-are copii să-i facă!
Observând apetitul ofensiv al fotbalistului pe care Becali speră să ia 100 de milioane de euro peste 2 ani, poftă ofensivă deocamdată în meciurile de pregătire (unde a început ca fundaş central, asta, da viziune a unui antrenor!), nu ar fi fost mai bine şi din punct de vedere sportiv, şi financiar ca Steaua să-l fi ţinut aproape pe Tudorie, nu să-l împrumute la Voluntari? Deci la Voluntari, unde Tudorie a frecat de asemenea banca de rezerve, lucru care demonstrează că interesul pentru promovarea tinerilor este străin şi echipelor mici, primele care ar fi interesate să îşi crească propriii fotbalişti. Se mai plânge Steaua, în avanposturile luptei contra regulii jucătorului sub 21 de ani, că tinerii jucători români sunt prea scumpi. Aşa o fi, dacă vrei să-i cumperi. Dar dacă îţi propui să-i creşti? A, uitasem, Steaua şi-a desfiinţat centrul de copii şi juniori. Cică era prea costisitor.
Exista o soluţie alternativă
Legea jucătorului sub 21 de ani este restrictivă. Ca orice lege. Legile nu sunt gândite neapărat pentru confortul imediat, adică „să ne simtem bine”, ci pentru însănătoşirea unei comunităţi. Comunitatea despre care vorbim aici este fotbalul românesc. Contestatarii moderaţi susţin că ar fi fost mai rodnică o stimulare materială a celor care promovează tinerii, prin reţinerea unui procent semnificativ din drepturile TV care să fi mers la sfârşitul competiţiei la echipele respective. Strict la ele. Este o idee. Nu sună rău, dar cu siguranţă şi atunci s-ar fi găsit voci care să acuze practici discriminatorii, interese ascunse care să favorizeze cluburile cu puternice centre de copii şi juniori.
Craiova, Dinamo, Viitorul, Botoşani acceptă fără comentarii ori chiar salută regula fotbalistului sub 21 de ani. Ceilalţi reprezintă tradiţia. Ei sunt păstrătorii obiceiurilor. Meşterii cârpăcelii şi maeştrii ingineriilor financiare. Ei prevestesc Potopul pe care tot ei l-au provocat. După ei, Noe n-ar fi trebuit să ia în arcă toată fauna planetei, ci mâncare, băutură, trabucuri şi…. Şi vă las să ghiciţi ce anume.