47 de ani cu Chris Squire

Am aflat întîmplător, căutam nu ştiu ce pe net. Chris Squire a murit după o luptă foarte scurtă şi inegală cu leucemia

Chris Squire. Am aflat întîmplător, căutam nu ştiu ce pe net. Ceva legat de muzică, o anumită muzică a unor anumiţi oameni. M-a durut cînd mi-au căzut ochii pe ştire, am zis că nu înţeleg, că engleza mea e precară şi din cauza asta. M-a durut, dar nu imediat, ca atunci cînd te loveşti şi simţi a doua zi că e ceva rău în tine. Chris Squire a murit după o luptă foarte scurtă şi inegală cu leucemia. Ascultasem mult Yes în ultima vreme, lucruri mai vechi şi foarte vechi, înregistrări mai noi. Concerte din alte timpuri, imagini pierdute şi recuperate de Youtube. O nostalgie premonitorie mă îndemnase să ascult Yes. A mia oară, a zecea mia oară. Şi asta de patru decenii. Fragile, Relayer, Going for the one, Tormato, Big Generator, Magnification. Iar el era mereu acolo, cu basul lui Rickenbacker 4001. La început un tînăr înalt şi subţire, cu părul lung. Îmbrăcat foarte colorat. Apoi un bărbat din ce în ce mai voinic, tot pletos. Un haiduc în variantă insulară. La urmă un bunic cu părul alb ca neaua, dar foarte prezent pe scenă. Un om viu.

Nu a fost vîlvă în jurul morţii lui. A ieşit din viaţă cu discreţie, deşi era un star rock. Dar era Chris Squire un star rock? Şi cine era, în fond, Chris Squire? O, da, basistul de la Yes, sper că nu e nevoie să explic ce înseamnă Yes. Şi cine mai era Chris Squire? Bineînţeles, vocea din spatele lui Jon Anderson. Marea voce Jon Anderson. Puţină lume ştie că vocea stelară a lui Jon căpăta forţă şi nuanţe în momentul în care Chris şi Stewe Howe, chitara solo a trupei, îl acompaniau. Îl însoţeau în călătoriile lui prin alte galaxii. Nu era acolo un simplu backing vocals, ci mult mai mult. Era corul care venea din experienţa de copil a lui Squire care cîntase în coruri bisericeşti. Era jocul vocilor nemaiîntîlnit la alte trupe.

La fel de puţină lume ştie că Squire a fost singurul component al poveștii Yes care nu a plecat nici o secundă dintre ai lui. A fost membru fondator împreună cu Anderson, în 1968. Istoria Yes şi istoria muzicii rock progresive consemnează această experienţă unică şi emoţionantă prin mesaj. Un om, Chris Squire, a cîntat, a muncit şi a compus timp de 47 de de ani doar pentru Yes. Nu a lipsit de pe nici un album Yes, de la nici un concert susţinut de Yes, indiferent de componenţa formaţiei de-a lungul anilor. Şi a fost acolo la Yes un du-te vino care poate că a asigurat şi supravieţuirea, şi revenirea la marea muzică după compromisurile din anii ’80. Squire a fost trunchiul experienţei muzicale Yes. Şi rădăcina, şi rodul acesteia.

Există o minunăţie de piesă în albumul Magnification în care Chris Squire face vocea. Se numeşte „Can you imagine”. Ascultaţi-o şi veţi înţelege. Totul.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=WV6fWbs9GmU]