Timpul transferurilor, anotimpul tîrguielii

Steaua ar putea arăta ca o echipă adevărată dacă lucrurile ar fi făcute ca la fotbal, nu ca la mall, cînd încep reducerile

Meciul Stelei cu Trencin s-a încheiat de vreun sfert de oră. Stadionul gol s-a golit în absolut. Au dispărut pîlcurile de susţinători ai slovacilor, sofisticatele camere TV şi-au stins ledurile. În faţa arenei, o mînă de reporteri înconjoară o siluetă îmbrăcată într-un costum alb. La mijloc, sub lumina orbitoare a obiectivelor de filmat, îl vedem. Este un arhanghel? Fiindcă la un moment dat, cînd dă să se urce în maşină, începe să psalmodieze. Dar arhanghelii, fie ei şi costumaţi în alb, nu merg cu maşina şi în orice caz nu cu Maybach-ul. Şi nu îşi fac cumpărăturile în ultima clipă ca muritorii de rînd.

Aţi recunoscut personajul şi modul de acţiune. Încet, încet, lucrurile se aşază în matca lor, era să zic firească. Arhanghelul motorizat a pomenit de apocalipsa insolvenţei în cazul în care echipa lui ar fi ratat calificarea. Echipa lui, ne place sau nu asta e situaţia, se numeşte Steaua, este campioana la zi a României la fotbal şi a trăit zile mai bune decît aceea a partidei pierdute în faţa unei formaţii slovace nu chiar atît de modestă din punct de vedere fotbalistic pe cît ne plăcea să credem. Foarte pe scurt, Steaua s-a calificat, dar s-a făcut de rîs printr-un joc ridicol în apărare, aiuritor la construcţie şi inexistent la finalizare.

Epitetele colorează textul, nu oferă însă explicaţii. Iar totul are o explicaţie, chiar şi în fotbal. S-a simţit deficitul de experienţă al lui Rădoi? Da. Mai mult decît atît şi o stare de panică venită de departe în timp, de la coşmarul numit Middlesbrough. Însuşi tînărul antrenor a pomenit-o, nu este invenţie jurnalistică. A mai fost şi alcătuirea strîmbă a primului „11”. Papp pe dreapta, şi nu în centrul apărării lîngă Varela, a fost o fantezie care a costat. Intrarea lui Rîpă, forţată tocmai de accidentarea internaţionalului din Insulele Capului Verde, a rezolvat cumva problemele la nivelul acceptabilului. Fostul gălăţean nu este vreun Dani Alves, dar îşi face decent treaba. Cunoaşte fişa postului.

Putem glosa la nesfîrşit pe marginea valorii jucătorilor rămaşi sau aduşi la Steaua. Nu trebuie să fii însă doctor în fotbal pentru a înţelege că transferurile au fost făcute tîrziu. Prea tîrziu. Oameni cu adevărat pricepuţi în fotbal şi în plus ataşaţi de roş-albaştri au avertizat. Au îndemnat. Nu ştiu cum ar fi arătat Tade ca lance a lui Chipciu, Stanciu şi Adi Popa, probabil că nu l-am fi confundat cu Neymar, dar în orice caz nu l-am fi privit ca pe un pivot de baschet. Muniru, care miercuri seară s-a scos cu un şut formidabil, Tahar, Hamroun, Alcenat, chiar Tudorie, pot fi soluţii reale de creştere a jocului Stelei. Dar nu achiziţionaţi în iulie, eventual aşteptînd şi valurile de discount, acum, la ceas de fierbinţeală estivală, ci măcar cu nişte luni mai devreme. Eventual în pauza de iarnă, care este o pauză reală (unii pretind că prea lungă), cu stagii de pregătire adevărate, nu de plimbări de o săptămînă prin Alpii austrieci.

Aceasta s-ar putea numi strategie. Management, dacă prizăm termenii la modă. Iarna, car, adică transferuri gîndite, şi vara, sanie, adică reglaje fine. Steaua nu are echipă de grupele Champions League şi gîfîie să ajungă în grupele Europa League. Gîndiţi-vă că într-un an au fost pierduţi Gardoş, Szukala şi Latovlevici, trei sferturi din apărare. Iar acum Tamaş lasă regrete în urmă. Apropo de regrete, transferuri ratate şi ochi de scouteri. L-aţi văzut pe acest Wesley de la Trencin, autorul a două din cele 3 goluri ale adeversarilor Stelei? Wesley Moraes Ferreira da Silva, atacant de nici 19 ani şi 1,90 metri înălţime. A fost achiziţionat de slovaci în vara aceasta. Credeţi că a costat cît Raheem Sterling cumpărat de City de la Liverpool?