Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

„Lucruri urîte” despre Halep

Am înţeles că trebuie să ne simţim vinovaţi pentru că ea a pierdut în primul tur la Wimbledon, iar asta nu ne-a bucurat

Permalink to „Lucruri urîte” despre Halep
miercuri, 1 iulie 2015, 2:06

Simona Halep răspunde tăios criticilor după eliminarea prematură la Wimbledon. Nu trebuie să explic nimănui ce fac, punctează jucătoarea română, trimiţînd un lung de linie imparabil spre cîrcotaşii de profesie. Aşa cum nu a reuşit mai deloc în meciul cu slovaca Cepelova. Bravo Simona! Aşa ne trebuie, nouă, ăstora care spunem „lucruri urîte” despre tine şi despre jocul tău din ultima vreme.

Şi da, ai dreptate, trebuie să „scoţi stresul” din tine, ca pe un diavol exorcizat în antrenamente nesfîrşite. Şi da, şi normal, din moment ce nu ai avut nici un fel de aşteptare pentru turneul de pe iarba londoneză, Wimbledonul te-a premiat cu o eliminare din primul tur. Ce-i aia să îţi onorezi statutul de favorită 3 a întrecerii, de semifinalistă surpriză a ediţiei trecute? Mofturi. Tu să te simţi bine, tu să îţi păstrezi forţele pentru viitoarele contracte publicitare, unde e musai să joci în forţă. Cît mai natural, cu bunicuţele, cu peretele. Uite că şi Eugenie Bouchard îţi calcă pe urme, ea fusese exact cea care mai acum un an se ducea în finala pierdută contra Petrei Kvitova. Dar în reclame este de nebătut!

Nu trebuie să explici nimic Simona. Rămîi căpoasă pînă la capăt, nu ţine cont de ce spun cei din jur, oameni care au mai jucat şi au mai văzut „urcuşuri şi coborîşuri” în tenis, ceartă-i pe cei care văd miop şi nu recunosc în tine campioana nepereche a tenisului mondial, ci doar o fată ambiţioasă care a ajuns foarte sus prea repede, iar acum are rău de înălţime, pretinde cu orice ocazie că joci pentru ţară, asta atinge corazonul compatrioţilor care mai cred în basme cu Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare, schimbă-ţi antrenorii ca pe rachete cînd se înnoiesc mingile, nu-i chema să te intoxice cu tot soiul de sfaturi banale, rămîi convinsă că totul depinde numai de tine, că nimeni nu îţi poate da un sfat folositor sau inteligent, iar cine insistă totuşi să ţi-l ofere este clar rău intenţionat, un „hater” cum ne place acum să zicem, nu un „lover”, un om de bine, un român de bună credinţă, care te iubeşte necondiţionat şi care vede partea pozitivă a lucrurilor, care naiba o fi aia.

Şi acum cîte ceva despre meciul propriu-zis, contra Cepelovei, „probabil cel mai slab de cînd Halep a devenit un nume în tenis”, cam aşa ceva a spus Adrian Cruciat la microfonul Digisport. Iar el nu este un „hater”, nu este cîrcotaş, pătimaş nici atît, ci un comentator echilibrat, care încerca să deceleze lucrurile bune din jocul Simonei. Atît de puţine, vai!

Şi vedeam şi fără ajutorul comentatorului prea multe greşeli neforţate, insistenţa demnă de un plan de joc mai bun pe loviturile în lung de linie, procentajul modest la serviciu, mingea trimisă scurt în terenul advers, atitudinea defensivă, crisparea care se citea pe chip şi în loviturile executate cu frîna trasă. Peste toate, impresia că Cepelova o citise dinainte pe Halep şi în timpul meciului doar a  aplicat o lecţie însuşită. Nu cumva este şi asta o explicaţie pentru înfrîngerile din ultimul timp, faptul că adversarele au învăţat jocul româncei şi au găsit antidotul? În timp ce ea, Simona Halep, a încremenit în proiect supărată pe nerecunoştinţa semenilor?

Sîntem la capătul poveştii? Nu, pentru că o poveste presupune emoţie, participare afectivă. Simona Halep nu este o poveste a sportului nostru, ci o întreprindere personală, pe care o administrează ea împreună cu familia şi cu Virginia Ruzici, iar din cînd în cînd o livrează publicului. În contrapartidă, noi avem datoria sfîntă să batem din palme. Am spus lucruri urîte, ştiu.

Comentarii (156)Adaugă comentariu

Serban (15 comentarii)  •  3 iulie 2015, 6:09

Mi-ati mancat un „e”!Se scrie „chapeau”!Corectez urgent,nu de alta,dar „cunoscatorii” ma vor acuza de incultura!

cineva (6 comentarii)  •  3 iulie 2015, 9:27

anvergura unui campion e data de capacitatea de a varia registrul tehnico tactic in functie de diverse variabile , timp, adversar, nivel de oboseala , etc. restul sunt doar discutii

simi (2 comentarii)  •  3 iulie 2015, 9:35

Cei care dezaprobati articolul d-lui Geambasu, va invit sa-l mai cititi odata. Este un articol scurt, taios si realist. Nimeni nu trebuie sa-l considere ca un atac la persoana, in primul rand Simona, ci pur si simplu opinia autorizata a unei persoane care a analizat o situatie dintr-o perspectiva realista. Acest articol trebuie sa fie luat de Simona ca un sfat si nu ca o critica.

Cip (13 comentarii)  •  3 iulie 2015, 10:45

O filozofie gresita. Nicio poveste din sportul romanesc nu a presupus „participare efectiva”. In esenta, au fost niste oameni care au avut talent si au muncit pentru ei. Nu au „livrat” nimic publicul. Publicul, adica oamenii au ales sa se uite la ei, sa se mandreasca cu performantele obtinute de ei (asumnandu-si-le ca fiind si ale lor), sa-i injure atunci cand munca, talentul, viata celor la care se uita din sufragerie nu le mai satisfacea nevoile. Asta-i adevarata poveste a sportului de peste tot. Lasati fata asta in pace! E viata ei pe care PUBLICUL – in diverse grade de deranj psihic – alege sa o traiasca. Publicul sa se emotioneze si sa participe efectiv la alegeri, alora sa le ceara socoteala, pe aia sa ii critice, de aia sa spuna lucruri uriate sau frumoase. In cazul alora au drepturi. In cazul lui Halep nu au niciun drept sa… nimic, asa cum nu ai niciun drept sa te duci la o persoana care circula pe strada si sa-i reprosezi ca s-a ingrasat sau nu se mai imbraca la fel de frumos, sau nu s-a coafat cum o facea de cand o urmaresti tu ca un dement – crezand ca, prin faptul ca aia mergea pe strada LA TREABA EI, „se livreaza” celor din jur si emana datoria sfanta de aplauze, sau de a spune lucruri urate. A vedea altfel ce e Halep si ce e publicul in raport cu ea (respectiv cine, ce si cui datoreaza), e pur si simplu boala.

Sim (6 comentarii)  •  3 iulie 2015, 12:18

Simona a avut decenta de a recunoaste ca emotional este la pamant. Dar nu e bine ca a facut-o public! Asa toti o vor privi ca pe o victima sigura si vor incerca sa o intimideze.
Trebuie sa se adune, sa inceapa „un nou proiect”, cu un antrenor solid, puternic, si in care sa aiba incredere.
Cat despre ziaristi si cititori – nu are absolut nici o obligatie.
Hai Simona!. Scrie concluziile si la treaba!

Mx5 (198 comentarii)  •  3 iulie 2015, 15:38

Noi romanii am cam ramas cu mentalitatea comunista in privinta sportivilor de performanta: cand inving, cand sunt biruitori ii laudam, ii tamaiem, ii consideram patrioti, romani adevarati, ce mai, patrimoniu national, dar cand pierd ii criticam sau chiar ii jignim. Este o atitudine gresita. Nimeni, fie el om de cultura, ziarist sau spectator iubitor al sportului, nu are dreptul moral de a cere socoteala sportivilor pentru ca nu au castigat nu stiu care joc, ca nu duc viata sportiva, ca se preocupa mai mult de reclama etc., etc. Nu avem dreptul sa ne suparam pe nimeni ca nu face in meseria lui mai mult decat poate face. Ce ar fi daca sportivii, Simona, de exemplu, s-ar supara pe ziaristi si i-ar critica pentru ca acestia din urma nu reusesc sa performeze in meseria lor?!

Comentează