Aşa arată sfîrşitul fotbalului?
Cu fiecare meci consumat la noi sau aiurea în lumea largă creşte senzaţia de prea multă tactică. Emoţia a fost înlocuită definitiv cu scheme tactice
Trebuia să fie o săptămînă de sărbătoare fotbalistică. Începeau în acelaşi timp două competiţii oficiale. […]
Cu fiecare meci consumat la noi sau aiurea în lumea largă creşte senzaţia de prea multă tactică. Emoţia a fost înlocuită definitiv cu scheme tactice
Trebuia să fie o săptămînă de sărbătoare fotbalistică. Începeau în acelaşi timp două competiţii oficiale. După luni de chin în pregătiri, ei cu efortul, noi cu privitul unor meciuri searbede, veneau întîlnirile cu noimă. Cu public, cu miză. Semifinalele Cupei Ligii şi optimile Ligii Campionilor. Reîntîlnirea cu fotbalul de acasă, dar şi cu cel străin la nivelul cel mai înalt erau tot atîtea motive de bucurie, de interes, de curiozitate. Cum arată echipele noastre importante după ce s-au primenit şi s-au ranforsat? Poate că sîntem exagerat de pretenţioşi şi avem un fotbal decent. Iar după cura asta de „intern”, venea în fiecare seară răsfăţul. Desertul bogaţilor Europei. Fotbalul mare.
A trecut. Senzaţia este mai degrabă de timp irosit. Pandurii-Dinamo şi Steaua-Astra ne-au spus lucruri pe care le ştiam. Dinamo nu are apărare, nu are nici viziune, Pandurii joacă economicos şi combinativ la nivelul acela de nota 6 cu indulgenţă al fotbalului nostru. Steaua, cu sau fără siglă, nu poate fi încurcată de nimeni între fruntarii, fiind prea solidă pentru fiţele giurgiuvene ale lui Budescu. Peste toate, modestia tehnică dublată de prudenţa impusă de planul tactic al antrenorilor. Teoretic, Edi Iordănescu, Mihai Teja sau Costel Gâlcă nu par la ani-lumină de Guardiola, Anccelotti sau Mircea Lucescu despre care vom povesti imediat. Fără veleităţi europene, echipele noastre încep să semene cu suratele lor mai mari, mult mai mari, de afară. Joc economicos, riguros desenat, disciplinat. Asta nu este neapărat o veste mare pentru public, destinatarul final al întregii puneri în scenă.
Ieşim pe marile arene ale continentului. Şi ce vedem? Un şah nesfîrşit între Şahtior şi Bayern, ca între doi mari maeştri ruşi specialişti ai apărărilor siciliene şi ai atacurilor siberiene. Lucescu s-a temut de maşinăria infernală a lui Guardiola, Guardiola nu a vrut să rişte prea mult, ştiind că bătrînul cu fes este un academician al anihilării. Schweinsteiger, Xabi Alonso sau Kroos sînt emblemele acestui tip de fotbal matematicizat şi gustos ca o supă de lobodă. Nici o mişcare inutilă, totul în folosul economiei de efort. Dincolo, pe Parc des Princes, PSG şi Chelsea au oferit un spectacol agreabil, cum spuneau cronicarii de odinioară. Mourinho a blocat cu Ivanovici şi cu Cahill şi a atacat cu Ivanovici şi cu Cahill. Graţie insistenţei lui Ibrahimovici, Cavani, Lavezzi şi Matuidi, PSG a pus un pic de sare pe rana unui meci care se cufunda şi el în previzibil. Laurent Blanc aparţine totuşi şcolii franceze, mai puţin cinică decît cea portugheză. Şi cînd jocul părea să se fi descătuşat, parizienii riscînd să atace, intervenea factorul inhibitor Courtois. Un mare portar. Atît de mare că ucide impresia potrivit căreia surprizele încă mai sînt posibile în fotbalul la nivel înalt.
Nu mai sînt. Acesta este mesajul pe care ni-l transmit Bayern, Real, Chelsea, Barcelona, poate şi Atletico sau Manchester City. Adio, romantism, la revedere, outsideri! Mai marii zilei se dovedesc intangibili, ceilalţi sînt sateliţi aruncaţi de pe orbită la ciocnirea cu Ronaldo, Bale, Messi, Robben. Atleţi perfecţi programaţi tactic să evolueze după un plan fără fisuri. Perfecţiunea sistemului poate însemna însă şi sfîrşitul poveştii care făcea din fotbal magnetul uriaş al maselor de suporteri plătitori-consumatori. Dispariţia emoţiei poate fi crepusculul dinaintea nopţii permanente, lovitura fatală pe care fotbalul şi-o administrează tocmai în numele evoluţiei. Houston, we have a problem! A, am uitat. La voi se joacă alt gen de fotbal. Oricum, din ce am înţeles, în ciuda publicităţii record pe care o vindeţi, zice lumea că nici Superbowl-ul nu mai e ce era altădată.