De la Mark Zuckerberg la Cristi Bobar

„Vocea războinică” s-a despărţit de Dinamo. Este o dramă printre purtătorii de pantofi ciocaţi, lăcuiţi.

Anul 2015 a început cu două veşti importante. Prima, în ordine cronologică, este că Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook (aici fraţii gemeni Tyler şi Cameron Winklevoss […]

„Vocea războinică” s-a despărţit de Dinamo. Este o dramă printre purtătorii de pantofi ciocaţi, lăcuiţi.

Anul 2015 a început cu două veşti importante. Prima, în ordine cronologică, este că Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook (aici fraţii gemeni Tyler şi Cameron Winklevoss au avut o mică obiecţie care l-a costat 65 de milioane de dolari pe Mark), a anunţat că se apucă de citit. De citit cărţi, nu extrase de cont. Una bucată carte pe săptămînă, a anunţat cel mai tînăr miliardar al Planetei. Şi îi îndeamnă pe utilizatorii tentacularei reţele de socializare să procedeze asemenea. Frumoasă şi salutară iniţiativă. Dacă vor ţine seama de sfatul mentorului, editurile din toată lumea vor cîştiga peste un miliard de noi cititori. Ceea ce va însemna un boom de neînchipuit pentru o industrie crezută moartă. Şi o incredibilă revanşă a lumii printului în faţa imperiului digital, posibilă tocmai graţie unuia dintre stăpînii acesteia din urmă. Altfel, Zuckerberg ne mai arată şi ce înseamnă să îţi stabileşti priorităţile în viaţă. Întîi faci averea şi pe urmă cultura. Asta apropo şi de proverbul cu cartea şi cu partea.

A doua veste, într-un top personal şi absolut subiectiv şi tot în ordine cronologică, este despărţirea lui Cristi Bobar de Dinamo. Sau viceversa, mai degrabă viceversa. Începînd cu data de 6 ianuarie 2015, Bobar este fostul director sportiv al clubului din Ştefan cel Mare. Vă veţi întreba care este legătura între dorul de lectură al lui Mark şi plecarea lui Cristi din Groapă. Nici una, veţi riposta nervoşi. Ei bine, lucrurile nu stau chiar aşa. Ca orice român, ca orice tînăr român, ca orice tînăr al Mapamondului conectat la reţea, Bobar are cont de Facebook. Deci este un adept al lui Zuckerberg. Sau măcar al invenţiei lui. Întrebarea este însă alta. Va răspunde Cristi Bobar provocării lansate de guru Zuckerberg? Va citi o carte pe săptămînă? Sau, ca să îndulcim pilula, va citi o carte pe parcursul lui 2015? Şi pun această întrebare nu pentru că fostul director sportiv al lui Dinamo nu ar fi o persoană avidă de lectură şi de cultură, ci pentru că el avea alt rol în peisaj.

El era vocea războinică a lui Dinamo. Cristi Bobar, vocea războinică. Ham, ham, ham! Mrîîî! Înţelegeţi? El, urmaşul fraţilor Nunweiller şi al lui Cornel Dinu, al lui Dudu şi al lui Răducioiu! Nu e bine, trebuie un semn al întrebării, nu al exclamării. Pentru a înţelege dimensiunea decăderii dinamoviste, croite pervers în epoca lui Borcea, Turcu, Cohn & Badea şi definitivate mieros de Ionuţ Negoiţă sub titulatura „New Dinamo” care nu ascunde decît plimbarea unor datorii şi un dribling decisiv în buzunarul Fiscului, este suficient să auzi şi să accepţi că Bobar putea fi vocea lui Dinamo. Şi războinică pe deasupra. Venit de nicăieri (de fapt, dintr-o rudenie cu celălalt Cristi B) şi plecat nu se ştie unde, surogat al protectorului Borcea (asta este o mare performanţă!), Bobar ne fusese servit drept ultima generaţie de oficial al culorilor roş-albe. Şi pentru ca ridicolul să fie deplin, de la aspectul vestimentar, pînă la sărăcia vorbelor, Bobar îşi îndeplinea perfect rolul de lătrător în vis-a-vis-ul cu preopinenţii din Liga 1. Era lăudat de Mitică Dragomir şi de alţi conducători din fotbal, era temut, devenise un personaj.

Din fericire pentru toţi purtătorii de pantofi fără cioc şi fără lac, în locul lui Bobar rămîne Ionel Dănciulescu. Îl simpatizez şi de aceea îl îndemn să se implice mai mult, altfel va fi asimilat şi el unui simplu slujbaş al lui Negoiţă.