I-am Pappat cu fundaşii. Atacanţii ce fac?
E bine sau nu să ai amintiri? Dacă nu ai, te gîndeşti că este doar o chestiune de timp pînă ce poarta lui Carroll va fi sfredelită de un şut al băieţilor noştri. Golul pluteşte în aerul rece, care nu […]
E bine sau nu să ai amintiri? Dacă nu ai, te gîndeşti că este doar o chestiune de timp pînă ce poarta lui Carroll va fi sfredelită de un şut al băieţilor noştri. Golul pluteşte în aerul rece, care nu îl împiedică însă pe arbitrul suedez să transpire abundent. Dacă ai amintiri, simţi că este ceva care se repetă. O perdea invizibilă care acoperă poarta adversă. Un lacăt verde cu unsprezece chei. Dar cum este posibil să se repete coşmarul cînd totul s-a schimbat? Stadionul, fotbalul, lumea.
Ceva din visul rău de acum 29 de ani a rămas săpat parcă în pămîntul de sub tălpile lui Stancu. Ceva din precipitarea aceea păguboasă, ceva din avîntul ofensiv vecin cu disperarea. Şi asta pentru că de la bun început nu i-am tratat ca pe nişte parteneri de întrecere, ci ca pe nişte subalterni. Şi pentru că sîntem mai mulţi cei care avem amintiri, Emil Hossu Longin îi zice Pat Jennigs lui Roy Carroll. Ceea te poate face să zîmbeşti înţelegător. Ca între veterani care au trăit vremuri grele.
Puiu Iordănescu îl schimbă la pauză pe Stancu şi îl trimite în teren pe Keseru. Este aici şi un mod de a recunoaşte o greşeală de alcătuire a primului „11”? Posibil. La fel ca introducerea lui Maxim în locul lui Tănase. Care a jucat, evident, aşa cum ştie el cel mai bine. Plat, previzibil, lipsit de voinţă, de inspiraţie, de limpezime.
Acum de-abia sîntem în formula ideală, dacă o fi existînd aşa ceva la felul în care arată tricolorii noştri de azi. Keşeru, vîrf, Torje, Chipciu şi Maxim în spatele lui. Sînmărtean la serviciu, Pintilii la deserviciu. Ar trebui mai multă viteză şi mai mult calm, nu nervi, dragă Luci, dragă Alex. Uitaţi-vă la Mc Auley, arată ca un cocostîrc liniştit.
Mă rog, pînă la golul lui Paul Papp, cu un şut de atacant pursînge. Forţă, coordonare, atenţie. Mă rog, pînă la golurile lui Papp, fiindcă şi al doilea a fost tot al lui. Cu capul acum, după ce urmărise cu o insistenţă nobilă centrarea lui Sînmărtean. 2-0 cu două goluri ale unui fundaş central reprofilat fundaş de bandă.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne bucurăm, ci doar să ne întrebăm ce fac atacanţii noştri. Este o întrebare pe care o putem rumega în linişte şi la adăpostul primului loc în grupa de calificare la Euro 2016.