Golani sînt peste tot

Ronaldo a călcat pe minge. Mingea pe care a călcat era ovală. Asta este discriminare?! Atunci cînd a spus că s-a simţit de parcă ar fi jucat un meci de rugby, Cristiano Ronaldo a dat glas unui gînd. Sau poate […]

Ronaldo a călcat pe minge. Mingea pe care a călcat era ovală. Asta este discriminare?!

Atunci cînd a spus că s-a simţit de parcă ar fi jucat un meci de rugby, Cristiano Ronaldo a dat glas unui gînd. Sau poate unei senzaţii. Chiar şi superstarurile au aşa ceva. Se întîmpla după meciul Ludogoreţ-Real Madrid, presărat, ce-i drept, cu o serie de durităţi ale formaţiei lui Moţi. Tot atunci cînd Cristiano a declarat că la Sofia s-a simţit ca la o partidă de rugby a comis, se pare, o discriminare. Nu una între diferite rase ori categorii sociale, ci între sporturi. Aşa, cel puţin, a perceput-o Fermin de la Calle, fost jucător de rugby, în prezent jurnalist.

Gest reflex pentru ziarist de opinie, replica lui Fermin de la Calle nu a întîrziat. Editorialul postat pe blogul personal al spaniolului elogiază valorile perene ale rugbyului. „… sport de contact, dur şi agresiv, dar niciodată violent. … La rugby, mingea trebuie să fie tot timpul în joc. Noi nu tragem de timp şi nici nu simulăm. Astfel, cel mai bun cîştigă. Noi ne adresăm arbitrului cu «domnule» şi doar căpitanii vorbesc cu el.” Pledoaria nu se opreşte însă aici. Articolul mai subliniază şi alte aspecte ale superiorităţii morale a rugbyului prin comparaţie cu fotbalul. Neinscripţionarea numelor pe tricourile de joc ale rugbyştilor, ca marcă a modestiei funciare a practicanţilor. Inexistenţa unui trofeu similar cu „Balonul de Aur” este oferită de asemenea ca exemplu al forţei grupului, în dauna individului. Aceeaşi menire o are în opinia lui Fermin neacordarea titlului de golgeter.

Ştiţi zicala cu sportul de gentlemeni practicat de golani şi sportul de golani practicat de gentlemeni. De o parte, prietenie, camaraderie, onoare, demnitate, altruism, spirit de sacrificiu. Dincolo? Golănie, invidie, trufie, vedetism, mistificare, obrăznicie, lăcomie. Rugbyul surclasează fotbalul în articolul colegului nostru iberic şi nu îi dă dreptul la recurs. De fapt, cred că asta este greşeala comisă de Fermin de la Calle. Foarte bine scris, pe alocuri emoţionant, textul lui este la fel de discriminatoriu ca şi remarca lui Ronaldo. Fotbalul, zugrăvit ca un cuib de şerpi veninoşi şi păcătoşi, este pus în antiteză cu rugbyul, un Eden în care poposesc bărbaţii mîndri şi femeile lor virtuoase.

Toate astea funcţionează perfect dacă vorbim, într-adevăr, despre o formă de discriminare. Dacă ne lăsăm luaţi în prizonierat de corectitudinea politică, dictatorul absolut şi nepedepsit (în numele mai binelui, duşman de neclintit al binelui) al vremurilor noastre. Barack Obama a omorît o muscă în timpul unui interviu televizat şi a intrat în colimatorul ONG-urilor de profil. Un asasin! Pînă la urmă, ce enormitate a rostit Cristiano? Şi dacă a rostit o impoliteţe la adresa rugbyului, de ce trebuie discutat totul în cheie gravă, de parcă de un placaj depinde viitorul omenirii?!

Mi-ar plăcea ca Ronaldo să dea curs invitaţiei lui Fermin de la Calle şi să meargă să bea o bere cu băieţii de la rugby. Poate le va spune că în destule privinţe, ei, rugbyştii, le sînt superiori fotbaliştilor. Dar că nici la ei lucrurile nu mai sînt ca odinioară. S-au înmulţit acţiunile nesportive şi accidentările rezultate din durităţile mascate de grămadă. Jocul s-a ermetizat, iar acum un Noua Zeelandă-Australia riscă să pară, din punctul de vedere al spectacolului, un fel de România-Georgia. Nu se trage de timp, dar se caută tuşa cu o frenezie demnă de o cauză mai nobilă. Oroare, din cînd în cînd am văzut şi bătăi în toată regula pe teren, în timpul meciurilor. Mi-ar plăcea ca Ronaldo să-i spună lucrurile astea lui Fermin, să ciocnească un pahar cu bere, iar bodyguardul lui, un fost rugbyst, să nu se ciocnească de bodyguardul localului, şi el tot un fost rugbyst.

Acum pe bune. Totuşi, de ce atîţia foşti rugbyşti în serviciile de pază de pretutindeni? Ca apărători ai valorilor morale?