Să îi împrospătăm memoria lui Chiricheş
Jucătorul lui Tottenham traversează o perioadă foarte slabă. Dar este mîngîiat pe creştet de selecţioner. Curată pedagogie!
„L-aţi văzut pe Kaboul ieri? Aţi văzut că a greşit grav de două-trei ori? Doar că el a avut noroc că nu s-a […]
Jucătorul lui Tottenham traversează o perioadă foarte slabă. Dar este mîngîiat pe creştet de selecţioner. Curată pedagogie!
„L-aţi văzut pe Kaboul ieri? Aţi văzut că a greşit grav de două-trei ori? Doar că el a avut noroc că nu s-a marcat aşa cum s-a întîmplat la Chiricheş”. În declaraţia lui Piţurcă nu este vorba despre Kaboul capitala Afganistanului, ci despre Kaboul Younes, internaţional francez şi coechipier cu „Kiri” la Tottenham. Da, doamnelor şi domnilor, Piţurcă are dreptate! Aşa cum are dreptate un părinte cu un copil modest la învăţătură care vine acasă cu un 3 sau un 4. Şi care, după ce fiul îi spune: „Ştii tată, au mai fost încă 5 sau 6 copii care au luat 3 şi 4”, îşi mîngîie progenitura pe creştet zicîndu-i: „Bravo, fiule, ţine-o tot aşa!”
Asta înseamnă să ai tact. Înţelegeţi? Vlăduţ trebuie încurajat. Pentru că Vlăduţ este sensibil. Şi pentru că riscăm să clacheze psihic dacă îl tot tocăm înaintea meciului cu Ungaria. Şi măcar noi, ziariştii români şi românii în general, să fim patrioţi, nu ca englezii ăia antipatici – şi care au o presă vai mama ei (de doi pounds?), fără nici măcar un cotidian de sport -, care l-au luat şi peste picior, şi pe sub picior. Acelaşi picior cu care luftase Chiricheş la întîlnirea cu Beşiktaş. E drept că românul nostru a vrut să-şi repare greşeala de picior cu mîna folosită pe post de tac de biliard, dar complet lipsit de simţ pedagogic arbitrul i-a dat cartonaş galben şi a arătat punctul de la 11 metri.
L-am vizionat pe Chiricheş la declaraţii după meciul de pomină cu turcii şi mi s-a părut că ne certa. Pe noi, nu pe englezi. Cu ei nu are tupeu din motive pe care le ştim foarte bine. Vlad părea destul de ofensiv pentru cineva care tocmai se făcuse de rîs. Mă rog, eternul război cu presa din România al fotbalistului plecat mare vedetă din Liga 1 şi parcat cu timpul ori pe banca de rezerve, ori pur şi simplu în parcarea stadionului White Hart Lane. Oricine este responsabil – ghinionul cu repetiţie, sufletul hain al antrenorului, clima potrivnică, ziariştii răi şi nepricepuţi – numai el nu. Cum să fie el vinovat dacă nea Piţi îl compară cu Kaboul? Şi cum să înţeleagă ce şi cum greşeşte atunci cînd complică jocul şi se expune dacă i se dă senzaţia că ar fi persecutat!
Era pe la sfîrşitul lui august 2013, deci nu acum un secol. Chiricheş se transfera la Tottenham după lungi tratative şi o perioadă de absenţă din echipa Stelei la fel de îndelungată. Ni s-a spus că este accidentat. La 3 zile după perfectarea transferului a evoluat ca titular pentru Tottenham. Se vindecase! Am observat anomalia, dar bineînţeles că am fost traşi de urechi. De jucător, de impresar şi de oficialii din Ghencea. Numai că, la sfîrşit de an, cu prilejul anchetei Gazetei Sporturilor, nici Reghecampf, nici Mihai Stoica nu l-au votat pe Chiricheş printre primii fotbalişti din România. Deşi chiar era!
Vă las plăcerea să aflaţi de ce. Nu mă angajez să ofer premii cîştigătorilor, deoarece am vîndut o ghicitoare demnă de întrebările domnului profesor Marius Chicoş Rostogan. E adevărat, Rostogan ăsta n-a antrenat pe nimeni, aşa că seamănă puţin cu Doru Isac.