De ce a ratat Iancu

Steaua putea intra cu 1-1 la pauză dacă Gabi Iancu ar fi fructificat ocazia din minutul 45, atunci cînd la centrarea perfectă a lui Chipciu, mijlocaşul ofensiv al roş-albaştrilor a trimis cu capul peste poartă. Era un moment foarte important, […]

Steaua putea intra cu 1-1 la pauză dacă Gabi Iancu ar fi fructificat ocazia din minutul 45, atunci cînd la centrarea perfectă a lui Chipciu, mijlocaşul ofensiv al roş-albaştrilor a trimis cu capul peste poartă. Era un moment foarte important, exact la jumătatea meciului de la Kiev. Steaua putea echilibra raportul de forţe şi trimite un mesaj de forţă rivalei ucrainene. Bine, bine, veţi spune, dar toată lumea ratează, inclusiv Cristiano Ronaldo din penalty. De ce să sărim cu reproşurile pe bietul băiat?

Există ocazii pe care nu este bine să le ratezi. Şi două abordări ale unei astfel de întîmplări. Cea a oamenilor de fotbal, care vor observa implicarea în joc a lui Iancu, superioară antecedentelor lui. Argument corect, de altfel. În această abordare, plusurile oferite de specialiştii-avocaţi din oficiu se constituie în tot atîtea alibiuri pentru „împricinat”. Cealaltă perspectivă, hai s-o numim microbistă, zice aşa: cînd echipa adversă este redutabilă şi şansele tale de gol se numără pe degetele unei mîini, este bine să nu iroseşti, să fii concentrat. Aşa cum nu a părut Iancu la faza cînd a trimis mingea peste poartă. Tinereţea înseamnă şi dezinvoltură, şi risipă.

Ar mai fi o explicaţie pentru tipul de ratare a lui Gabi Iancu. În fotbalul nostru sînt foarte puţini jucători care mai ştiu să lovească mingea cu capul. Să o trimită periculos spre poarta adversă sau să o respingă din apropierea propriei porţi. Uitaţi-vă cît de chinuit îşi fac treaba chiar şi fundaşii centrali ai naţionalei atunci cînd este vorba de jocul aerian! De ce se întîmplă aşa? Pentru că nu există antrenamente specifice. Pentru că fotbaliştii noştri nu învaţă de mici procedeul. Şi pentru că ni se pare că lovitura de cap este destinată plăvanilor nordici, nu mingicarilor, cum sîntem noi. Dinamica sau biomecanica execuţiei, numiţi-o cum vreţi, timing-ul acesteia nu pot fi deprinse doar după ureche. Sau dacă sînt însuşite aşa, vom vedea în continuare execuţii modeste, ca a lui Iancu.
Iancu este un produs premium al Academiei Hagi. Iancu ori a lipsit de la ore, ori a fost la ele, dar domnii profesori au sărit peste materie. Gică, revoltă-te!