Gică Popescu între graţiere şi graţie
După canoanele şmecheriei româneşti, Gică Popescu nu este ceea ce se poate numi un deţinut model. Nu îşi dă ochii peste cap şi nu invocă suferinţe medicale pentru a-şi scurta şederea în detenţie, nu face pe scriitorul prolific, atins de […]
După canoanele şmecheriei româneşti, Gică Popescu nu este ceea ce se poate numi un deţinut model. Nu îşi dă ochii peste cap şi nu invocă suferinţe medicale pentru a-şi scurta şederea în detenţie, nu face pe scriitorul prolific, atins de revelaţia creaţiei. În general, nu ştim nimic despre viaţa din închisoare a lui Gică Popescu şi este mai bine aşa. Este normal. Atît doar că este dureros să vorbim despre deţinutul Gică Popescu, nu despre fostul mare fotbalist Gică Popescu.
Români mîndri că sînt români
Tăcerea exemplară a lui Gică Popescu este spartă de zgomotul făcut de cei peste 24.000 de români care se simt mîndri că sînt români şi pe care Gică Popescu i-a determinat să se simtă mîndri că sînt români. Cei peste 24.000 de români mîndri că sînt români şi pe care Gică Popescu i-a făcut şi mai mîndri că sînt români au semnat o petiţie, semnalează Spy News, prin care cer graţierea fostului mare fotbalist. Ce cred celelalte milioane de compatrioţi este dificil de spus. Putem presupune că o parte semnificativă, nu ştim dacă majoritatea sau minoritatea, au aceeaşi părere. Că lui Popescu i s-a făcut o nedreptate. Sau că şi dacă nu i s-a făcut o nedreptate din perspectiva justiţiei, pedeapsa cu închisoarea este exagerată şi prea severă.
Profil de campion
Obligatoriu, clemenţa invocată se leagă de figura emblematică a condamnatului. Care nu este un infractor de drept comun, ci o glorie a sportului românesc. Un om care într-o perioadă semnificativă a vieţii a reprezentat cu cinste culorile patriei. Iar cînd a jucat la mari cluburi de fotbal din străinătate a interpretat tot rolul românului bun, serios şi meritoriu, prin antiteză cu românul rău, leneş şi hoţ pe care îl percepea mai ales Occidentul.
Miză electorală
Dată fiind reţinerea pe care a manifestat-o pînă acum din momentul pronunţării sentinţei definitive din Dosarul Transferurilor, nu trebuie să ne închipuim că fostul căpitan al naţionalei de fotbal va invoca sprijinul popular atunci cînd se va hotărî, să zicem, să înainteze o cerere de graţiere. Sau poate îşi va duce exerciţiul demnităţii pînă la capăt şi nu va aştepta iertare de la întîiul om în stat. Numai că posibilul viitor număr unu în stat s-a antepronunţat. Dacă va ajunge preşedinte, Victor Ponta a anunţat că are de gînd să-l graţieze pe Gică Popescu. De ce? O dată pentru că este foarte mîndru că este foarte român şi Gică Popescu l-a făcut şi mai mîndru de atît. Apoi, fiindcă asta dă bine la numerosul electorat mîndru că este român.
Ce gîndesc ceilalţi români?
Întrebarea este: ce gîndesc totuşi românii care nu ţipă în gura mare că sînt mîndri că sînt români? Românii care sînt români pur şi simplu, aşa cum italienii sînt italieni, germanii, germani ori finlandezii, finlandezi. Românii care gîndesc că pensiile viagere ale marilor sportivi sînt un lux pe care mîndra şi săraca Românie nu ar fi trebuit să şi-l permită. Românii care se bucură cînd Simona Halep cîştigă şi se întristează atunci cînd pierde, fără a pretinde că sînt mîndri că sînt contemporanii ei. Românii care l-au văzut jucînd pe Gică Popescu şi l-au admirat, românii care nu au înţeles ce treabă avea el cu nişte şmenuri din transferuri de fotbalişti, el, marele internaţional, fotbalistul cu Barcelona aşternută la picioarele lui. Înţelegeţi? Ar fi foarte instructiv să aflăm ce cred şi aceşti români mai puţin zgomotoşi, care nu se bat cu cărămida în piept ca să-şi anunţe patriotismul.
Încă o dată, respect pentru tăcerea lui Gică Popescu! Aş zice chiar că sînt mîndru de ea.