Aveţi un foc?
Jeremy Mathieu este fumător. Iar asta nu se acceptă la Barcelona, unde toată lumea trăieşte bio
Barcelona a înlocuit un fundaş de 36 de ani cu unul de aproape 31. Cel de 36 se numeşte Carles Puyol şi a fost […]
Jeremy Mathieu este fumător. Iar asta nu se acceptă la Barcelona, unde toată lumea trăieşte bio
Barcelona a înlocuit un fundaş de 36 de ani cu unul de aproape 31. Cel de 36 se numeşte Carles Puyol şi a fost căpitanul erei glorioase a echipei catalane. El însuşi catalan, inimosul Carles a întruchipat pe teren calităţile de luptător ale poporului său. În locul celebrului pletos blaugrana a venit să întărească apărarea un francez, Jeremy Mathieu. Nici prea tinerel – împlineşte 31 de ani în octombrie -, nici din cale afară de faimos, Jeremy a evoluat totuşi între 2009 şi 2014 sub culorile Valenciei. Club important din Primera, dar evident în umbra dictaturii bicefale Real-Barca. Aşadar, o figură cunoscută regaliştilor spanioli şi tovarăşilor catalani acest Mathieu. Transferul s-a perfectat de curînd, mai ales că, după retragerea lui Puyol, nici Pique nu dă semne că s-ar simţi prea bine. Suma tranzacţiei este modică ţinînd cont despre ce grupare vorbim: 20 de milioane de euro.
Nimic din cale-afară de spectaculos pînă aici. Ştirea cutremurătoare explodează de-abia acum. Jeremy vine pe Nou Camp purtînd un viciu. Unul pustiitor şi poluant, unul care arde şi fumegă. Ei bine, dragi prieteni ai traiului bio, Jeremy Mathieu este fumător! Şi nu doar că este fumător, dar nici măcar nu se dezice de obiceiul ăsta dezgustător. „Nu fumez mult. Dar fumez cînd am chef. E ceva personal”, spune francezul senin. Şi îşi continuă scurta confesiune Jeremy, încredinţat că este mai important ce face pe teren decît faptul că mai trage cîte o ţigară. Vă daţi seama cum sună asta la Barcelona, club care a încheiat un parteneriat cu Comisia Europeană tocmai pentru o campanie antifumat? Ca şuieratul funiei în casa spînzuratului.
Bun, gata cu gluma. Nu vreau să spun că fumatul este o glumă, dar este o glumă proastă felul ipocrit în care este tratat un om care fumează, fie el şi fotbalist. Fumatul susţinut este dăunător sănătăţii, asta s-a stabilit medical. Chit că sînt mulţi medici care fumează. Tot medical este stabilit că nu este bine să consumăm nici prea multă sare, nici prea multe dulciuri, nici grăsimi, nici paste în exces. De carne şi de alcool nu mai zic. Ar fi liber la băut apă, deşi o teorie mai nouă susţină că nici suprahidratarea organismului nu este foarte indicată, sporind riscul afecţiunilor cardiace. Carevasăzică, Jeremy Mathieu fumează. Capriciu sau viciu? Dificil de spus, societatea modernă a hotărît în numele nostru. Un viciu capital ai cărui practicanţi trebuie izolaţi. Arătaţi cu degetul. Scoşi în stradă, eventual pe cîmpurile deja infestate cu azotaţi şi nitriţi.
Nu o să vă mai afum cu argumentul că de-a lungul vremii mari fotbalişti au fost fumători. Ipocrizia maximă este alta. Cînd fumează, Mathieu miroase a tutun cîteva minute. Dincolo de o limită pe care nimeni nu a determinat-o, plămînii lui vor avea de suferit pe termen lung. În principiu, nu joacă nici mai bine, nici mai rău după o ţigară trasă cu sete. În schimb, colegul lui care foloseşte la greu „susţinătoare de efort” nu miroase a nimic. Dar el joacă în mod necesar mai bine dacă ia „ceva”. Aleargă mai mult, are agresivitate mai mare, gîndeşte mai limpede. Efectele asupra sănătăţii s-au văzut în nişte fotbalişti care au murit pe teren. În direct. Deci cine este imoralul? Cine viciosul?
Aştept cu nerăbdare ziua în care marile cluburi vor semna parteneriate cu Comisia Europeană în scopul combaterii dopingului în fotbal. Am convingerea că Barcelona va fi în capul listei. Aveţi un foc?