Messi în faţă cu Maradona

Cupa Mondială din Brazilia ne va da şi altceva în afara unei noi campioane mondiale. Răspunsul la o întrebare de copii: Leo sau Diego?

Să presupunem că nu ne-am pierdut inocenţa fotbalistică în lungi analize şi psihanalize. Să încercăm să […]

Cupa Mondială din Brazilia ne va da şi altceva în afara unei noi campioane mondiale. Răspunsul la o întrebare de copii: Leo sau Diego?

Să presupunem că nu ne-am pierdut inocenţa fotbalistică în lungi analize şi psihanalize. Să încercăm să privim spre Mondialul brazilian cu o candoare dincolo de sistemele de joc şi de jocurile de culise. Ori despre arbitraje dubioase, faze litigioase şi interese geopolitice. Să uităm că Brazilia, „Ţara fotbalului şi a cafelei”, nu şi-a dorit foarte tare organizarea turneului final, iar contestarea cea mai puternică a venit taman din inima favelelor cîntate de poeţii balonului rotund. Să facem abstracţie că România nu este acolo, la marea sărbătoare. Dacă reuşim să ne scoatem din cap toate astea, plus ideea că pe stadioanele din Rio şi Sao Paulo vor fi importante nu doar inspiraţia jucătorilor ori savanta lor aşezare în teren, ci şi bătălia „susţinătoarelor de efort”, atunci vom putea gusta cu adevărat competiţia de care ne mai desparte mai puţin de o luna.

Peisajul idilic îl are în centru pe Leo Messi. Bineînţeles că nu doar pe el. Cristiano Ronaldo şi Neymar, Wayne Rooney şi Marco Reus, Franck Ribery, Andrea Pirlo şi Iniesta stau şi ei aliniaţi în prima linie a vedetelor. Dar Leo Messi este capitol separat. Leo Messi sau Leo Messi şi Argentina? Este întrebarea firească izvorîtă din comparaţia inevitabilă cu Maradona. Maradona ediţie 1986 a cîştigat Cupa Mondială din Mexic. Împreună cu Argentina, deşi unii ar spune că pentru Argentina. Un titlu mondial croit din geniu fotbalistic şi condimentat cu şmecherie universală. Sanctificat de aceiaşi poeţi, henţul lui Diego din meciul contra Angliei rămîne cel mai aplaudat gest ilicit din istoria fotbalului. Dar fotbalul s-a schimbat în cei aproape 30 de ani de cînd un jucător sclipitor putea fi locomotiva echipei sale, aşa ca Maradona. Sau ca Beckenbauer şi Cruyff în urmă cu 40 de ani, la Weltmeisterschaft. Grupul a cîştigat teren, vedeta se subordonează interesului de grup.

Dacă Messi din Brazilia va fi acel Messi care a făcut gloria Barcelonei, este totuşi posibil ca el să fie şi motorul Argentinei spre titlul mondial. Mondialul sud-african din 2010 ni l-a arătat nepregătit pe Leo Messi pentru rolul de lider, tot aşa după cum Maradona la Cupa Mondială din ’82 nu a strălucit, fiind anihilat mai ales de cinismul Made in Italy. În 2010, Messi avea 23 de ani. Şi juca la Barcelona în perioada ei de apogeu. În 1982, Maradona avea 22 de ani şi juca la o Barcelonă de tranziţie, înainte de transformarea impusă de Johan Cruyff din postura de antrenor-manager-filosof. Messi vine în Brazilia purtînd blazarea unei echipe la crepuscul. El însuşi uzat de efort. Şi cumva obosit de atîtea recorduri doborîte. Locotenenţii lui Maradona se numeau Valdano şi Burruchaga, ai lui Messi sînt Di Maria, Higuain, Lavezzi, Aguero. Nu cumva ai lui Leo sînt mai buni? Nu cumva Argentina lui Diego, antrenată de Bilardo, era mai echipă?

Obosit, dar realist şi parcă mai înţelept decît adolescentul care pleca spre vestiare cu mingea după fiecare meci. Aţi văzut cît de bine a vorbit după amicalul de la Bucureşti, cînd ne-a tras finuţ de urechi pentru starea gazonului. Leo spune că se simte flatat de comparaţia cu Maradona, dar se repliază imediat. Vrea mingea. Ştie că mai are ceva foarte important de dovedit peste noianul de goluri marcate. Un titlu mondial i-ar da dreptul de a se aşeza faţă în faţă cu Diego. Să se măsoare cu el. De-abia atunci. Ei, doi uriaşi care nu trebuie măsuraţi la centimetru sau la metru.