La grande vomitezza
Măţel, Alibec şi Budescu sînt autorii unei producţii greţoase care circulă pe Youtube. În mintea lor, asta a fost o glumă
Românul s-a născut poet, iar mai nou, cineast. Fotbalistul român nu se putea abate tocmai el de la chemarea […]
Măţel, Alibec şi Budescu sînt autorii unei producţii greţoase care circulă pe Youtube. În mintea lor, asta a fost o glumă
Românul s-a născut poet, iar mai nou, cineast. Fotbalistul român nu se putea abate tocmai el de la chemarea străbunilor. După Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Cristian Mungiu ori Călin Netzer, alte trei nume bat la porţile gloriei şi ale marilor festivaluri. Cannes, Berlin, Veneţia. La fel ca mai consacraţii lor colegi de breaslă, Constantin Budescu, Alexandru Măţel şi Denis Alibec (toţi fotbalişti ai Astrei) merg pe filonul realist-minimalist, atît de prizat în lumea criticilor celei de-a 7-a arte. Buget mic, interpretare modernă, adică fără exces de gesturi, prim-planuri alternate cu gros-planuri într-o alchimie savantă. Imagine căutat statică, sugerînd atmosfera apăsătoare, în ciuda aparenţelor, care trimit la o comedie de situaţie. Măţel (soţul înşelat) îl pălmuieşte (în glumă) pe Alibec (soţia adulterină). Apoi, îi trage un picior în fund (tot în glumă). Budescu comentează imaginile, înlăturînd bănuiala că asistăm la un film mut.
Foarte pe scurt, foarte scurtmetrajul realizat de Budescu, Măţel şi Alibec parodiază un clasic al filmuleţelor de pe You Tube, în care un tînăr îşi bate şi îşi înjură iubita, pe care o bănuieşte că l-a înşelat cu un băiat numit Andone. Nu este vorba despre antrenorul Ioan Andone, dar probabil că numele amantului a constituit declicul creator pentru cei trei fotbalişti. Care au înţeles imediat mesajul. Forţa poveştii. Ce dovadă mai mare de bărbăţie din partea unui tînăr decît să-şi ia la palme şi la pumni iubita? Iar mai apoi s-o facă şi albie de porci, eventual în faţa prietenilor constituiţi într-un tribunal ad-hoc al bunelor moravuri.
Vi se pare că povestim despre o generaţie care s-a despărţit definitiv de sfînta regulă a celor 7 ani de acasă? Greşiţi, stimaţi cinefili şi dragi cinefile purtătoare de vînătăi sub ochii migdalaţi! Cultura bătăii date nevestei este ancestrală, tradiţia violenţei familiale este o moştenire milenară. Ca stupăritul şi olăritul. Iată de ce opera de debut a lui Budescu, Măţel şi Alibec trebuie urmărită cu atenţie. Şi nu combătută prin cronici anacronice.
Mai interesant mi se pare că filmul nu a venit pe un teren viran. Înaintea jucătorilor Astrei au fost componenţii lotului de juniori Under 16 al României, care au turnat cap coadă, fără nici o dublă, o peliculă în care îşi băteau joc de o pasageră a avionului cu care călătoreau şi ei spre casă după un meci în care bineînţeles că se făcuseră de rîs.
Închei fără vreo concluzie, dar cu rugămintea de a nu rata filmul. Veţi înţelege mult şi despre felul în care joacă ei fotbal. Nu în ultimul rînd, trebuie adăugat că Astra îi trecuse deja pe cei trei creatori pe o listă neagră din cauza altor vitejii recente. Ceea ce poate fi o lipsă de sensibilitate artistică, dar şi dovada că timpul golanilor simpatici şi talentaţi e pe sfîrşite.
PS Constantin Budescu practică fără complexe şi arta oratoriei. Din păcate, atacantul se iroseşte în reţele GSM. Unde sună ziariştii de pe cartele prepay ca să le ureze cele bune într-un pur limbaj academic. Cu fotbalul e mai greu. Că nu poţi nici să-l ameninţi, nici să-l înjuri, măi Constantine!