Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

În sfîrşit, Dream Theater!

Dream Theater în concert la Bucureşti pe 28 iulie. Pe nerăsuflate, fără virgule. Asta este ceea ce se cheamă o ştire mare pentru o parte distinctă şi importantă a publicului din România. Vorbim despre publicul dedicat rockului. Mai exact, al […]

marți, 11 martie 2014, 7:31

Dream Theater în concert la Bucureşti pe 28 iulie. Pe nerăsuflate, fără virgule. Asta este ceea ce se cheamă o ştire mare pentru o parte distinctă şi importantă a publicului din România. Vorbim despre publicul dedicat rockului. Mai exact, al rockului progresiv, cu nuanţe care merg de la anticul hard-rock pînă la metal, simfonic, death, gothic, atmosferic şi ce mai vrem noi. De aici se poate înţelege că la sfîrşit de iulie adepţii sectei Dream Theater se vor întîlni la Romexpo să celebreze sfînta uniune cu sfinţii de la Berklee pe pămînt traco-getic. Profund greşit. Muzica DT este accesibilă (aproape) oricui are urechi să asculte, minte să înţeleagă şi suflet să simtă. Mă rog, destul de multe condiţii.

Vestea concertului este mare în primul rînd fiindcă anunţă o trupă foarte mare. Şi care nu a mai ajuns în România de 12 ani. Dream Theater din 2014 este şi nu mai este însă trupa din 2002. De la Arenele Romane la scena de la Romexpo şi de la echivalentul a cîţiva dolărei acolo biletul la 40-50 de euro preţul mediu al unui tichet de acum, iată diferenţa cea mai palpabilă. Explicaţia vine imediat. Cota DT a urcat ameţitor. Muzica lor a evoluat, fără să piardă filonul originar. S-au maturizat, au descoperit noi teritorii. S-au cizelat, dar nu au renunţat la forţa iniţială respirată de muzica lor. Au apărut simboluri masonice, nu a dispărut totuşi lirismul. E adevărat, Portnoy a plecat acum cîţiva ani. Un gest pe care nici el nu a reuşit să-l explice foarte bine şi pe care l-a regretat repede. Portnoy, membru fondator, baterist şi compozitor de o forţă telurică. A fost înlocuit de Mike Mangini, un mare profesionist al tobelor, a cărui calitate fundamentală rămîne aceea că la casting a fost cel mai aproape de stilul celuilalt Mike. Unul dintre pretendenţii la succesiune, dar care a picat examenul cu felicitări, se numea Marco Minnemann. Cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc.

„Dream Theater”, albumul self-titled din 2013, fusese anunţat ca o încununare a maturităţii lor artistice. O lucrare conceptuală din care urma să ţîşnească toată energia lor creatoare. Am ascultat cu nerăbdare albumul. Şi cu un imens orizont de aşteptare. Mi s-a părut o treabă făcută cam în pripă, promovată cu un enorm tam-tam. Sînt acolo cîteva piese interesante, care sună în cea mai pură tradiţie a marii lor muzici, inclusiv acel „Along for the ride” (ascultă piesa aici) care dă şi titlul actualului tur mondial de concerte. Dar atît. Nu-i exclus să greşesc, atît doar că impresia mea, de fan DT cu oarecare vechime în cîmpul muncii, este că se putea mai bine. Acel mai bine pe care îl simţi cînd asculţi „Metropolis. Scenes from a memory”, „Octavarium”, „Systematic chaos” ori „Black clouds and silver linings”. Nu în ultimul rînd superbul „A dramatic turn of events”, penultimul album. La care lucrase şi Portnoy înaintea despărţirii.

Încă o dată. E posibil să mă înşel. Am văzut că „Dream Theater” a avut parte de o primire entuziastă, mai ales din partea fanilor. A intrat undeva sus în topurile de specialitate. Toate astea au însă o legătură relativă cu concertul de la Bucureşti. Acolo nu vom asculta „Dream Theater”, ci Dream Theater. Cred că reîntîlnirea cu publicul din România îi va stimula şi îi va surprinde. Din nou. Petrucci, Myung, LaBrie, Jordan Rudess şi Mangini sînt oameni care duc la îndeplinire o vocaţie, nu doar nişte îndatoriri contractuale.

Şi dacă ar fi să-mi pun o dorinţă, e drept, foarte greu de îndeplinit, aceea ar fi să-i aud cîntînd live „Count of Tuscany” (ascultă piesa aici). Una dintre capodoperele lor. Poate cineva, acolo, sus, pe scenă, ne iubeşte.

Comentarii (39)Adaugă comentariu

mihai (7 comentarii)  •  11 martie 2014, 19:48

De cind tot imi propun sa ajung la current cu albumele lor de prin 97 cind am pierdut legatura cu ei. Nu mai e mult si o s-o fac, mai ales cum ca vad ca te au incintat in principal pina la ultimul disc.

je (12 comentarii)  •  11 martie 2014, 20:04

na drace, ca nu raspunde nimeni!

se vede traba ca ei se asteptau sa fie tot despre fotbal si se gandeau la Theatre of Dreams 🙂 si la mosu’ Ferguson

oricum, o idee buna, tocmai ma pregateam sa plec de la birou si ma intrebam ce-o sa ascult in drum spre casa…

iar cum ultimul album sta la loc de cinste in My Music, pe langa Tudor Gheorghe, Maiden, Sabbath, … stiu nu e aceeasi muzica! atunci sa fie Dream Theather \m/

GentleGiant (57 comentarii)  •  11 martie 2014, 20:44

DT a fost intotdeauna un model de manual pentru gaunosenia muzicala ambalata spectaculos in virtuozitate.
Da’ cum sa-i critici, cind pe lumea asta exista manele si hip-hop, deh…

Val (2 comentarii)  •  11 martie 2014, 20:58

…pentru noi, ardelenii, inseamna inca un drum la Budapesta. Sa ajungi la Bucuresti e tot mai greu.

Michetaud Carroux (11 comentarii)  •  11 martie 2014, 21:22

Am ascultat o multime de albume DT si raman la ideea ca vocea lui James LaBrie nu se potriveste deloc cu stilul acestei trupe. Ascultati Liquid Tension Experiment (care este DT fara vocal) si va veti convinge.

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  11 martie 2014, 21:40

Michetaud Carroux

Asta, cu vocea lui LaBrie, este o discutie veche. Si cu temei. Dar am impresia ca nu vocea in sine, altfel foarte buna, ci felul in care si-o foloseste uneori LaBrie este problema de baza. Pare ca nu simte cam care-i ideea si o da citeodata pe vocalize usor jenante. Cel putin la nivelul lor jenante

GentleGiant
De gustibus. Am si eu o parere despre prolixul absolut al muzicii GG. Da’ nu poti sa zici nimic ca te iau toti de habarnist necultivat

Terje Bakken (1 comentarii)  •  11 martie 2014, 22:05

…cam putine comentarii la un asemenea articol , se cam vede din ce „aluat” sunt facuti cititorii gsp …Bravo Dl Geambasu , sunt binevenite asemenea articole si poate faceti pe viitor si unul despre festivalurile din tara gen Rockstadt Extreme Fest sau ceva diferit Krunatura…

djeurofighter (1 comentarii)  •  11 martie 2014, 22:17

Ohhh da!

Respect pentru articol Cristiane, daca-ti pot spune pe numele mic. 🙂

See you there!

Maria Atontolan (677 comentarii)  •  11 martie 2014, 22:22

Bravo Simona ! Steaua !

Cu dedicatie pentru Cristi G., stelistul nostru, Wishbone Ash – Warrior:

http://www.youtube.com/watch?v=hg6zqejXvqI

cynic (37 comentarii)  •  11 martie 2014, 22:47

am vazut inregistrarile cu tobarii pe care i-au incercat. mi s-a parut ca a fost o treaba facuta mai mult pentru reclama. probabil ca cel mai versatil ar fi fost Minnemann, pe care de-altfel l-am vazut si la un „clinic” si live cu Necrophagist, omul e nebun. dar parerea mea este ca cel mai bine s-ar fi potrivit Virgil Donati, cel putin pentru gusturile mele.

as vrea sa vad un concert DT in care sa cante Awake in intregime.

rush (4 comentarii)  •  11 martie 2014, 23:22

daca vor avea acelasi setlist ca cel din prima parte a concertului european, nu vor canta „Count of Tuscany”

insa, va fi in premiera Space Dye-Vest.

rush (4 comentarii)  •  11 martie 2014, 23:23

scuze…a turneului european.

Sorin (19 comentarii)  •  12 martie 2014, 1:21

slabut … sincer … nu simt nimic … si acum aud (along for the ride) niste sunete din melodii spatiale sovietice (minutul 2:58) … sorry – asta aud eu impreuna cu copilaria mea 🙂
am ascultat piese rock, soft-rock, jazz-rock, etc.-rock mult mai consistente (probabil din cauza asta nu am gasit interesanta trupa asta) … the count of Tuscany e chiar ok, dar daca ar fi sa aleg o cadere din cires si o auditie a piesei asteia as alege prima varianta, cu riscul de a-mi rupe mana (mai bine, in copilarie visam sa ma duc la scoala cu mana in gips 🙂 )

IO (144 comentarii)  •  12 martie 2014, 4:32

@#3 Gentle Giant,
Perfect pus in cuvinte. Cat despre Petrucci, nu prea ma omor dupa shredders-ii astia.

Perfect Stranger (11 comentarii)  •  12 martie 2014, 5:33

am fost acolo in 2002, fara sa fie exceptional a fost un concert bun spre foarte bun. James e un super solist de studio, insa pe scena e din ce in ce mai slab, frizand penibilul in varii momente. DT e tot mai mult si mai des o suma de ambitii si orgolii personale, salvate de o maiestrie in utilizarea instrumentelor, insa asta nu genereaza muzica pe care o astept de la ei. I-am mai vazut live la zece ani distanta, la Zenith, la Paris – très correct. Sub rezerva unui „dramatic turn of events” va fi si ultimul meu DT live. Au contraire, Portnoy o duce bine si se produce magnific. Acum exact o saptamana, l-am vazut cu Transatlanticul la Basel si e exact ceea ce poti astepta mai mult de la un concert de rock progresiv. Chimie pura. Pot spune cu mana pe inima ca Portnoy s-a eliberat, iar proiectele lui cu Sheehan, Mac Alpine & Sherinian, plus Winery Dogs, Flying Colors si cate mai sunt si or mai veni sunt dovada. Pe cand DT incearca sa mentina un „à la” tot mai precar sub presiunea strivitoare a marketingului, Mike isi lasa imensul talent sa zboare!

Ottonelu (25 comentarii)  •  12 martie 2014, 9:04

Știați că e total nerecomandat ascultarea Dream Theatre-ului sub influența băuturilor alcoolice? De ce? Pentru că predispune la sinucidere. Nu o spun eu, o spune un grup de psihiatri australieni, care au făcut un studiu în domeniul ăsta ciudat! Long live rock!~

OceanSoul (5 comentarii)  •  12 martie 2014, 10:10

ahhh, cum suna Count of Tuscany … si mi-ai mai adus aminte si de Eternal Sunshine … s-a dus dreaq ziua mea de munca! C.B. esti o bestie … 🙂

IRONMAIDEN (16 comentarii)  •  12 martie 2014, 13:27

Act I
False Awakening Suite
(Intro)
The Enemy Inside
The Shattered Fortress
On the Backs of Angels
The Looking Glass
Trial of Tears
Enigma Machine
(with drum solo by Mike Mangini)
Along for the Ride
Breaking All Illusions
Act II
The Mirror
Lie
Lifting Shadows Off a Dream
Scarred
Space-Dye Vest
Illumination Theory
Encore:
Overture 1928
Strange Déjà Vu
The Dance of Eternity
Finally Free
Illumination Theory
(outro)

cam asta-i !

IRONMAIDEN (16 comentarii)  •  12 martie 2014, 13:50

eu as vrea endless sacrifice

M A, M A (677 comentarii)  •  12 martie 2014, 14:21

# 13 Sorin

Bre Sorine, tu erai pervers de mic. Altii, care nu stiau sa treaca Dunarea, visau in cires ca „nebunul cu ochii lui inchisi“ la cum sa construiasca un submarin, cautau „pe harta europei“, care li se parea „atit de frageda“, tu visai doar sa-ti rupi mina. Mi-a placut comparatia cu sunetele sovietice. Alaturi de Maria, mi-ai facut ziua, tu cu visele tale. Am considerat mereu ca aceste sunete sovietice sint scoase de indivizi care se cred mai sus decit sint. Nu ma refer la Trupa lui Cristi G. (aia muzicala, nu aia care se vrea sportiva, sa le plingi de mila), care este chiar OK. Atit de ocupati cu guvernarea, am ramas poate si putin in urma. Sper ca nu ti-ai pierdut toate simturile, la repezeala ca tot zici de „all along“, ce zici de asta:

http://www.youtube.com/watch?v=ZCRHCn_9fro

mai misti, mai simti ceva ?

Sorin (19 comentarii)  •  12 martie 2014, 15:34

# 20 M A, M A a dat trenul JM peste mine 🙂 – am mai ascultat vreo doua piese ale DT (exceptionale – dar nu rezoneaza in mine)- probabil ca daca veneam mai des in contact cu muzica lor ar fi fost altceva. Am mai ascultat inca odata the count of tuscany – din pacate (pentru mine) nu … si stiu si de ce- sunetele alea electronice artificiale (acelasi lucru nu mi-a placut nici la „along for the ride” )
ma duc sa ma urc in cires 🙂 . A propos, nu aveam de ce visa la submarin (poate doar la cel galben), pentru ca treceam Dunarea cu bac-ul 🙂

M A, M A la patrat (677 comentarii)  •  12 martie 2014, 17:12

Sorin dragutule, tu nu ai de unde sa sti, sa nu te superi, stiu ca nu ma crezi, ca a dat trenul peste tine, dar pentru Patria noastra scumpa, e o zi importanta: esti stelist !

Exclusiv pt tine si pentru Pota, Ilici, Sorin, OI, TO, Maria, Cristi, Tonto, D R si toti prietenii mei, Joan Baez, live at Wootstoch, 1969: „ sint un sofer de camion“

http://www.youtube.com/watch?v=PtFpUsAPm_Q

pentru traducere nu garantez, nici nu sint de acord, eu cred ca sofer de camion cu magazin de iluzii e mai pe intelesul meu:

E un magazin de droguri camion conduci om ”
El este capul de Ku Klux Klan
Când vara role în jurul
Va fi norocos dacă nu e în oraș

Ei bine , el l-am prins -o casă de pe deal
El mixeaza țară pana le-ați săturat
E prietenul unui pompier , el e un DJ toată noaptea
Dar el sigur că se gândește diferit de registrele el joacă

E un magazin de droguri camion conduci om ”
El este capul de Ku Klux Klan
Când vara role în jurul
Va fi norocos dacă nu e în oraș

Ei bine , el nu-mi plac tinerii oameni pe care îi cunosc
Mi-a spus o noapte la emisiunea lui de radio
A prins o medalie a câștigat în războiul
Acesta cântărește cinci la sută de kilograme și se doarme pe podea lui

E un magazin de droguri camion conduci om ”
El este capul de Ku Klux Klan
Când vara role în jurul
Va fi norocos dacă nu e în oraș

A fost ca un tată pentru mine
El e singurul DJ puteți auzi după trei
Sunt un muzician toată noaptea intr-o trupa de rock and roll
Și de ce nu-mi place că nu pot înțelege

E un magazin de droguri camion conduci om ”
El este capul de Ku Klux Klan
Când vara role în jurul
Va fi norocos dacă nu e în oraș
Când vara role în jurul
Va fi norocos dacă nu e în oraș

Kendo (45 comentarii)  •  12 martie 2014, 18:00

I-am vazut si acum o mie de ani, cand au venit prima oara, o sa-i vad si acum. Nu stiu daca a crescut neaparat cota lor. Poate ca au evoluat ca muzicieni, dar asta creste cota unei trupe? Pentru ca, parere pur personala, niciun album nu mi s-a parut mai bun decit Metropolis. Poate ca sunt altele mai cizelate, dar nu imi place niciunul cap-coada ca Metropolis.
@Gentle Giant – daca si astia sunt gaunosenie muzicala ambalata in virtuozitate inseamna ca nu prea esti in contact cu muzical in general…

al 12-lea (2 comentarii)  •  12 martie 2014, 19:48

APROPÓ de Sorin Cireshu… Mnetale ai stat in fosa la toate auditiile DT iar fosa era inchisa.
„De gustibus” & P.S.
Fosa , am scris, in speranta ca nu care cumva sa fibrilezi ventricular intre cele doua tobe mari ale lui Minnemann din GSP.

Cristian Geambaşu (301 comentarii)  •  12 martie 2014, 22:48

O concluzie pentru cei care mai au chef sa citeasca. Destul de putine pareri avizate la obiect – muzica DT- si destule opinii in raspar, ca sa nu le zic la mishto, gen „rock spatial sovietic”. O fi, mai, ca vad ca toata lumea e specialista in Transatlantic si prizeaza numai Gentle Giant, si Van der Graaf si Flower Kings. Ma rog, numai muc si sfirc, domnilor.
Cam mult snobism amestecat cu intelepciune rurala roaneasca dupa gustul meu si destul de putine discutii despre (eventualele) calitati si (posibilele) lipsuri ale muzicii Dream Theater. Dar asta este, bag seama ca aproape nimeni nu-i calificat sa ne satisfaca pretentiile intelectuale. Lucian Boia este un brigand al istoricilor, DT o „gaunosenie” a muzicii rock progresive. Von Trier un farseur printre cineasti. Si tot asa. Noroc cu noi, romanii, cei care stam pe margine si asteptam sa cadem din cires. Fiii lui Ilie Moromete. Sau ai ciobanasului din Miorita?? Nu, copiii lui Farfuridi si Catavencu.

Sorin (19 comentarii)  •  13 martie 2014, 1:10

@ MA MA la patrat – nu e nevoie de traducere la Joan Baez, dar daca tot vrei sa ne-o faci cunoscuta, nu folosi google translate – asta doar stelistii fac

@ al 12-lea – faptul ca apreciezi in mod deosebit DT nu te face mai putin manelist, in momentul in care vii cu remarci de genul „Mnetale ai stat in fosa la toate auditiile DT iar fosa era inchisa.”

@Cristian Geambasu – poate e prea complicata pentru mine desfasurarea melodica a ideilor DT – eu raman la DCD, Bella Fleck, Jethro Tull, Led Zeppelin, Daniel Zamir, Haggard, Brubeck sau Thelonious Monk – pe ei ii simt mai naturali – (poftim, daca nu iti place ca am asemanat niste sunete auzite la o piesa a DT cu „sunete din muzica spatiala sovietica” atunci fac o comparatie cu expresii muzicale folosite de Chick Corea – e mai bine asa?)

jose (1 comentarii)  •  13 martie 2014, 9:58

Blog senzational!
Abordare profesională a sportului și punctul de vedere corect 🙂
Cele mai bune urări și aștept cu nerăbdare să următoarele posturi!

delmar (1 comentarii)  •  13 martie 2014, 10:22

Dream Theater o mixtura de stiluri copiaza mult devenind o musica monotona care nu surprinde cu nimic!

GentleGiant (57 comentarii)  •  13 martie 2014, 10:53

„Sorin: Not to worry, daca nu ti se par complicati, ci mai naturali/natural melodici, Jethro Tull si mai ales Monk, problema nu-i a ta, ci a trupei asteia cu melodie de San Remo si edificii orchestrale valide ca un cec fals.

Kendo (45 comentarii)  •  13 martie 2014, 11:12

@Sorin – pari un domn inteligent, dar ti-ai dat cu firma in cap la faza cu „asta doar stelistii fac”… Mereu am crezut ca generalizarile sunt semnul prostiei. Poate totusi imi demonstrezi contrariul. Eruditia afisata pe internet nu e egala cu intelighentia, ma-ntelegi…

Cristi (4 comentarii)  •  13 martie 2014, 11:31

Din nefericire muzica a incetat sa fie o forma de arta si a devenit o forma de divertisment. Instrumentele nu mai apartin stiintei, ci sexualitatii.
Din pacate progul a murit la sfarsitul anilor 70, iar incercarile de a-l readuce la viata au esuat lamentabil.
Muzicalitatea celor de la DT nu inseamna virtuozitate. Virtuozitatea aveau… incepusem sa insir artisti, dar postul probabil nu s-ar mai fi sfarsit. Sa luam Genesis, Camel, Jethro Tull, Eloy, King Crimson, Yes, Nektar, Kansas, Rush drept cateva exemple.
Chiar si ei au cazut prada presiunii caselor de discuri si unei evolutii spre o accesibilitate a muzicii. Vremurile naive, inocente, pur creative si marete ale acestui gen au trecut si din nefericire DT n-a avut contact cu acea perioada. Au mai ramas doar niste tresariri pe care le mai au Astra, Porcupine Tree sau Celelalte Cuvinte(ca sa nominalizez si pe cineva de pe la noi), venind de undeva din ruinele unui oras trecut prin bombardamente si cutremure, in care, oricate pasaje, muzee, metrouri, zgarie-nori s-ar construi, nu va mai avea niciodata arhitectura imaginata de cei ce l-au creat. Pentru ca cei de acum din cartile lor au invatat sa construiasca. Nu poti descoperi de 2 ori roata.

M A, M A (677 comentarii)  •  13 martie 2014, 11:40

# 25 Cristian Geambasu

Muzica nu se poate cuantifica, iar interventiile de afara, cu tot felul programe de scos sunete, noua celor care am crescut analog pe vremea cind se experimenta mult, dar aproape de muzica clasica, vezi E L & P in Pictures at an Exhibition, ni se pare ca asistam de multisor la un trend spatial, muzica pentru filme, muzica pe care se poate face un video care sa-i atraga pe mai toti.
Bob Dylan e de parere ca numai singura aparitie a CD-ului a lasat muzica in urma cu 20 de ani.
Nu sint radical, nici expert, dar consider ca vinilul impunea mai mult respect si consumatorului.
Datorita digitalizarii ai azi usor acces la orice, in cantitati industriale, dar nu te mai indruma nimeni, exista mai mult lideri de piata.
Ai dreptate. Au fost snobi si cunoscatori mereu, dar azi parca au si un teren fertil. De aceea sint mereu binevenite, un deliciu, articolele tale. Am recunoscut ca sint putin ramasa in urma, poate doar din cauza lipsei de timp, dar o muzica buna recunosc. E D T. O sa incerc sa-i prind si eu odata pe viu. La premiera Crai Nou am fost prezenta dar si la Woodstock.

Mi-a placut ca ai taiat o craca din cires, nu emit totusi de la spitalul 9, de mult nu mi-a mai ris asa dantura din borcan, dar ai taiat si minunata muzica a lui Ciprian Porumbescu. Ce ai cu picioarele care v-au invatat fotbal, cu mainile care v-au construit Pelesu, ca sa aiba si Sorin unde sa mearga la sfirsit de saptamina, cind n-are mina rupta si se poate scarpina, „ba ce destepti sintem“. Daca miinile lor ajutau si la construirea podului nou, care-l face pe Mazare independent, caci n-ai cum sa ajungi in curind la el, poate se gandea si Sorin, in cires, cum sa construiasca un submarin.
Vezi cum se leaga toate. Prin muzica.

PS am spus ca nu sint de acord cu traducerea masinilor, dar e totusi impartiala. Eu nu traduc ca guvernatorul lui Baez e vinzator ambulant si sef la KKK, alti traduce ca era seful uniunii sectiilor dermatovenerice si sef la K…..
Fiecare cu gusturile lui.

GentleGiant (57 comentarii)  •  13 martie 2014, 11:48

@ Cristian Geambaşu: Eu mai am chef de citit, dar nu de raspuns prea pe larg, dupa cit vad ca esti de sigur de tine si cu paraponul cit casa, acu’ că ne-ai dat, superior pedagogic, prin sosul morometian-mioritian-caragialian.

Retoric, posturile tale sint cam varza; de la „begging the question” (”prolixul absolut” (LOL) al lui GG nu face valoroasa [nici măcar nevaloroasa muzica DT) si extrapolari fortate si nenecesare (suntem, pasămite, la grămadă, un neam de cârcotași când e vorba de Boia si LvT) la pasiunea de fanboy bosumflat, care nici ea n-a ajutat grozav.

Cam, pardon de expresie, gaunos, dar trebuia sa se transmita in scriitura ceva din muzica favoritilor, nu? 😉

Da’ uite, ca sa iesi din pasa asta pasiv-agresiva, iti dau un link spre o muzica ce ar trebui sa-ti placa, intr-o versiune deopotriva cu plusuri (mai multe) si minusuri, dar foarte proaspata:
https://www.youtube.com/watch?v=z6jHZbgvF-o

M A, M A (677 comentarii)  •  13 martie 2014, 14:24

Pentru # 27 „Jose”, daca ne placi, te asteptam, e nevoie de toti.

http://www.youtube.com/watch?v=WcHMUGyn9a8

admin, poti sa ma crezi, nu e de ce ti-e frica, e doar Jose Feliciano, cu o raritate:

„Vino Doamne, sa vezi ce-a mai ramas sub cires !“

Sorin (19 comentarii)  •  13 martie 2014, 18:50

@30 Kendo, ai dreptate, si eu consider la fel in ceea ce priveste generalizarea … insa citeste si comentariul 22 sa vezi de unde am preluat termenul „stelist” – ca sa intelegi ce sens are „generalizarea” mea

@34 MA, MA – o experienta mai indelungata de viata ar trebui sa il faca pe om mai ingaduitor cu semenii lui care nu au aceleasi opinii in detaliu. Imi place ca te apleci cu sarguinciozitate asupra conceptului filozofic „cires”, insa consider ca este cu mult supralicitat.

inca ceva, data viitoare cand vrei sa citesti ceva de Shackespeare sau Dante, tradu direct cu google translate, pentru ca este, oricum, impartiala – face atat greseli de gramatica cat si de interpretare (inca ma gandesc ce inseamna ” E un magazin de droguri camion conduci om” sau „Când vara role în jurul” ). – @22

Sunt multumit ca am aflat de aici de Gentle Giant si Van der Graaf, pana la urma discutia a avut rezultate pozitive, cel putin pentru mine. Propun si eu ceva „artificial” 🙂 : https://www.youtube.com/watch?v=K5bGQ6L_fQA

Sorin (19 comentarii)  •  13 martie 2014, 23:35

si am mai aflat si de Porcupine Tree – (multumesc Cristi – 31 ), care m-a inspirat in minutele 2:50 – 3:50
https://www.youtube.com/watch?v=aBirK4nms74&feature=youtu.be

Farfurida, cap patrat (677 comentarii)  •  14 martie 2014, 10:31

Avocata (n.r. : necesar doar pentru stelari). Chiar ma intorceam de la o plimbare de reculegere prin Ferentari, unde joaca atitia intr-o veselie, voiam s-o intreb pe MA,MA sa-mi explice filozofic, de ce nu arata ca Las Vegas. MA, MA care nu e de ieri (stie ce poate fiecare) se tavalea pe jos de ris si scria paragraful # 22.

„Puicusorule, daca cu „Shackespeare sau Dante“ ai putea construi poduri, catedrale si fabrici, ori ar arata „Miotita“ ca Franta, Anglia, Luxemburg, Puerto Rico, Mozambic si Ugudugu, ori ar avea pasune cat cuprinde.“ „In sfirit verde ?“ „ Baez al tau zice ca Miorita e prea I T ca sa alerge dupa lopata, mai bine paste.“

„MA, MA“. „In schimb te rog sa-mi traduci „usd“, ca Gogoloiu asta scuipa numai prostii.“

Miloasa foc, nu incheie cu urarea lui Baez, „sa + bine“, cu cu „ sa faceti bine si la anii vostrii, ar fi cazul sa va dati jos din cires, dar cu grije, sa nu va rupeti mina cu care minuiti lopata !“

PS declar ca M A, M A nu mai dedica nimic, decit daca furaciosul de Admin stie care e melodia ei preferata, pe care i-ar dedica-o in fiecare dimineata.

Elena M. (1 comentarii)  •  21 martie 2014, 2:48

Maine, 21 martie 2013, DT la Montreal! Abia astept!!!!! 🙂

asNibwndmdu (1 comentarii)  •  20 aprilie 2016, 11:14

rogaine

Comentează