Monstru de Oscar

Un psihopat a ucis o femeie nevinovată şi fără apărare. Să-l arătăm cu degetul, măcar atît să facem de 8 Martie!

Clişeul funcţionează şi anul acesta. De Ziua Femeii se împart flori şi bomboane, ceea ce este foarte frumos şi […]

Un psihopat a ucis o femeie nevinovată şi fără apărare. Să-l arătăm cu degetul, măcar atît să facem de 8 Martie!

Clişeul funcţionează şi anul acesta. De Ziua Femeii se împart flori şi bomboane, ceea ce este foarte frumos şi foarte potrivit. Tot de Ziua Femeii, se produc emisiuni despre discriminarea femeii. Despre necesitatea accesului lor la funcţii publice. Se vorbeşte puţin, se trag concluzii multe, dar în esenţă nu se întîmplă nimic. 8 Martie seamănă cu un exerciţiu de exorcism al bărbaţilor, care se supun benevol procedurii de scoatere din suflet şi din minte a divolului misogin. Cît de sinceră/eficientă este terapia depinde de la individ la individ. Ca să nu zic de la mascul la mascul.

Colega mea Oana Duşmănescu tratează în editorialul vecin cazul Oscar Pistorius. Este un text sensibil, scris cu o delicateţe profund feminină. Nu vedeţi în subtext sechele ale unui macism netratat! Nu am vrut să spun că „aşa scriu ele, lacrimogen şi emotiv”. Soţiile, iubitele şi prietenele noastre practică în mod natural o eleganţă a sentimentelor de care noi, bărbaţii, nu sîntem capabili. De unde rezultă alt loc comun, prin antiteză: mojicia şi mitocănia sexului tare. Apropo de scriitură chipurile feminist-emotivă. Cărţile Laurei Restrepo, Adrianei Lisboa sau Claudiei Pineiro, asta ca să nu mă duc pînă la Marguerite Yourcenar, nu miros deloc, dar deloc a literatură de domnişoare de pension! Închisă paranteza explicativă, ne întoarcem la personajul nostru, al meu şi al Oanei, domnul Pistorius Oscar.

De ce al nostru? Fiindcă am discutat cu colega mea în mai multe rînduri despre marele sportiv cu dizabilităţi care luptă împotriva destinului nedrept etc, etc. Şi am vorbit şi mai mult despre crima comisă de el. Fiindcă este o crimă demnă de un film horror. Nu ştim dacă şi cu premeditare, eu aş zice că de la un punct încolo, da. Este imposibil să plonjezi în hăul minţii bîntuite de răufăcători a lui Oscar Pistorius. Campion olimpic paralimpic şi mare colecţionar de arme de foc şi de bîte de baseball. Faptul este că tipul şi-a ucis iubita cu rafale de mitralieră, pentru ca apoi să-i lipească creierii de pereţii băii cu ajutorul unui instrument cît se poate de domestic numit bîtă de baseball. Dincolo de pledoariile avocaţilor şi procurorilor, rămîne impresia acută că Oscar Pistorius este un psihopat care trebuie cît mai repede oprit să înşire şi alte victime. O femeie nevinovată a fost omorîtă de un monstru care doarme cu mitraliera sub cap. Asta s-a ferit să spună colega mea. Asta îmi permit să susţin eu, la adăpostul clişeului despre masculii ieşiţi din grotă ca să dea cu barda în stînga şi-n dreapta.

Sigur că şi psihopaţii au dreptul la un proces. Numai că el, simbolul paralimpismului, are parte de spectacolul descris fidel de Oana. Nu-i exclus ca justiţia sud-africană să-l găsească nevinovat. Pistorius este un actor de geniu, care poate induce sentimentul de compasiune celor însărcinaţi să-l judece. Cioturile care ţin loc de picioare pe post de avocaţi imbatabili. Handicapul transformat în armă cu repetiţie, îndreptată direct spre înceţoşarea minţilor judecătorilor. Vînătorul care pozează în vînat hăituit. Oribil!