Ziua de după Apocalipsă

Mai mulţi oameni de fotbal prevestesc dispariţia fotbalului românesc, ca urmare a verdictului din Dosarul Transferurilor. Nu-i luaţi în serios! Imediat după megascandalul de corupţie Calciopoli, Italia a cîştigat Cupa Mondială la Fotbal. Se întîmpla în 2006.

Coincidenţă sau nu, […]

Mai mulţi oameni de fotbal prevestesc dispariţia fotbalului românesc, ca urmare a verdictului din Dosarul Transferurilor. Nu-i luaţi în serios!

Imediat după megascandalul de corupţie Calciopoli, Italia a cîştigat Cupa Mondială la Fotbal. Se întîmpla în 2006.

Coincidenţă sau nu, tot în 2006 un ziar din România publica prima anchetă şi primele dezvăluiri despre traseul şi destinaţia banilor rezultaţi în urma transferurilor în străinătate ale unor fotbalişti din campionatul intern. După 8 ani, demersul Gazetei Sporturilor a căpătat un răspuns definitiv în instanţă, care i-a condamnat la închisoare pe toţi cei 8 învinuiţi.

România nu urmează să cîştige Cupa Mondială la fotbal în 2014, aşa cum reuşea Italia în 2006. În primul rînd, nu am reuşit pasul elementar, nu ne-am calificat la turneul final din Brazilia. Apoi, dimensiunea fotbalului nostru este cu totul alta decît cea a fotbalului reprezentat de squadra azzurra.

Întrebarea, sinceră în cazul microbistului fără putere şi ipocrită în situaţia omului de fotbal cu bani, este ce se va întîmpla acum în fotbalul românesc. Se aud pînă în stradă vaietele şi icnetele finanţatorilor/creditori, care suspină împotriva deciziei judecătoreşti de la Curtea de Apel. Finanţatorii/creditori sînt şocaţi, consternaţi şi indignaţi de ce păţesc astăzi foştii lor parteneri de afaceri fotbalistice şi nu numai. Ioan Nicolae, de la Astra, zugrăveşte tabloul apocaliptic al unui fotbal care va fi depopulat de oamenii de bine. Şi ocolit ca un corp urît mirositor, ba şi molipsitor.

Speranţa celorlalţi, există aşa ceva!, este că pedepsele dictate acum vor avea un efect terapeutic. Şi profilactic. Probabil că şi acesta este mesajul verdictului celor două judecătoare. Mai ales prin pedepsele exemplare destinate celor despre care credeam că vor scăpa cu sentinţe fără executare. Pădureanu, Neţoiu, Popescu. Dintre toţi condamnaţii, numele lui Gică Popescu iese cel mai tare în evidenţă. Tocmai prin dimensiunea fostului fotbalist care a fost Gică Popescu. Dacă verdictul instanţei Curţii de Apel conţine şi o componentă cu putere de avertisment, aceasta este condamnarea fostului căpitan al echipei naţionale şi principal pretendent la scaunul de preşedinte al Federaţiei Române de fotbal.

Ajunşi aici, lumina zecilor de camere TV nu cade pe Messi şi pe ai lui, ci pe Mircea Sandu. (Şi) ambiguitatea, permisivitatea sau, mai ales, domnia bunului plac în mînuirea regulamentelor şefului FRF stau la originea condamnărilor de astăzi. Dispariţia lui Gică Popescu de pe lista candidaţilor la succesiunea lui Mircea Sandu creează o situaţie specială. Iar la situaţii speciale se impun măsuri chirurgicale de acuitate extremă. Blocarea alegerilor prin boicotul masei de votanţi fideli Naşului este singura cale prin care acesta îşi poate prelungi exercitarea puterii.

Ieşirea din scenă a lui Popescu trebuie surmontată prin găsirea în regim de urgenţă a unui alt candidat agreat şi agreabil. Numai că, vorba lui Moromete, date fiind împrejurările, totul trebuie făcut cu mare grijă. Fiindcă Justiţia este cu adevărat oarbă. Şi nemiloasă. Altfel, staţi liniştiţi. Fotbalul românesc nu va dispărea, aşa cum prevesteşte patronul Astrei. Iar nea Piţi are parte de o linişte nesperată în pregătirea meciului cu Argentina. Maestre, tangoul!