Cioinac. Acar sau caporal?

Noua achiziţie a lui Dinamo a aruncat în aer vestiarul înaintea derbyului cu Steaua. Poate era nevoie

Ionuţ Cioinac a apărut la momentul potrivit. În proiectul de austeritate New Dinamo era nevoie de un ţap ispăşitor. De un acar Păun, […]

Noua achiziţie a lui Dinamo a aruncat în aer vestiarul înaintea derbyului cu Steaua. Poate era nevoie

Ionuţ Cioinac a apărut la momentul potrivit. În proiectul de austeritate New Dinamo era nevoie de un ţap ispăşitor. De un acar Păun, care să fie găsit vinovat pentru schimbarea macazului la meciul cu Viitorul. Strălucitoarea victorie care se prefigura după golul lui Ţucudean a fost ucisă mişeleşte de cele două greşeli ale numitului Cioinac. Un autogol şi un fault în propria suprafaţă de pedeapsă. Şi 2-1 pentru echipa lui Hagi. Şi nenumărate hohote de rîs venite dinspre susţinătorii Stelei. Adică România. Başca potop de like-uri sprinţare pentru mesajele postate pe Facebook de recenta achiziţie a echipei antrenate încă de Flavius Stoican. Mesaje a căror autenticitate este contestată de Cioinac.

Mijlocaşul coautaor al victoriei Viitorului susţine că este un cont fals, al cuiva pus pe glume proaste. Cineva care a dorit să-l discrediteze. Cronologia textelor nu prea îl ajută, căci ele datează din perioada în care Ionuţ Cioinac nu era legitimat la Dinamo, ci la Tîrgu Mureş. De ce ar fi vrut cineva să se dea drept Cioinac de vreme ce nimeni nu ştia cine este Cioinac, dinamovist sau stelist, ce-o fi el? Puteam pricepe că i-ar fost falsificat/piratat contul de Facebook lui Cătălin Munteanu sau lui Dănciulescu, iar sub avatarul lor apăreau îndemnuri gen: „Trup şi suflet pentru două culori. Roşu şi Albastru!”. Dar aşa, cu Cioinac? Cum să compromiţi un anonim lansat de Fortuna Poiana Cîmpina?

Atunci cînd Ciprian Marica amenda politica low cost a noii conduceri din Groapă, atrăgînd atenţia că asumarea mediocrităţii este incompatibilă cu istoria dinamovistă, a primit la schimb critici opărite. I se atrăgea atenţia atacantului care şi-a început cariera de fotbalist în Ştefan cel Mare că este uşor să vorbeşti de pe margine şi mai greu să aduci bani de acasă, de la gura copilaşilor, ca să susţii „un vis”. Mă rog, ştiţi pe de rost teoria investitorului dezinteresat. Observaţiile lui Marica stau însă în picioare. Plecarea lui Borcea şi a acoliţilor a fost aplaudată de suporterii dinamovişti. Aceiaşi suporteri care au văzut în instaurarea noii conduceri un act de igienă morală, chit că unchiul investitorului are un trecut care îl apropie mai curînd de Nikolski şi de Ana Pauker decît de Patzaichin. Vor accepta aceşti suporteri greu încercaţi umilinţa pînă la capăt în numele eliberării de Badea, de „albanezi” şi de buteliile lui Borcea?

Apropierea derbyului cu Steaua dă frisoane. Stoican a parcurs drumul de la speranţă a noului val de antrenori la ins necopt pentru o pleaşcă de dimensiunile lui Dinamo în doar cîteva zile. Suflul de schimbare şi de înnoire s-a transformat în respiraţie precipitată în cîteva minute de recital al lui Cioinac. Dinamo nu a fost trădată totuşi de autogolul celui format la Şcoala Gică Popescu (sîc!). Nevinovăţia lui Cioinac nu trebuie căutată în mesaje caraghioase pe Facebook, ci în preţul plătit pe el şi pe alţi jucători asemenea lui care au ajuns în Ştefan cel Mare.

Există riscul real ca marele meci de sîmbătă să fie numai primul episod al unei execuţii cu public. Proiectul ieftin al lui New Dinamo costă de fapt foarte mult.