Puţin fracturaţi, puţin neclari

Steaua va arăta foarte bine pe 14 februarie, la meciul cu Chiajna. Aceasta este concluzia lui Reghecampf după epopeea spaniolă.

Multă încruntare analitică pe marginea subiectului Steaua. Experţii au riduri de expresie, oficialii echipei îi ceartă pe experţi. De ce, […]

Steaua va arăta foarte bine pe 14 februarie, la meciul cu Chiajna. Aceasta este concluzia lui Reghecampf după epopeea spaniolă.

Multă încruntare analitică pe marginea subiectului Steaua. Experţii au riduri de expresie, oficialii echipei îi ceartă pe experţi. De ce, dacă fotbalul este un joc? Mda, un joc, nu o joacă. Noroc însă cu umorul involuntar care ţîşneşte de unde nu te aştepţi.

Szukala a terminat cantonamentul de la Marbella cu nasul puţin fracturat, iar Steaua cu cîteva nelămuriri. „Puţin fracturat” este expresia lui Laurenţiu Reghecampf. La fel şi starea de incertitudine pe care o degajă echipa. Antrenorul dă asigurări că totul va merge ca uns la startul sezonului, chit că Prepeliţă are „ceva probleme” la spate, iar Georgievski a resimţit şi el „ceva dureri”. Ceva, ceva pare în neregulă cu Steaua după această perioadă de acumulări, încărcări, descărcări, căutări şi rătăciri.

Desigur, există şi plusuri. La începutul celor două stagii de pregătire, Steaua avea griji cu postul de fundaş dreapta. Georgievski, înainte să acuze ceva dureri, se dovedise veriga slabă a unei apărări oricum mai sigure în zona centrală. La sfîrşitul celor două cantonamente, campioana a descoperit că nu are un post deficitar, ci unul excedentar. Lîngă Georgievski, au apărut Rîpă, reîncărcat, Gabi Matei, recuperat, şi Varela, pur şi simplu. Cu incomozii elfi suedezi a jucat Varela pe flancul drept, înlocuit de Matei în minutul 65. Şi pentru că Szukala era cu nasul puţin fracturat, Rîpă a făcut pereche cu Gardoş în centrul apărării. Ole! Cine va juca totuşi pe dreapta?

Capitolul Bourceanu. Da, Bourceanu a plecat de la Steaua. Tocmai de aceea. Se impune o schimbare de sistem, deci trecerea la sistemul 4-1-4-1, sau trebuie găsit un mijlocaş de acoperire lîngă Pintilii? A doua variantă presupune o lămurire. Ca să ştim cum ar trebui să arate omul de lîngă Pintilii. Cine era mai ofensiv şi cine făcea mai multă muncă de recuperare dintre fostul şi actualul căpitan? Bourceanu cîştiga mai multe baloane, dar verticaliza mai puţin decît Pintilii, care s-a dovedit nu o dată şi un redutabil şuteur. Concluzia. Mi se pare că nici Prepeliţă, nici Stanciu nu pot funcţiona cu rezultate mulţumitoare lîngă Pintilii. Prepeliţă este jolly-joker, adică de toate şi nimic precis. Stanciu este mai mult decît ar fi putut ajunge vreodată Bourceanu.

Capitolul Stanciu. Keseru a fost transferat ca să îl vedem mai bine pe Stanciu. Luaţi-o ca pe o impresie de microbist, nu de specialist. Stanciu poate fi grăuntele de energie şi de imaginaţie de la mijlocul terenului. Mai mult decît supralicitatul Tănase. Stanciu mai poate fi şi sursă de inspiraţie pentru Chipciu, care aleargă de mama focului după forma dinaintea accidentării. Şi parcă şi după modestia pierdută pe drumul de la Braşov la Bucureşti.

Capitolul atacanţi. Piovaccari şi Kapetanos. Din cele 6 goluri înscrise în cele 10 meciuri din pregătiri două sînt ale vîrfurilor. Mai exact ale lui Piovaccari. Unul din procedeul preferat al italianului, prin alunecare.

Încheiere. Au rămas 6 zile pînă la meciul cu Chiajna. Şi un citat inspirat al lui Laurenţiu Reghecampf. „Nu vreau să ne spunem punctele forte acum, vreau să le demonstrăm”.