Fotbalul care se schimbă

Specialiştii anunţă un Mondial brazilian spectaculos şi colorat cu multe goluri. Avem motive să îi credem.

Gerard Houllier s-a îmbolnăvit de inimă atunci cînd Kostadinov înscria dincolo de minutul 90 golul victoriei Bulgariei în poarta Franţei. Bulgaria calificată, Franţa eliminată. […]

Specialiştii anunţă un Mondial brazilian spectaculos şi colorat cu multe goluri. Avem motive să îi credem.

Gerard Houllier s-a îmbolnăvit de inimă atunci cînd Kostadinov înscria dincolo de minutul 90 golul victoriei Bulgariei în poarta Franţei. Bulgaria calificată, Franţa eliminată. Un gol de infarct, cu adevărat. Era ultima secvenţă a preliminariilor pentru World Cup ’94. Houllier, selecţionerul Les Bleus de la vremea respectivă, fusese condamnat de o federaţie care demara reforma unui întreg sistem, cu Aime Jacquet la comandă. Reformă soldată cu un titlu mondial şi unul european.

Povestea nu se opreşte aici. Inima lui Houllier a suferit apoi multe alte încercări pe banca lui Liverpool, dar pentru că viaţa este un lung şir de evenimente compensatorii s-a întîmplat că Houllier i-a aruncat şi el în braţele deznădejdii pe alţii. Cum a fost cazul cu spaniolul Mane, la finala Cupei UEFA din 2001, atunci cînd Liverpool cîştiga cu gol de aur meciul contra lui Alaves. Dar nu despre electrocardiogramele lui Gerard Houllier este vorba în rîndurile următoare, ci despre previziunile pe care marele şi greu încercatul antrenor le face în privinţa fotbalului pe care îl vom vedea la Campionatul Mondial din Brazilia.

„Echipele care cîştigă azi sînt cu precădere cele care atacă, nu cele care aşteaptă adversarul. Astfel, spiritul ofensiv este recompensat”, zice Houllier. Este şi concluzia la care au ajuns experţii Grupului de Studiu Tehnic, un soi de Grup Bilderberg al fotbalului, care trasează liniile directoare ale Noii Ordini Mondiale ale sportului-rege. Gluma, glumă, dar oamenii de acolo spun ceea ce observăm şi noi de o bucată de timp. Echipele îndrăzneţe şi ofensive vor fi premiate în dauna celor bazate pe o filozofie defensivă. „Va prevala preocuparea pentru atac în detrimentul obsesiei pentru siguranţa în apărare”, punctează specialiştii.

Nu-i exclus ca la mijloc să fie şi ceva loby pentru FIFA, organismul tutelar al Cupelor Mondiale. Dincolo de reclama pentru viitoarele jocuri din Brazilia, spumoase ca şampania şi colorate precum Carnavalul de la Rio, rămîn observaţiile de natură tehnică. Fotbalul s-a schimbat şi continuă să se primenească. Sistemul 4-3-3 cîştigă teren, iar majoritatea marilor formaţii au renunţat să pună doi mijlocaşi la închidere la mijlocul terenului. A crescut posesia, dar a scăzut vertiginos rolul presingului. Jucătorii sînt educaţi să încerce mai puţin recuperarea balonului sus, în terenul adversarului, greutatea căzînd acum pe crearea unui bloc compact, capabil să elimine orice pericol potenţial.

Plictisitor, nu? Sau poate că nu. Asta este pîinea adevărată a fotbalului, pe care mulţi o cer, dar puţini sînt apţi să o digere. Ne mai anunţă domnul Houllier că fără doi fundaşi laterali ofensivi nu ai ce căuta la marile competiţii şi că importanţa mijlocaşului central tip Pirlo, Busquets sau Luis Gustavo a (re)devenit fundamentală. Cea mai interesantă observaţie pare însă aceea legată de profilul postului de atacant central, care „acţionează tot mai mult ca liant între mijlocaşi, cu scopul de a găsi spaţii, oferind colegilor breşe în spatele ariergărzii”. Asta înseamnă că Neymar va marca rar, iar Messi, des. Parcă v-aş sfătui să nu pariaţi toţi banii pe chestia asta!