Vă amintiţi de Ben Johnson?

Canadianul a fost primul mare atlet dovedit dopat cu steroizi anabolizanţi. Astăzi, doar săracii îi mai folosesc

24 septembrie 1988. Ben Johnson fuge pe culoarul 5 al stadionului din Seul sub privirile a peste 80.000 de coreeni isterizaţi. Ben […]

Canadianul a fost primul mare atlet dovedit dopat cu steroizi anabolizanţi. Astăzi, doar săracii îi mai folosesc

24 septembrie 1988. Ben Johnson fuge pe culoarul 5 al stadionului din Seul sub privirile a peste 80.000 de coreeni isterizaţi. Ben Johnson nu arată foarte estetic, nu este întruchiparea atletului sculptat de greci în Antichitate. Aleargă urît, dar compensează prin forţă brută. Prin ritm. Pachetul de muşchi născut în Jamaica şi naturalizat în Canada spulberă recordul mondial la 100 de metri, proba-regină a atletismului. Propriul record mondial. De la 9,83 la 9,79 secunde. Carl Lewis vine al doilea, Linford Christie al treilea. Sîntem în 1988, la Jocurile Olimpice găzduite de capitala Coreei capitaliste, prima ediţie fără embargo al Vestului sau la Estului, cum se întîmplase la ediţiile din 1980 şi 1984.

24 septembrie 2013. Ben Johnson fuge pe culoarul 5 al stadionului din Seul. Aleargă, zîmbeşte şi trece primul linia de finiş. Nu are contracandidat, lipsesc spectatorii. Nu este timp de record mondial, eroul nostru nici măcar nu poartă echipament de atletism. Are 52 de ani, dar nu şi-a pierdut tonusul fizic. Este îmbrăcat în blugi şi este încălţat cu nişte pantofi sport fără cuie. Normal. Nu asistăm la un concurs, este un fel de comemorare. Ben a acceptat să participe la o acţiune contra dopajului în sport intitulată „Alege culoarul corect”. Aproape că îţi vine să plîngi. Cu lacrimi de crocodil furajat cu stanozolol.

Nu s-au schimbat foarte multe în aceşti 25 de ani. Laboratoarele antidoping sînt tot în urma laboratoarelor care fabrică substanţele dopante. Nici Ben Johnson nu s-a schimbat foarte mult în acest sfert de secol care a trecut de la cursa vieţii lui. Cursa vieţii lui. Asta pînă cădea vestea. Ben Johnson era descalificat pentru doping cu un steroid anabolizant, stanozolol. Prima mare victimă a steroizilor. Nu din cauză că el îi folosea în premieră, nici vorbă. De-abia atunci, la Jocurile de la Seul, laboratoarele antidoping ajunseseră la nivelul tehnologic corespunzător pentru a putea pune în evidenţă steroizii. Despre care se ştia că erau în uz de la sfîrşitul anilor ’70. S-a aflat ulterior că însuşi Ben Johnson beneficia de aportul steroizilor încă din 1981, cu 7 ani înainte de Seul.

Lumea care credea în Feţi musculoşi a avut un şoc atunci. Campionul deposedat de titlu a început prin a nega acuzaţiile. Apoi s-a victimizat, s-a dezvinovăţit. Mulţi l-au considerat o victimă pe Ben Johnson. A sistemului, a maleficului Charlie Francis, antrenor şi manager. Şi îndrumător spiritual. Şi farmacist în timpul liber. Lumea care credea atunci în Feţi musculoşi şi Ilene Cosînzene Herculene nu s-a schimbat nici ea. S-au schimbat generaţii de sportivi şi generaţii de stimulente interzise. Se vorbeşte tot mai insistent, dar în şoaptă, despre dopajul genetic. Evident, cei care vorbesc despre lucrurile astea sînt consideraţi nebuni. Sau măcar obsedaţi de chestia asta cu dopingul.

Cifrele care urmează sînt pentru cei sănătoşi la cap. 6 dintre concurenţii finalei de la Seul au fost testaţi pozitiv sau au avut probleme legate de doping de-a lungul carierei. Printre ei, Carl Lewis, cel care prelua titlul de la Ben Johnson, şi Linford Christie, campionul olimpic de la Barcelona ’92. 9,58 secunde este actualul record al sutei, stabilit de Usain Bolt la Berlin, în 2009. Cu 21 de sutimi de secundă sub cel al lui Ben Johnson dopat.