Unde şi cu cine este Steaua?

Participăm la un spectacol în care avem un rol bine stabilit. Un rol micuţ, dar pe care îl putem interpreta cu demnitate

Acum la rece. Poate că la cald senzaţiile sufocă realitatea din teren. Poate, cine ştie, ne-am ambalat contemplînd […]

Participăm la un spectacol în care avem un rol bine stabilit. Un rol micuţ, dar pe care îl putem interpreta cu demnitate

Acum la rece. Poate că la cald senzaţiile sufocă realitatea din teren. Poate, cine ştie, ne-am ambalat contemplînd rezultatul final şi n-am observat jocul strălucitor al băieţilor lui Reghe. Nici mutările lui inspirate. Altfel, şi la rece, şi la cald se vorbeşte foarte mult despre minutul 67, momentul primului gol al lui Schalke. Blestematul, fatidicul, nenorocitul de minut 67. Steaua nu jucase entuziasmant nici pînă atunci, dar nu părea sub valoarea adversarului din Bundesliga. Marcajul, presingul şi o anumită linişte a paselor o arătau pe campioana noastră măcar egala nemţilor. Nemţii noştri la paritate cu nemţii lor.

La Steaua a fost minutul 67. Pentru Celtic cu Milan, minutul 82. Pentru Zenit cu Atletico, minutul 40. Viktoria Plzen a depus armele după 48 de minute cu „cetăţenii” din Manchester. Ajax nu a rezistat decît 22 de minute pe Camp Nou pînă cînd a luat primul gol. Recordul l-a bătut însă ŢSKA Moscova, Alaba înscriind pentru Bayern după doar 240 de secunde. Ideea este foarte simplă. Favoritele s-au impus, nu a fost decît o chestiune de timp. Există excepţiile Copenhaga şi Basel, că de-aia funcţionează şi regula. Este interesant mai ales cazul Basel, care a încurcat treburile milionarilor lui Chelsea. Subiectul merită tratat separat, ceea ce au şi făcut colegii mei strîngînd date care explică victoria elveţienilor la Londra. Bugete similare Steaua-Basel, investiţii diferite. Rezultatele, în consecinţă.

Steaua şi-a respectat statutul cu acest 0-3 de la Gelsenkirchen. Nu citiţi nici o notă ironică în această afirmaţie! La nivel european, Steaua aparţine unui grup de echipe care asigură scenografia primei trepte a marelui show numit Champions League. Este nevoie şi de carne de tun acolo, înainte de încleştările coloşilor. Cu un plus de concentrare, poate că rezultatul roş-albaştrilor ar fi fost altul. Mai bun. Într-un scenariu ideal, Steaua ar fi plecat cu punct sau cu puncte din Germania. Cum? Depăşindu-se pe sine, plus un coeficient de noroc peste media tradiţională. Vestea rea este că valoarea şi cultura fotbalistică precară nu îi dau dreptul campioanei noastre, indiferent de numele ei, să aştepte mai mult de la viitorul apropiat.

Stratificarea competiţiei de lux a Europei devine tot mai evidentă de la sezon la sezon. Avem superputeri, puteri şi lideri regionali. Barcelona, Bayern, Real, Chelsea (chiar aşa cu capul spart din întîlnirea cu Basel), poate şi Man Utd, sînt superputerile. Milan, Dortmund, Juve, Atletico, Şahtior, Arsenal, PSG sau Porto sînt puterile de rang secund. În categoria a treia, a liderilor zonali, apărem şi noi. Împreună cu cehii, cu austriecii, cu ruşii, cu scoţienii, cu olandezii. Nu este o companie dezonorantă şi trebuie să ne obişnuim cu vecinii de masă. Lumea nu este dreaptă şi pămîntul este rotund.