Chiricheş, cu inima cum stai?

De cînd a aflat că se transferă în Anglia, noul jucător al lui Tottenham este victima unor accidentări foarte convenabile.

Am răsuflat uşuraţi atunci cînd s-a materializat transferul lui Vlad Chiricheş la Tottenham. Jur, ni s-a luat o piatră de […]

De cînd a aflat că se transferă în Anglia, noul jucător al lui Tottenham este victima unor accidentări foarte convenabile.

Am răsuflat uşuraţi atunci cînd s-a materializat transferul lui Vlad Chiricheş la Tottenham. Jur, ni s-a luat o piatră de pe inimă! Devenise o chestiune de interes naţional ca băiatul să plece odată şi odată la o echipă din Vest. Să se liniştească şi el, iar noi împreună cu el. Să nu intre în depresie, şi noi o dată cu el. Presiunea devenise insuportabilă, stresul atinsese cote de avarie! Se face, nu se face, se face, nu se face, vrea Gigi, nu vrea Gigi, Jilava, Poarta Albă, alba, neagra, 8 milioane, ba nu, 10, ce, mă, noi sîntem proştii lor? Şi tot aşa pînă cînd, într-o zi frumoasă de sfîrşit de august, l-am văzut mutat la casa lui, la Londra.

Vlad Chiricheş în carne şi oase intrat pe poarta cantonamentului tottenhamez însoţit de o echipă de filmare de la Dolce Sport, ca o gardă pretoriană, nu altceva. De-abia atunci ne-am mai calmat, sentiment la care a contribuit şi prezenţa lui nea Giovanni acolo, care nea Giovanni avea glume cu un oficial al formaţiei din Premier League, în esperanto mi s-a părut că-i vorbea impresarul român. Fundaşul zîmbea reţinut, cu iubita alături şi cu trolerul de asemenea, alături. Trolerul devenit personaj în filmarea colegilor noştri de la Dolce, care au insistat cu prim-planuri şi gros-planuri pînă cînd obiectul cu pricina, banal geamantan cu role, a căpătat o aură de mister. Ce secrete cărase acolo Vlad de la Bucureşti la Londra?

Poate secretul loialităţii rătăcite la cală? Ori al desuetului patriotism, lucru neînsufleţit pierdut printre bagaje de mînă? Căci noi, naivi, ne gîndeam că Vlad al nostru, pe care l-am lăudat cum nici agenţii lui n-au reuşit, va veni şi va muta munţii din loc la meciurile cu Ungaria şi cu Turcia. O şansă în plus pentru calificare cu Vlad Chiricheş în teren, depresurizat, cu mintea la fotbal şi cu sufletul deschis pentru România. Sănătos. Sănătos? Ei, nu chiar aşa de sănătos. Cum, nu aţi aflat? Vlad a suferit o contractură musculară la primul antrenament cu alde Villas Boas. Şi după ce a absentat la meciurile Stelei contra Legiei, şoldul, bată-l vina! (sau poate cotul?), acum aflăm că este incert şi la dubla naţionalei.

Păcat. Şi urît. Simţisem cum ne-a abandonat Chiricheş din clipa în care transferul la Tottenham devenise certitudine. Şi nu mi-a plăcut. Deloc, deloc, deloc. În schimb, mi-ar fi plăcut ca Vlad să fi jucat contra Legiei, să fi tras de el şi să fi fost acolo, alături de colegi, împreună cu oamenii din tribune, care l-au iubit, l-au ajutat şi, într-un fel, l-au propulsat spre acel mîine lipsit de griji. Mi-aş fi dorit să nu se fi ascuns în spatele unei scutiri medicale, prea grijuliu cu el însuşi, şi să ne fi spus prin prezenţa lui pe teren că uneori e nevoie de mai mult în viaţă decît să fii un profesionist adevărat. Mi-ar mai fi plăcut ca Vlad să renunţe a se mai comporta ca un bibelou şi să intre la joc vineri şi marţi. Altfel, îmi miroase a sindrom Radu Ştefan. Totul pentru frontul Tottenham, totul pentru victoria salariului. Greşesc? Oh, da! Ştiu, îşi va găsi mulţi avocaţi din oficiu. Mă vor certa şi îmi vor recita poezia cu viaţa scurtă a fotbalistului, care fotbalist trebuie să aibă grijă de el.

De el şi numai de el? Aceasta-i întrebarea, dragă Vlad Chiricheş. Trec peste amănuntul, amuzant zic eu, că nea Imi îţi spune Kerekes, iar peste cîteva zile jucăm cu ungurii. Nu naţionalitatea e problema. Nu e, chiar deloc! Problema este inima. Şi înainte să ne întrebăm ipocrit care e coeficientul de inteligenţă al fotbaliştilor sau ce gusturi muzicale au, poate ar fi mai interesant să aflăm altceva. Au sau nu au inimă fotbaliştii?