Ribery, un constructor

Francezul îşi merită titlul de cel mai bun fotbalist din Europa. Deşi nu este mai bun decît Messi sau decît Ronaldo

Noi spunem aşa: Franck Ribery a fost ales cel mai bun fotbalist european al sezonului 2012-2013. Pentru că laureatul […]

Francezul îşi merită titlul de cel mai bun fotbalist din Europa. Deşi nu este mai bun decît Messi sau decît Ronaldo

Noi spunem aşa: Franck Ribery a fost ales cel mai bun fotbalist european al sezonului 2012-2013. Pentru că laureatul este născut la Boulogne sur Mer, să vedem şi varianta în franceză: Franck Ribery a ete sacre le meilleur joueur de la saison 2012-2013. Acest „a ete sacre” schimbă substanţial datele problemei şi ne arată că oricît de dulce şi de frumoasă ar fi limba noastră română, există limbi a căror bogăţie semantică oferă o perspectivă mai aristocratică asupra evenimentelor. Dar nu vă speriaţi, nu urmează un articol de filologie comparată, în urma căruia româna, şi-aşa persecutată la ea acasă, va fi deposedată de drepturi! Este ceva despre fotbal. Despre motivele care au dus la încoronarea lui Ribery drept cel mai bun fotbalist european al momentului.

În sens propriu, mot a mot cum spun aceiaşi francezi invocaţi mai devreme, Franck Ribery nu aparţine nici pe departe categoriei fotbaliştilor sacri. Cruyff, Pele, Maradona. Nu este frumos, nu este charismatic. Are doar 1,70 metri. Nu driblează ca Messi, nu aleargă şi nu sare la fel de repede şi de sus ca Ronaldo. Dar Franck Ribery este un fotbalist foarte important. Esenţial în angrenajul sensibil al unei echipe. Ribery este un fotbalist necesar şi util într-o echipă mare. Ca Bayern, în cazul nostru. Asta înseamnă mai mult decît pare la prima vedere. Există mari fotbalişti care au probleme de adaptare la echipele mari. Există şi mari fotbalişti care s-au îngropat la echipele mici. Cu mulţi ani în urmă, brazilianul Zico era transferat de Udinese. O echipă de plan secund din Italia. A fost un eşec reciproc. Financiar pentru cei din Udine, care nu-şi permiteau, de fapt, un fotbalist de talia lui Zico, şi sportiv, din cauză că Zico nu a avut puterea de a face din Udinese ce făcuse Maradona din Napoli sau, oarecum la altă scară, Briegel şi Elkjaer Larsen din Verona.

Franck Ribery este fotbalistul potrivit la echipa potrivită. Prezent cu aceasta la momentul cel mai prielnic, în luminile rampei. Succesele covîrşitoare ale lui Bayern l-au ajutat mult pe Ribery, în măsură egală cu aportul francezului la sezonul de excepţie al bavarezilor. Hărnicia din teren a lui Ribery s-a cuplat cu efortul lui Robben, al lui Thomas Muller sau al lui Schweinsteiger. Totul în slujba sistemului, cu un grup de fotbalişti de mare calitate. Ribery, o extremă lucidă, cu ruperi de ritm şi pasă precisă, cu o linişte formidabilă în situaţiile critice ale meciurilor, a fost unul dintre oamenii învăţaţi de Heynckes să cîştige. Ribery nu a fost locomotiva echipei, dar a fost unul dintre motoarele locomotivei.

Clasarea lui Franck Ribery în faţa lui Messi şi a lui Cristiano Ronaldo nu înseamnă că francezul este în valoare absolută un fotbalist mai bun decît argentinianul sau portughezul. Dincolo de lobby-ul susţinut al celor de la Kicker, coorganizatorii galei, alegerea lui Franck este o pledoarie pentru democratizarea fotbalului. Avem nevoie şi de eroi, dar pîinea fotbalului este plămădită de jucători-meşteşugari ca acest francez cu chip de corsar, care în urmă cu doar 10 ani lucra alături de tatăl său ca muncitor necalificat în construcţii. Asta e o poveste pe care dacă o ecranizezi eşti bănuit că te-ai inspirat din şcoala de film indiană.