Ziua în care fotbalul a fost peste scrimă

Am plecat de la caietele Anei şi am ajuns la golul de manual al lui Gicu.

Lumea se împarte în iubitori de scrimă şi microbişti. Este o împărţire strict personală şi absolut subiectivă, rezultată în urma unei zile de joi […]

Am plecat de la caietele Anei şi am ajuns la golul de manual al lui Gicu.

Lumea se împarte în iubitori de scrimă şi microbişti. Este o împărţire strict personală şi absolut subiectivă, rezultată în urma unei zile de joi foarte interesante. Joi, 8 august. Ziua de joi, 8 august, a început banal, cu un soare suveran pe cer. Ziua a continuat în aceeaşi notă tropicală. În timp ce majoritatea dintre noi se ascundeau de căldură şi se hidratau conform sfatului medicului, cîţiva sportivi care reprezentau România se pregăteau de concurs. Sau de meci, după caz. După-amiaza, intrau în competiţia pentru medaliile mondiale fetele de la spadă, în frunte cu Ana Maria Brînză, lider mondial al probei în clasamentul la zi. Seara, luptau pentru calificarea în play-off-ul Europa League Petrolul, Pandurii şi Astra. O miză mai mică în absolutul performanţei sportive, vitală însă pentru microbistul român hrănit, de regulă, cu fierea calificărilor pierdute.

Lumea care iubeşte scrima nu iubeşte fotbalul. Lumii care iubeşte fotbalul nu prea îi pasă de lumea care iubeşte alte sporturi. Este o diferenţă pe care bănuiesc că o sesizaţi.

Lumea care iubeşte scrima, ciclismul sau patinajul artistic este o lume mult mai mică decît lumea care iubeşte fotbalul. Nu asta contează însă. Lumea restrînsă care iubeşte scrima, ciclismul sau patinajul artistic are o părere destul de proastă despre cei care iubesc fotbalul şi pe cei care se îngrijesc de el. Spiritul elitist al inamicilor fotbalului se ciocneşte cu presupusul spirit de turmă al iubitorilor acestuia. De aceea, lumea care iubeşte scrima nu dădea doi bani pe şansele de calificare ale Petrolului şi ale Pandurilor, autoarele unor egaluri chinuite în partidele tur contra lui Vitesse şi Hapoel Tel Aviv. Dar aceeaşi lume restrînsă, capabilă doar ea să guste inefabilul altor sporturi decît bicisnicul fotbal, aştepta medaliile Anei şi ale colegelor ei. Aşteptarea era doar preambulul confirmării superiorităţii morale a unui sport de nişă în faţa mizeriei din fotbalul suprapopulat şi supraevaluat.

Ana Maria Brînză s-a oprit în sferturi de finală la Mondialele de la Budapesta. Colegele ei s-au pierdut pe traseu şi mai repede. A fost un eşec care a amintit de alt eşec răsunător, cel de la Londra, cînd tot aşa, nu aşteptam decît să ne cînte imnul, iar echipa de spadă a naufragiat pe lîngă podiumul de premiere. La ora la care scrimerele părăseau învinse sala de concurs, Astra, Pandurii şi Petrolul intrau pe teren. S-au calificat toate trei, Pandurii şi Petrolul după victorii neaşteptate în deplasările la Tel Aviv şi la Arnhem. Şi-au cîştigat locul în play-off-ul Europa League jucînd cu dăruire, cu inteligenţă şi cu un spirit de sacrificiu pe care unii dintre noi cred că îl pot întîlni doar în alte sporturi. Golul triumfului petrolist a fost înscris de Gicu Grozav în ultimele secunde ale prelungirilor, cu o execuţie care nu ar fi fost posibilă, poate, fără scăriţa ratată acum 10 zile. Din cîte ştiu, Gicu nu ţine un caiet în care să-şi facă radiografia evoluţiilor, meci de meci. Aşa cum procedează Ana Maria Brînză după fiecare asalt. În felul lui, Gicu şi-a făcut temele.

Lumea care iubeşte fotbalul s-a bucurat tare pentru Petrolul, Pandurii şi Astra şi a rămas surdă la eşecul fetelor de la scrimă. Ceva îmi spune că dacă spadasinele ar fi cîştigat, iar fotbaliatorii pierdeau, lumea celalaltă ar fi reacţionat în felul acela aristocratic destinat sărăntocilor. Tonic este faptul este că lumile acestea atît de antagoniste nu vor declanşa niciodată vreun război. În filmele americane, cele două lumi s-ar uni şi ar porni să cucerească Universul.