Veselul commandant Van Gaal

„Vrem să dăm un semnal puternic, pentru ca jucătorii gay să fie acceptaţi de lumea fotbalului” – Louis Van Gaal, selecţioner Olanda

În 1977, Sydney Pollack realiza „Bobby Deerfield”, cu foarte tinerii pe atunci Al Pacino şi Marthe Keller în […]

„Vrem să dăm un semnal puternic, pentru ca jucătorii gay să fie acceptaţi de lumea fotbalului” – Louis Van Gaal, selecţioner Olanda

În 1977, Sydney Pollack realiza „Bobby Deerfield”, cu foarte tinerii pe atunci Al Pacino şi Marthe Keller în rolurile principale. Filmul, un love story mai deştept, are substanţă şi atmosferă (nu vă lăsaţi impresionaţi că pe IMDB are nota 5,7), spunînd povestea unui pilot american de Formula 1 care se îndrăgosteşte de o autostopistă. În fapt, o sofisticată aristocrată italiană, despre care vom afla ulterior că este bolnavă în fază terminală. Cei doi străbat Europa la volanul maşinii conduse de Bobby şi vorbesc cîte-n lună şi în stele. Cea care provoacă este Lillian (Marthe Keller), iar cel care parează este pilotul, tipul care fentează moartea la fiecare cursă. Lillian îl întreabă din senin pe Bobby dacă este homo, el neagă că ar fi homo, ea insistă şi îl mai întreabă dacă în Newark, oraşul lui, sînt mulţi homosexuali, el îi răspunde că da, în Newark există foarte mulţi homosexuali, doar că să pună punct subiectului.

Aşa cum aţi putut observa, personajele filmului din 1977 rostesc explicit cuvîntul homosexual. În textul original al filmului, ca şi în traducerea de la vremea respectivă. Pur şi simplu, fără să aibă aerul că săvîrşesc un sacrilegiu. De altfel, în anii cu pricina, dicţionarul englez definea prin termenul de „gay” o persoană veselă, voioasă, vie, pitorească. Şi atît. Astăzi, defineşte mai ales altceva.

500.000 de oameni au participat acum cîteva zile la „Gay Pride Parade” de la Amstedam. Printre aceştia, în postul comandantului unui car alegoric, selecţionerul echipei naţionale de fotbal a Olandei, celebrul antrenor Louis Van Gaal. Alături de el, nu mai puţin celebrii Kluivert, Winter şi Van Hooijdonk. De remarcat că faţa reputatului tehnician radiază o fericire autentică. Distinşii participanţi la gală şi-au motivat prezenţa acolo prin susţinerea jucătorilor gay (homosexuali?), care nu sînt acceptaţi aşa cum ar trebui de lumea fotbalului. Nu se ştie cum ar trebui, dar gesturile lui Van Gaal surprinse în imagini spun suficient. Să amintim că locul acţiunii este Olanda, o ţară cu adevărat liberală, în care căsătoriile gay (homsexuale?) au fost deja legiferate, iar consumul de droguri uşoare este permis prin lege.

Dăm din nou timpul înapoi. Nu mult, doar pînă în luna mai a acestui an, atunci cînd numele lui Jason Collins era pe buzele tuturor. Îmi dau seama, nu mai ştiţi cine este Jason Collins (am scris despre el aici). Jason Collins este anonimul baschetbalist din NBA care mărturisea că este gay (homosexual?) şi stîrnea un val de emoţie care străbătea America de la coasta Atlanticului pînă la coasta Pacificului. Nu s-a aflat nici astăzi cine l-ar fi persecutat pe Collins că este gay (homosexual?), dar lacrimile vărsate de Barack şi Michelle Obama, ca şi mesajul de solidaritate al lui Kobe Bryant au făcut ocolul lumii.

Au trecut 36 de ani de la pelicula lui Sydney Pollack. Maşinile de Formula 1 sînt mai sigure decît cele pilotate de Bobby Deerfield, Usain Bolt se jură că nu se dopează, în filmele notate cu peste 8 de IMDB se fumează mai puţin sau deloc şi sute de mii de oameni participă la gale care proclamă zgomotos dreptul de a fi „altfel”. Cei care nu sînt altfel şi nu îi aplaudă pe cei care sînt altfel au început să fie priviţi foarte urît.

Un cunoscut suporter al echipei argentiniene de fotbal San Lorenzo a spus pe drumul de întoarcere din Brazilia că nu îi judecă pe homosexuali, dar condamnă lobby-ul agresiv al acestora. Suporterul este Papa Francisc I şi antrenează o echipă care numără mai multe sute de milioane de oameni.