Baciul, Patriarhul şi Justiţiarul

Pentru binele viitoarei echipe conducătoare din fotbalul românesc, Ion Crăciunescu se retrage strategic

În viitoarea guvernare Gică Popescu, Ion Crăciunescu a fost distribuit în rolul Justiţiarului. Omul potrivit la locul potrivit. Nici nu a existat un casting propriu-zis, fostul, actualul […]

Pentru binele viitoarei echipe conducătoare din fotbalul românesc, Ion Crăciunescu se retrage strategic

În viitoarea guvernare Gică Popescu, Ion Crăciunescu a fost distribuit în rolul Justiţiarului. Omul potrivit la locul potrivit. Nici nu a existat un casting propriu-zis, fostul, actualul şi viitorul şef al arbitrilor şi-a interpretat atît de bine, de convingător şi de natural rolul cu pricina încît era evident că el va fi alesul. Cine altul? Vasile Avram? Parcă prea mult Moet et Chandon. Alexandru Deaconu? Încă necopt. Reîntineritul Costică Vîlcea? Hmm! După cum vechii cinefili sînt incapabili să-l vadă pe Leo di Caprio în rolul Marelui Gatsby în locul lui Robert Redford, tot aşa oamenii de fotbal nu pot să-l separe pe Ion Crăciunescu de eticheta de contestatar.

Dar este doar o etichetă sau o marcă autentică a omului despre care vorbim? Aceasta-i întrebarea. Ion Crăciunescu joacă un rol de care se desparte în particular, la o tablă cu amicii să zicem, sau se interpretează pe sine? Evenimentele din urmă ne dau cîteva indicii. Repus în drepturi după un proces civil intentat FRF şi preşedintelui Mircea Sandu, Ion Crăciunescu urma să îşi ocupe postul de şef al Comisiei Centrale a Arbitrilor. Formal, capul federaţiei s-a supus deciziei instanţei. În practică, lucrurile au rămas ca mai înainte. Alexandru Deaconu şi-a păstrat prerogativele de conducător executiv al CCA. Lui Crăciunescu, disident cu acte în regulă al regimului (sandinist?), i-a fost rezervat un rol decorativ. Previzibil, desfăşurarea ultimului Comitet Executiv a fost tulburată chiar de cel trecut pe linie moartă.

Între timp, s-a întîmplat ceva. A apărut candidatura lui Gică Popescu la şefia FRF. Cu Ion Crăciunescu în echipa care va prelua butoanele puterii de la Mircea Sandu. Revanşă? Răzbunare? Nu, mai degrabă un tîrg reciproc avantajos. În fotbal nu există adversari pe viaţă, aşa că Mircea Sandu şi Gică Popescu au ajuns la un modus vivendi. Vedeţi ce frumos sună spus în latina stră-strămoşilor noştri? Primul va rămîne preşedinte onorific şi îl va sprijini în campania electorală pe fostul căpitan al Barcelonei. „Baciul”. Dar pentru ca această revoluţie de catifea cu aspect de batistă pe ţambal să aibă linişte era nevoie şi de retragerea temporară a „Justiţiarului” care continua să-l bîzîie pe „Patriarh”. Publicul, prea sensibil pentru a respira aerul greu de pe culoarele Casei Fotbalului, a aflat că Ion Crăciunescu doreşte să evite tensiunile din Comisie, tensiuni care i-ar afecta pe arbitrii de pe lista FIFA. De fapt, totul a fost rodul unei negocieri între actualul şi probabil viitorul preşedinte al fotbalului românesc. Amănunt interesant, „Justiţiarul” acceptă să nu mai inflameze spiritele pe la CCA, dar nu renunţă la banii cuveniţi pentru perioada cît a fost înlăturat din funcţie.

Relaţia de subordonare faţă de Gică Popescu şi legătura subalternă cu fraţii Becali nu pledează pentru independenţa absolută a lui Ion Crăciunescu. Nu îl condamnă, dar nici nu-l recomandă ca pe omul liber care va însănătoşi ireversibil arbitrajul. Mergem însă pe firul bunei credinţe şi pe acela al anticipaţiei şi ne transportăm în timp peste un an, un an şi jumătate, cînd presupunem că Popescu va fi cîştigat alegerile. Mai presupunem că, în logica unui start promiţător, Deaconu va fi schimbat în bine componenţa corpului de elită al arbitrilor şi că prestaţiile acestora se vor fi ameliorat semnificativ. Înlocuirea lui Deaconu cu Ion Crăciunescu va fi atunci un act de dreptate?