Cei care ne taie pădurile

Mai sînt două luni şi jumătate pînă la meciul cu Ungaria. Timp destul ca să ne inflamăm. Sau să ne calmăm, de ce nu?

Pe 6 septembrie, România va juca împotriva Ungariei la Bucureşti. Ar trebui adăugat aici că vorbim […]

Mai sînt două luni şi jumătate pînă la meciul cu Ungaria. Timp destul ca să ne inflamăm. Sau să ne calmăm, de ce nu?

Pe 6 septembrie, România va juca împotriva Ungariei la Bucureşti. Ar trebui adăugat aici că vorbim despre un meci de fotbal, nu despre o întrecere capitalistă între două ţări UE legate şi despărţite de o milenară istorie comună. Deci care-i mai tare la fotbal, nu la PIB, nu la monumente istorice, nu la capitale, nu la bucătărie, nu la femei frumoase, nu la păduri, nu la curăţenie şi hărnicie. Apropo de curăţenie, sînt capitole la care ungurii ne bat la scor. La altele sîntem evident mai buni noi, iar în destule cazuri persistă o egalitate îngrijorătoare. Cum ar fi, de exemplu, secţiunea dedicată sentimentelor naţionale. Subiect sensibil.

Mircea Sandu (fără grad de rudenie cu Mircea cel Bătrîn, domnitorul-emblemă al Ţării Româneşti) i-a transmis lui Marko Atilla (fără grad de rudenie cu Atilla Cuceritorul, stabilit acum vreo 15 secole cu trupele lui în Cîmpia Panonică) faptul că ungurii nu procedează corect cînd trimit mesaje către FIFA prin care semnalează derapaje rasiste ale suporterilor români. Preşedintele FRF explică şi de ce. „Nu e corect ce fac pentru că ei trăiesc pe acest teritoriu, aici au făcut afaceri, aici au tăiat pădurile şi mănîncă mîncare românească”. Foarte bine punctat. Pînă la un punct, ca să zicem aşa. Şi noi mîncăm mîncare ungurească şi ni se pare delicioasă. Iar etnicii maghiari de cetăţenie română nu doar că trăiesc pe mai departe aici, dar continuă să facă afaceri şi să taie păduri în România. La fel ca şi afaceriştii de cea mai pură etnie română. Unguri şi români laolaltă sînt şi capitalişti veroşi, şi oameni obişnuiţi care trăiesc ca slujbaşi ai primei categorii, băieţii deştepţi cum sînt mai cunoscuţi în popor.

Deputatul Marko Atilla a mai trimis o sesizare la FIFA, în speranţa că meciul Ungaria-România se va disputa fără spectatori. Domnul Atilla susţine că ultima depeşă era doar o scrisoare de mulţumire pentru amenda de 20.000 de franci elveţieni primită de România în contul bannerului antimaghiar de la Olanda-România. Ca şi alţi politicieni români sau maghiari, domnul Atilla ne crede stupizi. Asta voia să spună preşedintele Mircea Sandu. Doar că s-a inflamat patriotic. Întîmplător? Nu, Mircea Sandu are nevoie de capital de imagine. Posibila repliere la conducerea LPF, ca trambulină pentru un viitor post de vicepreşedinte la UEFA, ar fi o explicaţie. Sandu ştie că oamenii, inclusiv oameni de fotbal, marşează la astfel de provocări.

Ţinutul secuiesc, maimuţărirea lui Avram Iancu, mesaje scabroase afişate de o galerie tembelă la adresa mamelor unguroaice, copii agresaţi din cauză că poartă bentiţe tricolore. Toate, instrumente de agitare a spiritelor. Pretextul. O întîlnire de fotbal. Importantă, dar atît. Un meci de fotbal între două naţiuni fotbalistice care se zbat în mediocritate. Nu un meci între două naţiuni. Nu îmi fac iluzii că 6 septembrie va fi ziua păcii absolute între români şi unguri. Pînă atunci ar fi extraordinar dacă ne-am aminti despre solidaritatea locuitorilor din Veszprem cu părinţii lui Marian Cozma. Şi dacă am lua aminte la exemplul celor cîteva zeci de mii de voluntari budapestani care au ridicat baraje în calea Dunării ieşite din matcă.