Strategia de la Cupa Davis

Ştim să pierdem, am dezvoltat o artă în materie. Ion Ţiriac ne arată însă drumul spre lumină. Atît doar că lumina costă.

Am început să mă uit la tenis într-o vreme cînd tiebreak, hawkeye sau challenge erau doar cuvinte din […]

Ştim să pierdem, am dezvoltat o artă în materie. Ion Ţiriac ne arată însă drumul spre lumină. Atît doar că lumina costă.

Am început să mă uit la tenis într-o vreme cînd tiebreak, hawkeye sau challenge erau doar cuvinte din dicţionarul limbii engleze. Iar o rachetă din fibră de carbon părea semn tainic transmis de civilizaţii extraterestre. Ca practicant plezirist cu o anumită vechime, îndrăznesc să spun că am şi dorinţa de a înţelege în ce fel s-a schimbat sportul acesta extraordinar care împarte lumea în cei de dincoace şi cei de dincolo de fileu. Aşa că vă rog să nu mă trimiteţi la cratiţă, adică la fotbal! Nu astăzi. Nu pînă în setul decisiv al argumentaţiei.

Înfrîngerea din partida de Cupa Davis cu Olanda s-a legat cumva de lansarea la apă a turneului bucureştean BRD Năstase Ţiriac Tropy. Vineri, sîmbătă şi duminică tenisul românesc a suferit o înfrîngere grea în faţa batavilor. 0-5 după trei zile în care Victor Hănescu, Adrian Ungur şi Marius Copil au reuşit să cîştige 4 seturi din totalul celor 17 jucate. Cu clasamentul în faţă, lucrurile stau în felul următor. Hănescu şi Ungur, locurile 58 şi 124 în ierarhia ATP, au fost învinşi de locurile 52 şi 71, adică Robin Haase şi Igor Sijsling. Asta la simplu. În meciul de sîmbătă, victoria olandezilor contra tandemului Hănescu-Copil a fost uşurată de absenţa lui Horia Tecău, nerefăcut după o accidentare mai veche, şi de prezenţa în teren a lui Jean-Julien Rojer, specialist al jocului de dublu. Contabiliceşte, ei erau ceva mai buni decît noi şi au exploatat acest plus. O echipă de valoare medie a triumfat în dauna uneia mediocre.

Sportul nu este însă o activitate de natură contabilă. Frumuseţea sportului constă tocmai în lupta împotriva meschinei evidenţe matematice. Între noi şi olandezi nu era o prăpastie valorică, ci un zid de neputinţă clădit pe resemnare instituţională. Atunci cînd George Cosac, noul preşedinte al federaţiei, vine la microfonul TVR şi te anunţă că strategia fusese făcută pe înfrîngerea lui Ungur la Haase, care Haase nu-i nici măcar Haas, ca să nu mai spun Federer sau Djokovici, şi cînd după întîlnirea Hănescu-Sijsling, pierdută de jucătorul nostru (împotriva „strategiei” tînărului domn preşedinte), şi îl mai auzi pe căpitanul nejucător Andrei Pavel că se declară mîndru de elevii lui, ei bine, după toate evenimentele şi declaraţiile acestea te poţi enerva foarte tare. Cu atît mai mult cu cît, graţie postului public specializat în osanale şi tămîieri publicitare, afli că organizarea întîlnirii este ireproşabilă datorită omului de afaceri Relu Munteanu. Totul e ireproşabil, potolul de la protocol, domniţele din tribune, totul, mai puţin tenisul.

Posibila evadare din mediocritate a tenisului românesc este enunţată cu subiect şi predicat luni dimineaţă de Ion Ţiriac, la conferinţa de presă premergătoare „BRD Năstase Ţiriac Trophy”. Celebrul om de afaceri ne-a explicat ca un bunic sfătos ce ar trebui făcut. Deşi nu ne-a împiedicat şi nu l-a împiedicat nimeni timp de 23 de ani. Academii de tenis în marile oraşe ale României, copii daţi la tenis de la 5-6 ani, nu mai tîrziu. Noi metode de antrenament, puse în acord cu „modificarea dimensiunilor terenului de tenis”, impresie provocată de stilul agresiv al jucătorilor de azi şi de creşterea considerabilă a înălţimii „animalului”, figură de stil curajoasă a lui Ţiriac pentru a desemna creşterea de gabarit a campionilor contemporani. „Nu mai este ca pe vremea lui Năstase, care în tinereţe avea cam 1 metru şi optzeci, iar acum mai are doar unu şi şaizeci”, îşi susţine ideea Ţiriac. Răspunsul lui Năstase la observaţia fostului partener de dublu a fost halucinant şi cu previzibilele conotaţii sexuale. „Da, dar poate că am crescut în altă parte!”.

Cu această glumă de şantier a fostului lider ATP conferinţa de presă a viitoarei ediţii a BRD Năstase Ţiriac Trophy s-a încheiat. Elegant, Titi Hărădău a invitat jurnaliştii la o cafea. Ghicitoarele au lipsit de la întîlnire, dar mai bine!