Andy, fiul lui Ivan

Murray îi datorează enorm lui Lendl. Într-un fel, a devenit alt om. Campion, adică

Murray-Federer a fost un meci foarte bun. Dar nu a fost un meci istoric. În fond, ce mai este istoric în zilele noastre? Şi poate e […]

vineri, 25 ianuarie 2013, 5:36

Murray îi datorează enorm lui Lendl. Într-un fel, a devenit alt om. Campion, adică

Murray-Federer a fost un meci foarte bun. Dar nu a fost un meci istoric. În fond, ce mai este istoric în zilele noastre? Şi poate e mai bine aşa. Începem să ne dezvăţăm de superlative, de teluric, de spaţii cosmice. Deprindem din nou plăcerea firescului, a lucrului bine făcut. Meşteşugul la graniţa artei. Victoria lui Andy Murray în semifinala de Australian Open a încununat munca de 4 ore şi mai bine a scoţianului. O partidă intensă, pe alocuri fermecătoare, cu realizări tehnice deosebite, dar şi greşeli copilăreşti – în cel mai intim sens al cuvîntului. Un plan tactic ireproşabil urmat de britanic cu supunerea unui elev cuminte, dar surprinzător de matur. Tensiune, reveniri, nervi, concentrare. Bucurie reţinută de partea lui Andy. Dincolo de fileu, tristeţea suveranului obosit. Resemnare în faţa tinereţii sătule să tot aibă răbdare. Roger. Dictatorul excelenţei.

Cînd a plîns pe Central Court după finala de anul trecut a Wimbledon-ului, lucrurile păreau definitive. Învins atunci de Federer tot după o partidă de 5 seturi, Murray era condamnat. Să fie băiatul care ia bătaie în finală. În orice finală de Mare Şlem în care ajunge. Să fie adolescentul predestinat a nu se maturiza îndeajuns pentru a sparge bariera pusă în faţă de magii Roger, Rafa şi Nole. Vulnerabil emoţional, lipsit de nerv şi de nervi adevăraţi. Între timp, în viaţa lui Murray a apărut Ivan Lendl. Era acolo de cîţiva ani frumoasa Kim Sears, numai că lîngă drăguţa de ea a apărut un nene serios, uşor albit, puţin ridat, un un tip care nu zîmbeşte decît foarte rar şi nu ridică pumnul ameninţător în semn de victorie. Un domn al tenisului care pînă nu demult s-a ţinut departe de tenis.

Lendl nu l-a învăţat tenis pe Andy Murray, deşi ar fi avut mai multe argumente profesionale decît, să zicem, alte personaje la modă printre antrenori. Patrick Mouratoglu, Bob Brett, Marian Vajda sau Thomas Hogstedt. Lendl nu l-a învăţat tenis pe Murray, l-a învăţat să-şi joace mai bine tenisul pe care îl ştia deja. Insistenţa cu mingi înalte şi liftate pe backhand-ul lui Federer a fost parte a unei strategii asumate, nu o inspiraţie de moment a scoţianului. Tot Lendl a mai reuşit ceva. L-a echilibrat pe Murray. Dintr-un flegmatic reflexiv a croit un ambiţios, un luptător. I-a dat încredere şi i-a împrumutat ceva din duritatea care cu ani în urmă îl făcea pe el însuşi cîştigător de 8 ori la Grand Slam-uri. Într-un fel, Andy şi-a descoperit în Lendl un al doilea tată. Ori pur şi simplu pe primul, că tot nu o ştim decît pe doamna Murray. Teacher Judy Murray. Teacher, leave your kid alone!

Finala Murray-Djokovici poate anunţa cu adevărat începutul perioadei post-Federer-Nadal. A mai fost una acum doi ani, tot la Melbourne, cu Andy necopt însă. Acum e altceva. Sîrbul respiră forţă prin toţi porii. Încredere, siguranţă. După finala de la US Open, Andy s-a eliberat din coşmar. Va fi un meci interesant, cu doi oameni liberi. Poate va fi un meci mare. De ce nu, unul istoric?

Comentarii (29)Adaugă comentariu

xxx yyy (13 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 17:49

Lendl era antrenorul lui Murray si la finala pierduta de la Wimbledon. Deci nu „intre timp”. Iar toata esenta materialului dispare…

Ion (11 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 18:02

Oricum faptul ca avem 20 de stiri despre amicalele penibile jucate de steaua iar rezultatele la Australian Open nu sunt nici macar actualizate spun totul despre calitatea presei sportive din romania. Apropo despre campionatul mondial de handbal o sa scrieti ceva dupa ce se incheie ca de rezultate sau ore de disputare citim din presa spaniala?

Alexander A. (1 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 18:24

You might be right, sir. Even if I’m an old and ardent fan of Roger, I must admit that „Lendl effect” is more than obvious, so that today the best one has won. I really appreciate most of your insights in terms of sport phenomen.

gica marafet (9 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 18:29

xxx yyy, atunci poate era beat, lendl…

Tepes (1 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 18:31

De ce nu, unul istoric? >< În fond, ce mai este istoric în zilele noastre? Şi poate e mai bine aşa.

Andrei (6 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 18:54

@xxx yyy: Da, Lendl era antrenorul lui Murray la Wimbledon, însă de când Landl este antrenorul lui Andy vedem rezultate excepţionale: o finală de Wimbledon, un aur olimpic, un titlu de US Open şi acum cel puţin o finală de Australian Open. Compară cu cei trei ani dinaintea lui Lendl, în care a reuşit să ajungă în două finale, 6 semifinale de Mare Şlem, e clar că influenţa lui Lendl se simte.

Cât despre rivalităţi, domnule Geambaşu, cred că duelul Nole-Andy va fi mult mai interesant decât Federer-Nadal. În primul rând, era un dezechilibru mare între elveţian şi spaniol: Federer câştiga mai toate turneele de Grand Slem care nu erau pe zgură, iar Nadal domina la Roland Garros (exceptând ultimii ani, în care Nadal a crescut foarte mult şi pe alte suprafeţe, dar şi accidentările s-au înmulţit).

Nole-Murray par să se completeze mai bine: Djokovic e un jucător mai agresiv, iar Murray un counterpuncher excelent. Îmi aduce aminte de rivalitatea dintre Sampras şi Agassi, unde Pete avea cel mai bun serviciu din circuit, iar Andre cel mai bun retur.

ghidirmic (7 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 19:25

Aroganta lui Murray nu a fost pedepsita complet…

Scorul la meciuri all time dintre Murary si Roger Federer era de 10-9 pentru britanic si cu totii ne gandeam la deznodamantul semifinalei pentru a putea spune ca 10-10 este frumos, iar 11-9 este chiar set la tenis… de masa. In final a fost sa fie ultima varianta, fiindca Roger nu a rezistat meciului de uzura la care a fost supus, deci din cauza adversarului dar mai ales a lui, fiindca a fost destul de oscilant si obosit in decisiv.
Scotianul stia ca ultimele intalniri au fost pe muchie de cutit dar la Olimpiada a castigat, iar ultimul turneu de mare slam i-a adus lui succesul. A fost increzator in victorie si asta face mult bine, mai ales cand castigi primul set fara prea multe osteneli.
Meciul nu a fost unul foarte bun din punct de vedere spectacular sau tehnic, dar a fost pasionant din cauza scorului care a ramas incert pana la 2-2 la seturi, cand desi Federer a egalat era tot mai clar ca nu va rezista pana la final.Elvetianul s-a impus in doua tiebreak-uri, in care stapanirea de sine pe termen scurt a fost determinanta , dar in celelalte seturi care presupuneau zeci de servicii si sute de treceri ale mingii peste fileu a fost ezitant si au facut diferenta.
Ceeace din pacate este demn de semnalat, este faptul a in decursul partidei scotianul care desi britanic nu a dat de loc dovada de educatie ( nu am sa-l fac cioban la fel ca un prieten de al meu), desi mama lui este o femeie deosebit de finuta si o doamna desavarsita, iar in dialogul cu domnia sa am descoperit o persoana extrem de delicata si apropiata. Cine isi aminteste de slam- dank-ul din finalul setului doi cand Murray a dorit sa-l umileasca pe Federer si aflat deasupra fileului a traznit in 2 metri ca sa ingroape mingea dar Federer a prins-o si l-a pasat, facand minge de set, poate spune ca si mine ca aroganta l-a costat si in loc de 2-0 la seturi si apoi urmat de un alt set castigat il faceau sa incheie partida in maximum 2 ore de joc.

In finalul setului 4, Murray a mai facut un gest de superioritate, dar macar a avut decenta sa se intoarca cu spatele la Roger, cand dupa o minge excelent lovita care nu a mai putut fi prinsa a zambit ironic si chiar batjocotitor, dar si de data asta a fost pedepsit fiindca a pierdut foarte clar tiebreak-ul care a urmat.
Credeti ca nesportivitatea luat sfarsit? Nici vorba, fiindca la finalul meciului cand mii de spectatori l-au aplaudat frenetic pe Roger cand a iesit de pe teren, Murray statea cu fundul la el si la lume facandu-si treaba prin sacosa.Acum nici ca trebuie sa ai bunul simt al lui Gilles Simon care si-a aplaudat adversarul infrant la iesirea de pe teren, si nici chiar a lui Nole Djokovic car l-a insotit cu aplauze pe Wawrinka atunci cand acesta sleit de puteri a parasit marea arena.Chestie de educatie…
Marele Ivan Lendl ar trebui macar el sa-l atentioneze dar la randul sau a fost un om si un jucator foarte rece si nu l-am vazut zambind niciodata sau intretinandu-se cordial cu adversarii.Oamenii se aduna unii cu altii dupa asemanari asa cum le-o dicteaza interiorul si atunci sa nu fie cu suparare dar eu lui Murray nu-i mai spun pe numele mic decat atunci cand va merita.
Lordul tenisului tot Roger Federer ramane, care si-a privit si primit cu demnitate infrangerea, si zau ca ii doream victoria.
Murray vs.Roger Federer 6-4, 6-7(5), 6-3, 6-7(2), 6-2.
Sper ca in finala, balcanicul nostru exuberant sa treaca peste glacialul si increzutul britanic.

ghidirmic (7 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 19:34

Draga Crist, scuze pentru comentariul prea lung si poate pentru unele nepotriviri de idei.Daca doresti imi poti scrie , mai ales ca mailul meu este la vederea ta.Astept, fiindca la BCR si la BRD am avut idei comune!Cu respect, Florin Ghidirmic

missU (6 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 19:35

hajda nole ! frumos scris, vreau 5 seturi si nu ma supar daca o sa castige andy, ar merita la cat de calm a fost in setul 5 cu federer, exact cand ma gandeam ca o sa cedeze

MonteCristo (3 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 20:36

murray nu a pierdut la wimbledon in 5 seturi. au fost 4, din care s-au jucat de fapt primele doua. seturile 3 si 4 au fost dictate aproape 100% de federer.
numele lui patrick este MOURATOGLOU. si ba da, lendl l-a invatat tenis pe murray. pana la el murray returna bine, dar juca defensiv. nu stia cand sa atace si mai ales nu stia ce inseamna joc de fileu. eu consider ca aceste imbunatatiri fac parte din „a invata tenis”. desigur, nu l-a invatat reverul cu doua maini…

in fine, aseara nu a fost numai meritul lui lendl, federer imbatraneste si sa joci in 3 zile 2 meciuri de 5 ore la 31 de ani e cam mult pentru el. nu a fost meciul cel mai spectaculos, dar federer ramane un adversar de temut. daca murray crede ca de acum il va bate pe unde il va prinde, se inseala amarnic. sa nu uitam lectia data la londra, in noiembrie: 7-6, 6-2.

ady (2 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 20:44

Astfel de articole asteptam in continuare !!! Respect !!!

Cristian Geambaşu (301 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 20:57

Monte Cristo
Ai dreptate, Mouratoglu, am modificat.

ghidirmic
Mi-a placut mesajul si nu ma deranjeaza lungimea lui. Macar sa am numai astfel de comentarii!

seba (157 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 22:27

n-am vazut niciun meci de la australian open, sper sa vad finala baietilor macar. le-am urmarit insa pe livescore si ma bucur ca scrieti pe tema asta. in meciurile din ultima parte a anului trecut djokovici mi s-a parut cel mai bun de departe. fizic extraordinar care il ajuta sa ajunga in orice colt al terenului, forta, rezistenta si reactii foarte bune. tiriac zicea, si cam asa e, ca e cel mai bun „returnator”. totusi, in finala tin cu scotianul.
murray a crescut mult si mi-ar placea sa castige duminica.
tineam cu roger, dar se simte varsta si mai ales se simt anii la varf.

ps: ma bucur ca na li (care a eliminat-o pe sorana) joaca finala si sper sa casitge. cred ca si sorana este in crestere si cred va trece la un momentdat de faza sferturilor la turneele de mare slem

raulmad (11 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 22:39

@ ghidirmic

eu sper sa avem un meci bun in finala.

Si mai sper ca balcanicul (tau) „exuberant” sa nu-si mai rupa tricoul si sa urle ca scapat de la zoo in cazul unui succes. Nu ca l-as simpatiza pe „glacialul si increzutul britanic” dar…..nici „exuberantul” si nici „increzutul” nu au clasa pe care o au Federer si Nadal.

Cat despre Murray jucatorul de tenis…da a crescut mult de cand e antrenat de Lendl.

@Andrei,

o rivalitate e cu atat mai frumoasa cu cat exista diferenta de stiluri. Din acest motiv Djokovic cu Murray nu vor ajunge niciodata sa aiba o rivalitate atat de frumoasa ca cea dintre Sampras cu Agassi/Federer cu Nadal….. Cei doi (D si M) joaca cam la fel chiar daca sarbul e mai agresiv decat scotianul dar in esenta amandoi sunt jucatori defensivi. Asta e parerea mea, evident.

MonteCristo (3 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 22:53

@ #7

murray a avut mereu o lipsa de respect fata de federer. intr-un turneu al campionilor, la shanghai, murray a tinut neaparat sa il invinga pe federer (care avea probleme la spate), chiar daca era deja calificat din grupe. au jucat aproape 4 ore (asa tin minte) si atat de epuizat a fost incat a pierdut in doua seturi la davydenko in semifinale, in nici o ora jumatate.

un alt exemplu, murray ajunsese numarul 2 mondial, cu federer numarul 1 (in anul in care nadal a fost accidentat si a iesit repede de la roland garros) iar prima declaratie a lui a fost „nu e asa de mare distanta fata de numarul 1”, iar preafericitul comentator de la eurosport, simon reed, il cataloga „the real number one”.

Gustav’s (5 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 23:15

Da..trist sa l vezi pe Federer cum incet incet isi ia la revedere,oricum important e ca e cel mai mare tenisman al tuturor timpurilor,asta nu i-o va lua nimeni,nimeni nu are cum sa l intreaca.
Sper macar ca scotianul sa nu l lase pe sarb sa doboare un record,recordul de cele mai multe turnee majore consecutive unde locul I e detinut momentan de un grup si nu de o persoana[ Federer,Sampras,Djokivic,Nadal] fiecare cu cate 3 titluri consecutive iar daca clovnul castiga AO se desprinde pe primul loc si arunca restul grupului pe 2.

andrsj (1 comentarii) • 25 ianuarie 2013, 23:31

@ghidirmic

Ai foarte mare dreptate in ceea ce spui. Se stie ca Murray este un „pusher”. Nesportiv in multe randuri mai ales in acele mingi trimise spre adversar: spre cap sau spre corp sa te puna la pamant.S-a intamplat si in acest meci si in finala de la Wimbledon de anul trecut. Ma bucur si pentru el desi sunt fan Federer, dar totusi aceste faze lasa un gust amar.

Ma intreb de ce s-a suparat Roger asa de tare pe finalul set-ului 4 cand a racnit la el si i-a aratat ceva facand semn spre ochi. Totusi pe Federer nu l-am vazut cu iesiri de astea, sigur a fost ceva acolo.

gael (2 comentarii) • 26 ianuarie 2013, 0:23

@ghidirmic
normal ca e increzut acum dupa ce l-a batut pe federer,omul joaca aproape cel mai bun tenis din atp la ora actuala,ar fi fraier daca nu ar fi increzut…eu unul sunt satul de atatea clisee,esti cel mai bun tre sa fi umil ca da bine la emotionalii astia,nu e asa,esti bun ai muncit pentru a fi bun,restul nu mai conteaza…

Cornel Iliescu (3 comentarii) • 26 ianuarie 2013, 8:47

Well , imi dau si eu cu comentariul , ca de aia sunt cititor! Ce am retinut din meciul frumos , (nu superb) a fost o secventa in setul 4. Pana atunci tinusem cu Murray doar pentru ca e tanar, iar tineretii trebuie sa-i acorzi cel putin simpatie, nu??!! Ei bine spre sfarsitul setului 4 , dupa ce a intors de la 4-1 si se parea ca se indreapta irezistibil spre victorie, camerele de filmat au surprins un rictus de superioritate, un aer infatuat pe care il afisa Murray. Atunci am dorit din tot sufletul ca Federer sa-l pedepseasca , sa-i arate ca in victorie trebuie sa ai un grad de modestie. Si la tie-breck l-a spulberat! In ultimul set Cezarul (tineretea) a primit ce i se cuvenea , si acum astept cu interes o infruntare in care il vad pe Nole favirit.

Nicolas (4 comentarii) • 26 ianuarie 2013, 9:01

Djokovic, nu Djokovici.

grecu (1 comentarii) • 26 ianuarie 2013, 11:06

murray este un jucator de genul roddick serviciu bun si forta,daca juca cu un federer de acum 3ani il spulbera roger,sper ca in finala sa-l bata djocovic.

alex (57 comentarii) • 26 ianuarie 2013, 15:51

Roger nu are de ce sa fie trist ca a fost invins de Murray. Tinand cont de varsta care o are, de cate titluri are, si mai ales ca este o legenda vie a tenisului, omul putea sa stea linistit acasa sa-si creasca gemenele. Dar el inca joaca un tenis de super calitate din simplul motiv ca II PLACE. Daca asta este cel mai bun tenis al lui Murray, daca asta este apogeul lui, atunci el nu este decat un jucator foarte bun care beneficiaza de conjuncturi favorabile: Un Roger la final de cariera, un Nadal macinat de accidentari (macar de ar fi doar asta si nu altceva…prietenii stiu de ce) si nimeni sa vina din urma. Daca meciul asta ar fi avut loc acum 3 ani sa zicem, nu cred ca Murray, cu cel mai bun tenis al lui, prindea setul 4. Din pacate timpul nu iarta pe nimeni si cu atat mai mult trebuie laudat Roger tinand cont ca a avut cel mai greu traseu pana in semifinale. Indraznesc sa spun ca daca nu avea meciurile alea de 5 ore, avea mai multe sanse in fata scotianului.

. (1 comentarii) • 26 ianuarie 2013, 17:13

Perioada post-Federer-Nadal? Nu uitati ca Federer l-a invins pe Murray cu foarte putin timp in urma la Turneul Campionilor, iar Nadal va reveni in curand si nu cred ca o va face pe post de decor.

dan.motru (15 comentarii) • 26 ianuarie 2013, 22:12

Eşecurile comerciale ale omului de afaceri Gigi Becali (54 de ani) au efecte nu tocmai plăcute pentru Steaua, echipă al cărei patron este. Societatea Avicola Iaşi, deţinută – culmea! – chiar de proaspătul deputat PNL, intrată de curând în insolvenţă, a cerut executarea silită a clubului de fotbal pentru o datorie de 32.627 de lei.

Povestea datoriei pe care o are firma FC Steaua Bucureşti SA, ce deţine cel mai titrat club sportiv din România, a început în 2006, când au fost cumpăraţi de la societatea Avicola Iaşi, unde Gigi Becali e acţionar majoritar, puii pe care i-au mâncat jucătorii la masa de prânz.
Roş-albaştrii au mâncat gratis 3 ani

Carnea n-a fost plătită niciodată, iar creanţa, mică în comparaţie cu averea de milioane de euro a deputatului PNL, a ajuns la 32.627 de lei cu tot cu dobânzi şi penalităţi de întârziere. Datoria acumulată de Steaua în perioada 2006-2009 către distribuitorul de produse pe bază de carne de pui a devenit cunoscută abia după ce firma a intrat în incapacitate de plată. Atunci, clubul din Ghencea a apărut pe lista celor ce au datorii la Avicola Iaşi, iar administratorii numiţi de judecători pentru a salva firma n-au ţinut cont de relaţia lui Becali cu Steaua şi au cerut executarea silită, prin toate formele prevăzute de lege (n.r. – inclusiv blocarea conturilor). Decizia în acest proces va fi luată săptămâna viitoare.

Mai mult: Steaua riscă să se aleagă cu conturile blocate din cauză că Gigi e dator… lui Gigi – Fotbal intern | Libertatea.ro

Costin (4 comentarii) • 27 ianuarie 2013, 0:07

Putina documentare nu strica, Dle Geambasu. Ia fix 5 minute. Se pare ca Judy a parasit familia, iar Tatal a ramas cu baietii cind le-a fost cel mai greu. Acum, la bine, Judy a reaparut in prim-plan.
Nu va mai aventurati acolo unde nu cunoasteti, doar ca da bine la articol cu Tata Lendl si Teacher Judy. Sau măcar documentați-va.

http://www.dailymail.co.uk/femail/article-1197595/Tennis-stars-father-reveals-What-really-upset-Andy-The-day-Judy-walked-us.html

mishu (16 comentarii) • 27 ianuarie 2013, 13:56

ceea ce m-a miscat si sensibilizat cel mai mult este demnitatea cu care Roger si-a primit infrangerea,el regele,zeul,unicul..isi accepta conditia de muritor, chiar si atunci cand nu castiga pierde ca un campion.Sunt trist.Sunt trist pentru ca din pacate observ ca se apropie ceea ce as vrea sa nu se intample niciodata si anume momentul retragerii lui Roger.Ajuns la aproape 32 de ani, as zice ca este mai obosit psihic decat fizic.Face multe greseli nefortate, ii tremura mana atunci cand serveste, este emotiv si temator cand intalneste adversari care stie si simte ca il pot invinge in special nadal,djokovic si mai nou murray,numai este acel roger care acum cativa ani revenea atat de dezinvolt si natural de la 0-40 de atatea si atatea ori ca si cum nimik nu s-ar fi intamplat.
Cat despre aroganta lui andy , cred ca se trage din frustrarile acumulate in timp,degeaba a condus cu 10-9 in meciurile directe pana la aceasta semifinala,roger l-a batut unde si cand a trebuit( imi aduc aminte acum dinamovist fiind cum inainte de finala de cupa de la brasov dinamo avea 5 victorii consecutive in fata stelei,degeba, steaua a castigat cand a trebuit cand s-a jucat cu trofeul pe masa ) cu o singura exceptie olimpiada de anul trecut.Andy a simtit miros de sange si a vrut sa arate tuturor k el este seful si a fost pedepsit pe alocuri insa el a controlat practic tot meciul de la inceput pana la sfarsit si a castigat mai clar decat o arata scorul.
Nu ne mai ramane altceva de facut decat sa urmarim ascensiunea lupilor tineri nole,andy de ce nu raonic,tomic si sa ne bucuram cat mai putem de gratia,eleganta si frumusetea unui rever in lung de linie executat cu o singura mana, marca inregistrata Roger Federer

aleosa (12 comentarii) • 28 ianuarie 2013, 11:16

Nu prea s-a copt. In finala, fiul lui Ivan a fost tavalit binisor de Nole. Istoria mai poate astepta, dar nu cred ca pe Andy.

inosanto (2 comentarii) • 28 ianuarie 2013, 17:59

Andy fiul lui Lance Armstrong.

Cinezan Vladimir (50 comentarii) • 30 ianuarie 2013, 11:13

„Mondialul” la handbal, Cupa Africii, Wimbledonul, toate acestea pălesc în fața știrilor despre avatarurile steliștilor, pe care ni le aruncați obsesiv peste gardul bunului simț. Desigur, supraviețuim și fără să-i vedem pa handbaliștii spanioli la lucru, cei pe care odinioară…, sau pe alde cei din Mali suportând cu greu rigorile fotbalului- fotbal, dar ne întrebăm ce ne-am face dacă n-am da, pe sticlă, pe hârtie sau net, de slujbașii palatului punând pirostriile victoriilor viitoare ?! O partidă Federer – Murray sau o finală cum a fost cea recentă de la Melbourne între Djokovici și Murray ne-ar putea face nostalgici după un Năstase – Stan Smith și ne-ar „vindeca” de nerăbdarea de a vedea cum ciobanul se plimbă țanțoș pe covoarele Parlamentului. Trist este că tenisul practicat de românii noștri de astăzi seamănă din ce în ce mai puțin cu ceea ce fac de-o parte și de alta a fileului alde Djokovici. La fel de ciudat se întâmplă toate la noi în handbalul masculin, în rugbi, în volei, baschet sau chiar și la popice. Am pierdut trena marilor rezultate, ne bălăcim în „balta liniștii” și ne mințim frumos că existăm pe harta sportivă a mapamondului. De aceea e bine că televiziunile ne scutesc de supliciul de a vedea la lucru maeștrii. Noi ne mulțumim cu Sexi Brăileanca, cu Cruduța, Bianca și cu mulsul de seară. Începe noaptea…