16 ani fără Radu

Noul antrenor al naţionalei sub 15 ani este un copil mai mare, pe care încă îl aşteptăm să crească

Au trecut 16 ani de cînd Răducioiu îmbrăca ultima oară echipamentul tricolor. Tot 16 ani de cînd înscrisese ultimul gol pentru […]

Noul antrenor al naţionalei sub 15 ani este un copil mai mare, pe care încă îl aşteptăm să crească

Au trecut 16 ani de cînd Răducioiu îmbrăca ultima oară echipamentul tricolor. Tot 16 ani de cînd înscrisese ultimul gol pentru România, la un meci contra Spaniei de la Euro ’96, scor 1-2. 16 ani în care fotbalul s-a schimbat. În care mai ales fotbalul nostru s-a schimbat. Ani în care am aşteptat ca Generaţia de Aur să schimbe în bine fotbalul nostru. Să preia puterea administrativă, să pună stăpînire pe băncile tehnice ale celor mai importante echipe. Viaţa ne-a arătat că lucrurile sînt mai complicate şi că rezistenţa vechii gărzi a fost subestimată. Probabil şi forţa noului val a fost supralicitată, aşa că după un deceniu şi jumătate, Hagi, Popescu şi compania continuă să coabiteze cu Naşu’ şi Mitică. Ultimii doi fiind foarte bine mersi, în funcţii.

Bineînţeles că revenirea lui Răducioiu sub tricolor nu constituie subiectul unei convocări de ultim moment a lui Piţurcă. Dar într-un fel ar putea fi legată de Piţurcă, selecţioner peste naţionala mare, deci beneficiar al muncii de la echipele de tineret. Iar Răducioiu a fost numit recent antrenorul selecţionatei sub 15 ani a României. Mai mult, pe 9 octombrie, adică exact peste o săptămînă, băieţii lui îşi vor face debutul într-o partidă amicală pe care o vor susţine în compania moldovenilor de peste Prut. Cei care au asistat la prima şedinţă condusă de Radu au observat că tînărului antrenor îi place să lucreze cu copiii. Ştie să vorbească pe limba lor – mă rog, tot cu un uşor accent italian – şi preferă să fie apelat „Mister” nu dom’ profesor fiindcă i se pare mai elegant. Înainte să fie numit la România Under 15, Radu a trecut pe la Coverciano, unde i-a avut colegi pe Leonardo şi Altobelli. Dincolo de entuziasm şi de convingerea că va reuşi să le transmită şi puştilor starea lui de spirit, asta ar trebui să ofere garanţia că pe banca tehnică a unei echipe naţionale române a aterizat competenţa.

L-am iubit pe fotbalistul Florin Răducioiu. Necondiţionat. Nu ştiu însă de unde să îl apuc pe ex-fotbalistul Răducioiu. Toate încercările lui de pînă acum au eşuat, iar impresia este că fostul mare atacant nu are răbdare nici cu ceilalţi, nici cu sine însuşi. În administraţia dinamovistă a rezistat cîteva luni pe un post-sinecură inventat de fostul preşedinte-acţionar Cristi Borcea. A încercat în impresariat, el, un boem de profesie, unde s-a lovit de o lume a prădătorilor de profesie. Răducioiu este un om sincer, plin de bune intenţii, blocat în candoarea pe care natural doar tinereţea ţi-o oferă. La 42 de ani, Radu se poate despărţi de adolescenţă. Cu graţie şi cu dorinţa fermă de a înapoia ceva solid fotbalului care i-a dat totul.