Curăţenia după Răzvan

Fostul selecţioner venise cu un proiect la Rapid. Bun, rău, un proiect. Sabău ce ne propune?

La Rapid se face curăţenie. Curăţenie după Răzvan. Evenimentul nu coincide nici cu Săptămîna Mare, nici cu Ajunul Crăciunului. Atunci, mai abitir ca oricînd, […]

Fostul selecţioner venise cu un proiect la Rapid. Bun, rău, un proiect. Sabău ce ne propune?

La Rapid se face curăţenie. Curăţenie după Răzvan. Evenimentul nu coincide nici cu Săptămîna Mare, nici cu Ajunul Crăciunului. Atunci, mai abitir ca oricînd, gospodinele spală podele, bat covoare şi vînează ultima pînză de păianjen cu o frenezie care te pune pe gînduri. Numai de Sărbători merităm să stăm în curăţenie? Totuşi, în Giuleşti nu se dă cu mătura. „Curăţenie” are aici un sens metaforic, asta apropo de aplecarea mai nouă spre literatură a oamenilor noştri de fotbal. Apropo, aţi citit „12 scaune”, a lui Ilf şi Petrov, cartea recomandată de Mihai Stoica? Nu? Aţi picat testul de cultură generală.

Chiar şi din perspectivă livrescă, ar fi nepotrivit să spunem că la Rapid se înlătură murdăria. Dincolo de anecdotică, George Copos are toate motivele să fie nemulţumit de felul în care arată echipa. Imediat după meciul pierdut în faţa Stelei, patronul a declarat război celor care taie frunză prin Grant şi arată ca nişte pensionari cu cîrcei la sfîrşitul meciurilor. Din insinuările domnului Copos se înţelegea că Surdu şi Herea sînt primii vizaţi. Greşit! Cei trei jucători care au fost trimişi la echipa a doua sînt alţii. Apostol, Pavlovici şi Burcă, în ordinea inutilităţii, nu erau însă fotbaliştii de care Rapidul trebuia să se debaraseze. Dintr-un motiv prozaic. Ei nu au fost cu adevărat niciodată acolo.

Proiectul lui Răzvan Lucescu este văzut acum ca sursă a tuturor relelor. Din cohorta de jucători pe care i-a transferat fostul antrenor la sosirea în Giuleşti au mai rămas doar Oros, Surdu şi Teixeira. Alexa a plecat să opereze tibii în Cipru, Deac s-a întors la Cluj după un ocol de 4 ani. Vîtcă nu mai este nici el în lot. Dar Oros şi mai ales Teixeira sînt oameni de bază. Jucători importanţi ai unei formaţii despre care nu se poate spune ce joacă. Iar în acest punct, ajungem la Ovidiu Sabău, antrenorul în exerciţiu. Sau în probleme?

Poate că proiectul lui Răzvan era greşit. Poate că era un proiect care celebra prudenţa. Dar era un proiect! Ex-selecţionerul adunase fotbalişti de un anumit profil. Disciplinaţi tactic, ataşaţi ideilor omului de pe bancă. Rapid juca liniar, parcă prea schematic. Nu avea scînteie în exprimare, dar se putea vorbi despre un stil. Cu Sabău, Rapidul şi-a pierdut şi atributele romantice, şi pragmatismul propus de Lucescu junior. A rămas o echipă care, în cel mai fericit caz, îşi propune să speculeze slăbiciunile adversarului. Să folosească în folos propriu forţa acestuia. Singurul fotbalist creativ şi activ de acolo este Teixeira.

Încă aştept ca Ioan Ovidiu Sabău să ne surprindă. Încă sper ca din sobrietatea lui, bănuiesc sinceră, să ţîşnească idei curajoase. Refuz să cred că mijlocaşul creativ şi solid s-a transformat într-un funcţionar rutinat, care şi-a dobîndit vechimea în cartea de muncă în curte la tata Jean.