Goian scoţian

Cum ar fi ca peste 3 ani Dorin să fie tot pe Ibrox Park, aclamat de 50.000 de oameni?

Dorin Goian trăieşte una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii lui. Cum dom’le, te-ai ţicnit?, vine imediat riposta. Cum adică, […]

Cum ar fi ca peste 3 ani Dorin să fie tot pe Ibrox Park, aclamat de 50.000 de oameni?

Dorin Goian trăieşte una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii lui. Cum dom’le, te-ai ţicnit?, vine imediat riposta. Cum adică, băiatul a ajuns fără vină în Liga a IV-a scoţiană cu Rangers, iar dumneata, stimabile, crezi că asta-i vreo mare fericire? Insist. Dorin Goian se află în mijlocul unei întîmplări extraordinare, nu ar trebui să plece de la Rangers în ruptul capului. E clar, eşti plecat cu sorcova, cu pluguşorul!, ţipă ceicareleştiupetoate. Şi continuă ei. Eşti dus de-a binelea dacă susţii că Goian are vreo obligaţie să rămînă la Cuca Măcăii în Liga a IV-a din Scoţia doar pentru faptul că ţi se pare matale că suporterii lui Rangers sînt mai ataşaţi ca oricînd de echipă. Probabil că se află sub influenţa băuturii aceleia spirtoase pe care o fabrică ei şi care le întunecă dreapta judecată. Omul a pierdut la greu din salariu, nu mai este convocat la naţională şi tu îi pretinzi fidelitate, băi ziaristule!?

Rămîn pe ideea mea, mai ales că nu am atît de multe încît să slalomez printre ele. Mi-ar plăcea ca Dorin Goian să rămînă pe Ibrox Park alături de Ally McCoist şi împreună cu zecile de mii de suporteri ai lui Rangers. Se întîmplă acolo ceva care nu se repetă într-o viaţă de om. Nu îi dau sfaturi lui Dorin Goian, mă feresc să îl îndrum cum să îşi organizeze viaţa, ştiu că fiecare este dator lui însuşi şi familiei să cîştige cît mai bine, dar m-aş bucura dacă el ar rămîne acolo. Dacă ar alege solidaritatea în dauna interesului imediat, dacă ar simţi că gestul lui de fidelitate a fost deja răsplătit de cei care continuă să umple arenele unui stadion de 5 stele care găzduieşte acum meciuri de o stea.

Retrogradată din cauza datoriilor uriaşe în Liga a IV-a, Glasgow Rangers este ţinută în viaţă de dragostea unor oameni care au solicitat peste 100.000 de abonamente pentru sezonul în curs, ca să vadă meciuri cu East Fife sau East Sterling. Este vorba acolo de dragoste, nu de fanatism. Este şi o formă de rezistenţă în faţa unei posibile nedreptăţi. Scoţienii aceia cu tricouri albastre nu au luat cu asalt federaţia, nu au incendiat maşinile boşilor fotbalului scoţian, nu au jurat răzbunare. Merg pe stadion, cîntă, îşi încurajează favoriţii. Sînt cîntecele acelea britanice care au răsunat şi la Euro 2012, sînt vocile acelea pentru care fotbalul echipei iubite este cel mai bun fotbal posibil. Chiar dacă echipa, săraca, luptă să promoveze în Liga a III-a. Suporterii lui Rangers  nu îşi propun să fie la modă, adică violenţi şi spurcaţi la gură. Nu-i deranjează că nu au devenit ultraşi, pentru că au învăţat să fie ei înşişi. Sînt sinceri, sînt simpli, sînt adevăraţi.

Pentru ei ar fi frumos ca Dorin Goian să rămînă la Rangers. Să le arate că este unul de-al lor, care nu fuge la greu. Numai că în viaţa de dincolo de cîntecul galeriei, internaţionalul român este dorit de Spezia, din Serie B. În aceeaşi viaţă reală, oamenii se gîndesc la ziua de mîine, de poimîine şi de răspoimîine. Şi nu trebuie acuzaţi. Dar tot mi-ar plăcea ca peste 3 ani, cînd Rangers se va bate iar cu Celtic în prima ligă scoţiană, Dorin să fie acolo, aplaudat de 50.000 de oameni. Care nu l-ar uita niciodată.