Ţi-ar fi plăcut, Cristiano?

Ronaldo rămîne un mare jucător, dar nu un lider. Dacă ar fi fost unul, se aşeza mai în faţă la penaltyuri

Se întîmplă şi la alţii. O păţesc şi alte fete drăguţe purtătoare de microfon. Mai ţineţi minte? De […]

Ronaldo rămîne un mare jucător, dar nu un lider. Dacă ar fi fost unul, se aşeza mai în faţă la penaltyuri

Se întîmplă şi la alţii. O păţesc şi alte fete drăguţe purtătoare de microfon. Mai ţineţi minte? De fapt, nu Sodoma şi Gomora, ci Herculane şi Pompei. Islanda mustea de magmă şi cenuşă, iar pe Realitatea TV se purta o discuţie despre vulcanii care îngroapă oraşe şi civilizaţii străvechi. Domnişoara noastră moderatoare cu nume de zeiţă a vînătorii plonjase în bazinul culturii generale. Bazinul era gol. Dar, cum vă spuneam, se întîmplă şi altora. La spanioli a fost tot confuzie. Bucuria calificării în finala Euro 2012 urma să fie garnisită cu frumuseţea unei prezentatoare. Superba Sara. Sara Carbonero, fată! Atît că Sara, luată de val şi de machiajul proaspăt refăcut, nu a greşit întrebarea, ci doar adresantul. Şi tabăra.

„Ţi-ar fi plăcut să baţi un penalty?” Iniesta catalanul, cel intervievat de logodnica lui Casillas castilianul, tocmai transformase un 11 metri în poarta portughezului Rui Patricio. Întrebarea rămîne. Întrebarea stă în picioare, rezistă. Ţi-ar fi plăcut, Cristiano, să baţi un penalty şi să îţi duci echipa în finală? Astfel încît, rezultatul să nu mai fie „Doamne, atît de nedrept!” Probabil că da, numai că starul Realului nu a mai apucat să execute. Fusese ultimul pe listă şi tandemurile Bruno Alves-transversală/Fabregas-bară, gol, închiseseră meciul.

De aici se nasc însă alte întrebări, cît se poate de serioase, cu destinatar bănuit. Antrenorul este cel care face lista loviturilor de departajare? El şi numai el? El scrie şi lista, şi ordinea celor care vor executa penaltyurile? Teoria şi practica spun că da, totuşi cu nişte amendamente. Jucătorul are dreptul la cuvînt. El poate refuza sub un motiv sau altul să intre pe listă. Sînt oameni care nu rezistă presiunii şi preferă să se dea la o parte. Unii i-ar zice laşitate, alţii, luciditate. Fotbalistul, fiinţă vertebrată, înzestrată cu grai, îşi poate alege locul pe această listă. Sau în afara ei. A fost bine că Ronaldo fusese trecut/se trecuse ultimul? Probabil că nu, dar asta este foarte clar acum, cînd ştim deznodămîntul. Experienţa recentă arată că ultimul executant are de multe ori o misiune mai uşoară decît cei dinainte. Pînă la el, sînt şanse mari ca lucrurile să se lămurească, iar lui să îi revină rolul simbolic de călău care lasă ghilotina să cadă peste un trup deja inert din cauza fricii. Pirlo nu a bătut ultimul, dar penaltyul lui a fost capital ca mesaj trimis spre capetele adversarului. Nu ne temem de voi! Vă sfidăm, sîntem mai tari! De aceea, Diamanti, ultimul care îl învingea pe Joe Hart, mergea pe un drum asfaltat, fără gropi.

Spania – Portugalia a confirmat două teorii pe care cam toată lumea le intuia. Cristiano Ronaldo este un fotbalist de mare calitate, dar nu un lider. Nu ştie şi nu poate trage echipa după el. A doua teorie a primei semifinale se referă la Spania lui Del Bosque. „Furia roja” s-a apărat cu 6 jucători cînd a fost în pericol. Cinism şi prudenţă cît cuprinde. Aceeaşi Spanie cîntată de poeţi nu i-a acordat nici un minut pînă acum lui Llorente. Această Spanie este o Barcelonă fără suflet. Rămîne să vedem cine cîştigă competiţia, sufletul sau mintea?