Deşteaptă-te, maghiare!

Continuă gluma proastă cu hocheişti care nu vor să fie români, deşi joacă pentru România

Hocheistul Peter Levente nu ştie versurile Imnului Naţional al României. Pagubă-n ciuperci! O mulţime de români nu cunosc versurile imnului. Nenumăraţi români care joacă în […]

Continuă gluma proastă cu hocheişti care nu vor să fie români, deşi joacă pentru România

Hocheistul Peter Levente nu ştie versurile Imnului Naţional al României. Pagubă-n ciuperci! O mulţime de români nu cunosc versurile imnului. Nenumăraţi români care joacă în echipe naţionale ale României bălmăjesc cîteva cuvinte din „Deşteaptă-te, române!” Zeci de mii de suporteri români din tribune se blochează la prima strofă. Şi nu-i mai acuză nimeni că nu sînt patrioţi. Aşa că nu trageţi în hocheist, mai ales că îl cheamă Levente Peter! Stop. Să nu se înţeleagă acum că îl declasăm pe Peter, patinatorul cu crosă e şi el român cu acte în regulă. Ca şi alţi membri ai „comunităţii maghiare” din România (toţi?) nu şi-a dorit foarte tare asta, dar cu mersul istoriei şi cu Tratatul de la Trianon nu te pui.

Molnar Akos, Antal Alfred, Istvan Gereb, Levente Peter, Otto Keresztes. Şi Tanczos Barna. Mîndri că sînt maghiari. Unguri, secui, mă-nţelegi. Bravo lor! Dînşii se joacă de-a Ungaria în România sub ochii îngăduitori ai majoritarilor, care, ca orice majoritari care se respectă, au mai puţine drepturi decît minoritarii. Prin urmare, alde Istvan şi Levente au prins gustul obrăzniciei. Ei ştiu că orice cuvînt al nostru, mămăligarii cu explozie incertă, poate fi interpretat, reclamat. Şi întind coarda. Ne prostesc atunci cînd observăm că arborează drapelul Ungariei pe frontispiciul primăriilor. Cică sînt nişte simboluri nevinovate, combinaţii cromatice puţin diferite faţă de cele oficiale ale Statului Român. Vin cu explicaţii halucinante după ce nişte maimuţoi burtoşi şi raşi în cap, care se pretind descendenţi ai armatei lui Horty, dau foc unei păpuşi botezate Avram Iancu. Numai şi numai acte de vitejie. Şi ameninţări de inşi întîrziaţi la întîlnirea cu istoria contemporană.

Vestea proastă pentru Levente, Barna, Gereb şi Molnar este că patria mumă nu-i prea ia în serios. Mai mult, îi tratează ca pe rudele de care nu ştii cum să scapi mai repede cînd te ameninţă cu reunirea familiei. Levente şi compania se dau cocoşi pe aici. În Ungaria adevărată, aceea a Veszpremului care l-a plîns şi l-a omagiat pe Marian Cozma, acea Ungarie care i-a găsit şi i-a pedepsit pe ucigaşii lui Marian, oamenilor nu le pasă nici de gluma cu Ţinutul Secuiesc, nici de eventualitatea că Tancsos baci îşi bagă federaţia de hochei sub şa şi o duce dincolo de Tisa ca trofeu al reîntregirii. Al reîntregirii cui?

În final aş vrea să-l liniştesc pe Levente Peter. Şi pe prietena lui „sută la sută româncă”. Nu luaţi în serios ameninţările! Indiferent dacă ştiţi sau nu versurile Imnului României ori dacă preferaţi să îl cîntaţi pe cel al Ungariei. Noi sîntem toleranţi, doar că nu ne place să fim luaţi de pitpalaci. Apropo, dragă Levente, o scurtă poveste. Din asta istorică, aşa cum vă place vouă. În vară se împlinesc 93 de ani de cînd Armata Regală Română ocupa Budapesta, eliberînd-o de regimul bolşevic al lui Bella Kun care înfiinţase Republica Sovietică Ungaria. A fost o victorie scurtă, la un scor zdrobitor. Un fel de 10-0 la hochei. Soldaţii români au sărbătorit cu o defilare prin centrul Budapestei şi au cîntat imnul. Imnul României. La foarte scurt timp, după ce s-au asigurat că bolşevicii lui Bella Kun au fugit la Moscova, românii au plecat acasă, lăsînd totul intact, mai puţin regimul politic.