Dinamo a cîştigat derbyul!

Vorbim despre un meci al cărui rezultat nu se vede pe tabelă. Este despre cum îţi creşti copiii.

Am putea vorbi despre liniştea lui Liviu Ciobotariu, care doarme fără vise înaintea derbyului. Tactica adormirii adversarului.

Am putea discuta despre sistemul […]

Vorbim despre un meci al cărui rezultat nu se vede pe tabelă. Este despre cum îţi creşti copiii.

Am putea vorbi despre liniştea lui Liviu Ciobotariu, care doarme fără vise înaintea derbyului. Tactica adormirii adversarului.

Am putea discuta despre sistemul în care va juca Steaua în Groapă. 4-2-3-1. După 4-3-3. După 4-4-2. Sistemele lui Ilie Stan. Sau ale lui Gigi Becali? Sau poate ale lui MM, sfetnicul din umbră al patronului. Ieşiţi la lumină, dragi sfetnici, să vă cunoaştem mai bine!

Am putea vorbi despre invitaţia pe care Marcel Răducanu i-o adresează lui Mihai Costea. Să vină la Dortmund, să îl învăţ cum se face o preluare, îl îndeamnă fosta glorie din Ghencea. Este o propunere pe care vîrful oltean ar trebui să o ia în serios. Iar dacă tot acceptă invitaţia, să-l roage pe Marcel să-i arate şi cum se dă cu capul în minge.

Am putea discuta despre poanta senzaţională a lui Cîrţu. Dacă şi-ar fi dat cu vopsea pe tălpi, am fi constatat că Mihai Costea nici nu a călcat prin careul lui Schalke, observă fostul antrenor al Stelei. Bună. Şi modesta noastră contribuţie. O poantă care rezultă din poanta lui Sorin. În curînd vom putea spune despre aproape toată lumea „fostul antrenor al Stelei”.

Am putea vorbi despre toate lucrurile astea. Anecdotică, bancuri, ironii, fitile. Dar ar fi bine să mai vorbim şi despre copii. Despre copiii fotbalişti. Meciul Dinamo-Steaua nu se joacă doar de două ori pe sezon. Puştii au derbyul lor. Au echipamentul celor mari. Au aceleaşi culori. Şi, dacă nu mă înşel, au mai multă ambiţie. Replicile derbyului-cutremur Dinamo-Steaua nu sînt lipsite de dramatism şi încrîncenare. Inocenţa copilăriei se întîlneşte cu sentimentul apartenenţei. Un dinamovist de 13 ani şi jumătate ca Denis Ciobotariu nu este mai puţin dinamovist decît unul de 23 de ani ca Marius Alexe. Poate că dimpotrivă.

Căutaţi un sens pentru marele derby de luni seară? O noimă în viitorul acestor meciuri care compun povestea fotbalului românesc? Le veţi găsi în rezultatele grupelor de copii şi juniori. Dinamo domină copios. La toate categoriile de vîrstă, pe teren propriu şi pe teren străin. Nu este nici întîmplare, nici pronie cerească. Este un sistem în stare de funcţionare. Care produce. Cu antrenori care îşi fac treaba şi cu scouteri care chiar se ocupă să caute. Mda, privit de aproape, tabloul nu mai pare la fel de idilic. Există şi pe acolo interese, privilegiaţi pe bază de taţi. Totuşi, aşa imperfect, viitorul lui Dinamo se construieşte.

Cel al Stelei a fost îngheţat de obtuzitatea patronului. Au supravieţuit exact grupele impuse de regulament pentru participarea în campionat. Steaua juvenilă arată ca un spital care merge doar cu personalul de gardă. În acest punct ne aducem aminte din nou de Marcel Răducanu, unul dintre copiii ghiciţi cîndva, demult, de un antrenor harnic şi, vai, anonim, din perioada în care Steaua avea o şcoală de fotbal. Nostalgia după Marcel Răducanu este avertismentul pe care fotbalul îl dă unui club care a uitat să privească spre mîine, trăind într-un azi nevrotic. Cînd nu este comic.

Dinamo a cîştigat derbyul pentru nişte ani de aici înainte. Indiferent de rezultatul meciului pe care îl va fluiera Balaj. Dinamo a cîştigat acel derby „nespectaculos” al cărui rezultat nu se vede imediat pe tabelă. Fără legătură cu discuţiile transatlantice fin-naş.