Respect, Franţa!

Finala Cupei Mondiale la rugby a arătat de toate, voinţă, sacrificiu, solidaritate. Mai puţin spectacol

Emisfera sudică, emisfera nordică. Negru, alb. All blacks, Tous blanc. Les Bleus au ales să fie Les Blanc. Pentru a sublinia contrastul. Noua Zeelandă-Franţa, finala […]

duminică, 23 octombrie 2011, 7:51

Finala Cupei Mondiale la rugby a arătat de toate, voinţă, sacrificiu, solidaritate. Mai puţin spectacol

Emisfera sudică, emisfera nordică. Negru, alb. All blacks, Tous blanc. Les Bleus au ales să fie Les Blanc. Pentru a sublinia contrastul. Noua Zeelandă-Franţa, finala Cupei Mondiale la rugby, Auckland. Mai puţin fast decît la fotbal şi mai multă sobrietate. Un stadion plin care freamătă şi aşteaptă prima ciocnire a grămezilor. Înainte de asta, ritualul tribal Haka. 15 bărbaţi care vor să îşi înspăimînte oponenţii dansînd şi strigînd din toţi rărunchii. Dansul războinic maori pe cale să devieze în exhibiţie grotesc-comică din cauza excesului de scenografie. Piri Weepu se strîmbă ca un sălbatic şi scoate o limbă de o jumătate de cot la francezi. I se văd amigdalele şi omusorul! Francezii, care chiar arată a francezi, se ţin pe după umeri şi intră ameninţător în terenul adversarilor aproape răguşiţi de atîta urlat. Meciul nu începuse, dar a fost cea mai reuşită fază a finalei.

Noua Zeelandă urma să strivească Franţa în contul unei eliminări timpurii la precedenta Cupă Mondială. Franţa nu trebuia să fie decît materialul didactic pentru lecţia de rugby pe care aveau să o susţină Mealamu, Cruden, Nonu şi, bineînţeles, Piri Weepu. Numai că Dusautoir şi compania au ales să joace curajos, pe cît posibil la mînă, să sfideze deficitul de 50 de kilograme al grămezii. În general, să nu arate ca o echipă fricoasă, venită să ciupească un rezultat istoric în fieful neozeelandez. Dar în rugby istoria nu se scrie ciupind şi păcălind, vor sări revoltaţi suporterii determinaţi ai acestui sport condamnat a fi comparat mereu cu fotbalul. Cu frivolitatea fotbalului, mai exact.

Amintirile copilăriei şi adolescenţei mele se leagă de cîteva nume. Phil Bennett. JPR Williams. Jacques Fouroux. David Campese. Mai tîrziu, Jonah Lomu. Personaje luminoase din trecutul romantic al unui sport care transforma în perle picăturile de sudoare. Amintirile acestea nu se mai suprapun pe imaginea de astăzi a rugbyului. Ştiinţa jocului în care înaintezi pasînd înapoi a ajuns undeva la limită. La o graniţă cu teren minat, dincolo de care organizarea perfectă a liniilor nu mai permite decît secunde de eliberare creatoare, imediat sufocate de temeinicia placajelor.

S-a muncit mult în finala de la Auckland. Înaintările au dus greul, raidurile pe treisferturi nu produceau decît un cîştig simbolic de teren. Francezii au arătat mai multă fantezie, neozeelandezii mai multă atenţie. Cîte un eseu de fiecare parte şi o victorie a Noii Zeelande decisă de o lovitură de pedeapsă. Un 8-7 scrîşnit, după un meci între două dintre cele mai spectaculoase echipe din lume. Şi cîteva întrebări de microbist incurabil, care în ciuda eforturilor nu poate pătrunde esenţa ultimă a rugbyului. Cum ar trebui să arate echivalentul unui Messi în sportul cu mingea ovală? Sau al unui Cristiano Ronaldo? Putem vorbi despre indivizi deasupra oricărui sistem şi în rugby? Pot apărea ei acolo? Fiindcă, aşa, cu toate păcatele lui, fotbalul este împins de industria din spatele lui să se salveze oferind spectacol. Iar rugbyul, cu toate virtuţile, dar confortabil instalat în mausoleul său, ne propune obsedant lecţia solidarităţii, a suferinţei însuşite. E frumos, dar parcă nu-i de ajuns. Altfel, vive la France!

Comentarii (50)Adaugă comentariu

un nene (3 comentarii) • 23 octombrie 2011, 20:19

Nu poate exista un Messi sau un Maradona in rugby, adica un jucator care sa traga de unul singur echipa dupa el. Pentru simplul fapt ca rugbyul e un sport colectiv, nu e loc de individualitati.
Altfel exista si in rugby jucatori geniali:Daniel Carter, care din pacate a fost accidentat, Francois Steyn, Quade Cooper, chiar si Jonny Wilkinson (desi a imbatranit). Sau Sonny Bill Williams,un jucator extrem de spectaculos, care vine din Rugby League.

catalin (4 comentarii) • 23 octombrie 2011, 20:31

Eu unul microbist fiind, am vazut mai mult spectacol in finala asta decat in finala mondialului din africa de sud, dintre tiki taka spania si olandezi. Si as urmari oricand un meci de rugby cu mai mult interes decat un meci de fotbal al FC simulatorii barcelona. Rugby-ul e sport de barbati, in fotbal incep sa abunde femeile.

FC Altona (6 comentarii) • 23 octombrie 2011, 20:33

http://www.youtube.com/watch?v=6Ou9WtLAZ6c&feature=related

Billy Slater

Enola Gay (32 comentarii) • 23 octombrie 2011, 20:39

Stii ce, domnu’ Geambasu? Ramai la fotbal. Daca nici intr-un articol despre finala Mondialului la rugby nu te poti abtine sa pomenesti despre Messi si Ronaldo, mai bine taci.
Limitarea (auto-limitarea) ziaristilor la fotbal (unde erati cand Tara Galilor facea senzatie in Noua Zeelanda?), mai ales la fotbalul pe care il are Romania in momentul asta, mi se pare ca spune multe despre ei.

Si poate ca sunt eu mai de moda veche, dar nu vad niciun spectacol la fotbalul din ziua de azi.

ion caciula (2 comentarii) • 23 octombrie 2011, 20:40

normal…daca nu e un gigi, mitica, nicu, normal ca nu te multumeste….nu te mai chinui sa intelegi ce e peste puterile tale…rugby-ul nu promoveaza solidaritatea in suferinta, ci promoveaza lupta in echipa(in rugby poti fi cel mai tehnic si cel mai talentat, un placaj te opreste din orice actiune), promoveaza respectul(fii atent la dialogurile dintre capitani si arbitru-apropo, stiai ca numai capitanii au voie sa ceara socoteala arbitrului, si doar intr-o maniera civilizata?), promoveaza diviziunea muncii(rar marcheaza un fundas, insa e la fel de apreciat ca un taloner) si multe altele, care devin anormale dupa discutii prelungite cu cei amintiti in primele cuvinte

Gica cheie franceza (2 comentarii) • 23 octombrie 2011, 20:43

Allez les bleus!!!! Felicitari pt articol.
o singura objectie: meciurile de rugby propun o intensitate imposibil de atins de 11 Messi si 11 CR.

Gica cheie franceza (2 comentarii) • 23 octombrie 2011, 20:45

Si am uitat: de Serge Blanco zis si Pele al rugby-iului nu-ti aduci aminte?

sportul studentesc (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 20:53

Imi este destul de clar ca sunteti incastrat in lumea ingusta a fotbalului autohton. Desi nu are legatura cu subiectul, trebuie subliniat faptul ca peste 70% din echipa Georgiei joaca in Franta, pe cand la noi marea majoritate a jucatorilor selectionati se zbat in campionatul autohton. Alt fapt demn de mentionat este ca niciun jucator georgian din campionatul Romaniei nu a fost selectionat in nationala Georgiei.

alin neag (15 comentarii) • 23 octombrie 2011, 20:55

francezii au fost niste CURVE!!!!!Am mai spus-o si la Radu Naum: pierd meciul cu Tonga sa nu joace cu Australia in sferturi . Daca bateau nu mai pupau semifinala.

alexandru (2 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:08

Nu ma asteptam din partea ta la un articol atat de slab,imi pare rau ca iti spun asta pt k te admir,esti un bun ziarist.Dupa parerea mea rugby-ul este un sport adevarat,pentru barbati adevarati,nu k fotbalul pt fetite,cu teatru ieftin

danyi (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:16

Un articol mediocru

cristi (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:21

respect, franta? nu conteaza daca invingi la diferenta de un punct sau o suta, tot invingator esti si astazi invingatori au fost noua zeelanda. si inca ceva..haka nu a fost si nu este facuta doar de cei 15 titulari ci de toata echipa (va recomand sa revedeti o reluare pe youtube sau oriunde) si nu este pe cale sa devina o exhibitie grotesc-comica…este un ritual pe care nu-l veti putea intelege niciodata. mergeti macar o data in viata pe stadion la un meci al noii zeelande si veti simti poate ce inseamna cu adevarat haka

Radoi (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:23

nu suport Franta dar azi au aratat ca meritau sa joace finala.mie mi-a placut cum au jucat.bravo lor,

boss (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:29

se-ntreaba dujmanii mei
azorica si grivei
daca l-am vazut pe zdreanta
e-n baie pune faianta

hector (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:29

sa nu uitam ca Franta nu merita sa ajunga in finala . Sau ati uitat semifinala cu Tara Galilor ? Franta a jucat aproape tot meciul cu un om in plus si s-a calificat cu mari emotii la diferenta de doar un punct . Dar daca azi era pe teren Daniel Carter sa execute loviturile ratate de Weepu cat ar fi fost scorul ? Sau unii chiar nu stiu ce inseamna D. Carter in rugby ? Cu cata usurinta se trece peste aceasta uriasa absenta !

Mihai (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:30

Sunt scarbit de ce am citit…. d-le geambasu cred ca termenul mai corect spus este modestie nu sobrietate, si ar fi fost de apreciat daca vorbeati doar despre rugby fara sa amintiti cuvantul „fotbal” dar probabil cum d-stra sunteti un polivalent va permiteti nu?… sincer din tot ce am citit sunteti total pe langa subiect… abtineti-va pe viitor daca puteti pentru ca uneori dati dovada ca la fotbal chiar va pricepeti….. aaa scuze… sunteti roman… s-auzim de bine!

spinoza (10 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:34

Cu decenta va spun d-le Cristi ramaneti la fotbal. Il cunoasteti mult mai bine. Respect Geambasu!

baixinho (3 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:55

„15 bărbaţi care vor să îşi înspăimînte oponenţii”. eşti sigur? ia mai numără-i o dată.

cr1st1 (4 comentarii) • 23 octombrie 2011, 21:56

Jucator spectaculos: Brian Habana
Ati cam uitat sa il mentionati….La cupa mondiala trecuta a facut niste faze care m-au facut sa il ador.
Si as vrea sa spun ca ceea ce imi place la rugby este suspansul care exista permanent, momentele in care, o echipa se afla la 5 m de tinta, totul pare atat de usor, pare un eseu deja realizat, insa totul e fals, in fata ta poate se creeaza un zid.

Ionut (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 22:29

Domnule Geambasu,
Ceea ce dumneavoastra vi se pare „grotesc-comic”, pt toti ceilalti este vorba despre o intreaga cultura.Vorbiti in necunostiinta de cauza si aveti atitudinea perfecta a romanului.
Va transimit din NZ meciul nu a fost frumos,atmosfera a fost senzationala… HAKA A FOST DEMENTIALA!!!

cristi (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 22:50

@ alin neag – infringerea frantei cu tonga nu a influentat cu nimic pozitiile in clasament.daca urmareai campionatul vedeai ca franta a fost in grupa cu NZ. scor atunci 37-17 pentru all blacks. Au mers de pe locul 2 si au batut anglia (locul 1 din grupa B). De unde ai scos-o cu ocolirea australiei,numai tu sti.
Franta a avut un turneu foarte prost, cu exceptia a 3 reprize ( prima cu anglia,care i-a ajutat sa cistige sfertul si finala).Cu atita nu poti cistiga un campionat mondial.

gogu (1 comentarii) • 23 octombrie 2011, 23:11

praf articolul ! ramai la fotbal! comentariile mult deasupra articolului.

Radu B. (5 comentarii) • 23 octombrie 2011, 23:34

Total de acord cu catalin de la #2!

Razvan (4 comentarii) • 23 octombrie 2011, 23:38

Un sport ca rugbyul a trait ani de zile prin Blanco, Andrew, Hastings, marile sperante de momente decisive ale Nordului, nu doar prin vedetele Sudului, iar Franta de azi a aratat un bloc defensiv foarte bun, doar ca i-au lipsit vitezistii de trei sferturi, cei care au intors ultimele doua victorii de mondiale. Eseul a fost opera pachetului de inaintare iar in rest nu s-a reusit mai nimic, mai mult, mi s-a parut cam ciomagareasca atitudinea de joc a neozeelandezilor cu atitea schimbari provocate francezilor medical.. unde sint vremurile cind o echipa termina meciul cu echipa de la start.. cred ca nici fair-playul nu mai e acelasi. Oricum daca aveau acea explozie de trei sferturi care i-a consacrat, francezii ar fi castigat.. asa mai bifam inca un succes al sudului contabilizat de gazda turneului.. previzibil cumva. Sper ca urmatorul turneu sa echilibreze cumva lucrurile si sa aduca un nou succes al nordului si daca e posibil, al Frantei.

Dani (81 comentarii) • 23 octombrie 2011, 23:49

gsp-ul chiar nu are pe nimeni care sa se priceapa cit de cit la rugby?

bla bla bla (1 comentarii) • 24 octombrie 2011, 0:08

Vorbiti in necunostiinta de cauza.In primul rand infrangerea cu Tonga nu a afectat in nici un fel clasamentul grupei.Pe langa asta cine stie si intelege fenomenul,a inteles ca Franta a facut o cupa mondiala aproape perfecta,o aparare foarte buna,2 jucatori de picior exceptionali.Au jucat pe greseala adversarului,acelasi lucru fiind facut si de Anglia in 2003 cand au castigat Cupa Mondiala.A fost o finala cu un joc bun,dar greseli foarte mari de arbitraj !!!

maistor kokir (76 comentarii) • 24 octombrie 2011, 0:23

cand 30 de super -rugbisti dau totul pe teren , spectacolul vine de la sine …..

vlad (96 comentarii) • 24 octombrie 2011, 0:55

Ce-i cu atatea comparatii cu fotbalul???? Sunt sporturi inrudite, cu radacina comuna…. dar sunt atat de diferite acum. De ce sa fie un Messi in rugby??? Exista vedete, dar nu poate un om sa-ti castige un meci… si asta e frumusetea sportului asta 🙂

Cat despre meci, a fost urat… foarte urat, nu ma asteptam ca cele mai frumoase echipe sa faca asa ceva…. insa aici e probabil vina Noii Zeelande. Franta a avut probleme uriase turneul asta…. nu si-au putut face jocul caracteristic, asa ca au devenit o echipa total defensiva si asa au reusit sa prinda finala. Era logic sa joace la fel si acum….. insa neozeelandezii??? ii spulberasera pe francezi in grupe, au jucat slab. Insa merita trofeul…. francezii au fost tradati de transformeuri care au ratat in momentele decisive…. exact asa au prins finala, in fata unor galezi care au ratat exasperant. Era potrivit ca si ei sa piarda la fel :).

Totusi as trage un semnal de alarma…. cred ca ultimele 3 finale (pe care le tin eu minte) au fost toate la fel, complet nespectaculoase, de mare lupta…. Macar acum au fost 2 eseuri, ca atunci cand a luat Anglia cupa, a facut-o doar cu suturile lui Wilkinson.

lamebird (1 comentarii) • 24 octombrie 2011, 6:03

„dansul războinic maori pe cale să devieze în exhibiţie grotesc-comică din cauza excesului de scenografie”

geambasule ! se pare ca n-ai vazut prea multe meciuri ale noii zeelande la viata ta asa-i ?, pai nu e nici o scenariu in plus la haka, piri weepu n-a improvizat cu nimic, asa-i haka !, informeazate nenicule inainte sa versi pe hartie, cauta filmulete cu haka traditionala si ai sa te convingi.

claustrofobus (9 comentarii) • 24 octombrie 2011, 6:14

haka este o simpla reactualizare a unui obicei tribal maori. cum la noi se striga „la atac” sau „inainte” sau mai stiu eu ce, aia au avut un dans de intimidare numit haka. la fel dacii aveau lupii aia cu corp de sarpe care scoteau un zgomot ce trebuia sa infrice adversarii in lupta. amerindieni aveau si ei strigatele lor de lupta. haka este deci un strigat de lupta menit sa intimideze adversarul si sa incarce cu adrenalina pe cel ce il executa. haka a devenit cel mai cunoscut brand al rugbyului, asa cum pariurile sunt cel mai cunocut brand al fotbalului. in rugby se face haka la fotbal oamenii se roaga la mijlocul terenului sa primeasca un penalty nemeritat, sa nu fie vazuti facand hent, sa poata simula asa de bine incat sa impresioneze un arbitru care sa elimine un adversar, ma rog sa castige in general. e adevarat ca la rugby nu vezi pe nimeni sa se roage de oameni sa fie fair play, cunoscatorii stiu de ce. nu am auzit de rasism in rugby, de coruptie sau meciuri trucate sau decise de casele de pariuri. dar autorul are dreptate ce conteaza toate astea cand haka este un spectacol „grotesco-comic” cu care fotbalul nu se compromite.

RipensiaVenus (35 comentarii) • 24 octombrie 2011, 8:06

Les BlancS

Gica Paunescu (3 comentarii) • 24 octombrie 2011, 8:31

Dle Geambasu, din cate tin eu minte lectia despre anatomia corpului uman, omusor se cheama frantura aceea de tesut care se afla in centrul boltei palatine ( al cerului gurii, neacademic !).
Si nu omulet, asa cum scrii mata in articol !
In rest, s-auzim numai de bine !

alb-rosu_in_VN (116 comentarii) • 24 octombrie 2011, 11:24

Franta merita mai mult. Pacat ca arbitrul a impins-o pe Noua Zeelanda de la spate. Cu o lovitura de pedeapsa in plus, Franta putea fi campioana mondiala.
Sunt de acord ca acest Haka, in versiunea lui si mai razboinica, mi se pare deplasat si usor grotesc. Haka traditional avea ceva farmec, dar ca orice lucru, ce e mult strica. Un fel de teatru ieftin care nu mai are nici un haz.

sibelius (2 comentarii) • 24 octombrie 2011, 11:36

franta joaca in rugby ce juca romulania in fotbal cu generatia de …metal pretios..se apara cu disperare si ciupeste pe contraatac..va veni si vremea cand vor fi in rugby ca romulania de azi, la footbal..au inceput si la rugby sa se innegreasca, cu doi de n…

djaghah (1 comentarii) • 24 octombrie 2011, 11:58

In asteptarea zilei in care stejarii nostri se vor bate de la egal la egal cu francezii sau englezii, cand vine vorba de rugby sunt fan all-blacks. De ce? Pentru ca ei traiesc pentru si prin rugby. Si pentru ca ei nu incearca sa fure. Nu sunt expert in rugby si sunt subiectiv cand vine vorba de meciurile all-blacks dar m-am saturat sa citesc ineptiile europenilor. E adevarat ca si in meciul cu Tara Galilor si in finala francezii au jucat extraordinar iar in ambele meciuri diferenta a facut-o un singur punct si s-a punctat putin. Si mai e adevarat ca si Franta ar fi meritat sa castige cupa, acum mai mult decat oricand. Dar mai buni decat ei au fost ai mei. I-au spulberat in grupe si acum au castigat. Cinic, calculat – au castigat fara sa triseze. Pe vremuri, all-blacks nu ar fi dat mingea in margine inainte de pauza ci ar fi jucat la mana – acesta e si motivul pentru care au pierdut atatea cupe (si tocmai motivul pentru care Anglia si-a castigat-o pe a ei avand in Wilkinson un artist al loviturilor libere – l-au si facut Sir parca). M-am gandit mult daca nu ar fi fost mai bine sa joace pana la sfarsit si nu sa traga de timp. Dar atatea experiente negative, atata lipsa de rezultate si o dorinta de a oferi suporterilor lor in sfarsit o noua cupa mondiala… Pur si simplu nu se putea.

Motive pentru care Noua Zeelanda merita cupa? Au jucat cel mai bine si cel mai frumos pe parcursul intregului turneu. Si-au respectat adversarii si suporterii. Au incheiat turneul cu victorii si intotdeauna cu macar un eseu. Nu au fost ajutati (cel putin nu decisiv – v-am spus ca nu sunt expert) de arbitri. Si aici sa ne aducem aminte de cupa mondiala din Franta, un moment pe care lumea il uita sau il minimizeaza (asemeni FIFA cand vine vorba de „hotii”) in meciul dintre Franta si Noua Zeelanda cand francezii au inscris din pasa inainte iar in ultimele secunde !!!! arbitrul a decis „advantage over” in timpul incercarii de drop-goal (nerealizat si care ar fi trebuit sa se transforme in lovitura de pedeapsa suficienta pentru a castiga sau macar a intoarce scorul). Dar asta e… asa suntem noi europenii obisnuiti cu furatul si ciupitul… si mai ales francezii, o stim cu totii… Si motive mai sunt destule.

Ce a castigat Franta in ultimele trei meciuri din cupa? Un deosebit respect, inclusiv din partea mea, desi i-am urat intotdeauna… De mic recunosteam ca joaca mai frumos decat englezii si totusi tineam cu englezii… Au fost intotdeauna si vor fi mereu ultima mea optiune in Six Nations (la randul ei abia a treia optiune dupa Tri-Nations si Argentina cu o singura exceptie: Scotia care pentru mine e pe locul doi desi pierd mereu roscovanii mei). Revenind la Franta si la meciul de duminica dimineata: ce ar fi putut sa ma irite mai mult decat sa fiu trezit de un cocos infumurat?! Mai bine un coq-au-vin la pranz…

aham (62 comentarii) • 24 octombrie 2011, 12:35

amice, haka a fost mereu asa, nu „deviaza” in nimic. limba scoasa are o semnificatie, mai informeaza-te inainte sa elucubrezi. cat despre franta..nici macar nu meritau sa ajunga pana in finala, australia ar fi meritat. francezii au pierdut intentionat cu tonga, uiti sa mentionezi asta. le-a iesit ..da, dar tot ramane un act josnic. n-ai sa vezi all blacks evitand pe cineva.

gima (30 comentarii) • 24 octombrie 2011, 13:06

rugby-ul este un joc de golani jucat de lorzi, pe cînd fotbalul este un joc de lorzi jucat de golani. cele două sporturi nu suferaă comparaţii. exact cum bine scria cinva mai sus, în rugby nu se trişează, nu pariurile dictează rezultatele. spre cinstea jucătorilor.
d-le Geambaşu in NZ rugby-ul este materie predată la şcoală. asa că F nu prea ar avea cum să se apropie de ei decît cu faptul ca au jucatori mai multi dar au şi populaţie mai mare. ca valoare NZ a fost rămîne şi, probabil, va fi cea mai tare la acest sport absolut minunat. dacă mai urmăriţi in viitor acest sport, urmăriţi cîţi jucători mîrîie măcar la arbitru. daca o face, este ruinat. o să vedeţi cum namile de 2m vorbesc respectuos cu un omuleţ de 1,65m şi-l ascultă aproape orbeşte. magnific. cred că doar la rugby se întîmplă asta.

octavianus (3 comentarii) • 24 octombrie 2011, 13:40

Nu intru in amanunte dar daca autorul acestui articol a vazut de toate mai putin spectacol cu tot respectul am sa-l rog sa nu mai comenteze rugby, spectacolul a inceput de la „raspunsul” frantei la haka, a continuat cu fiecare placaj incredibil s-a placat, cu fiecare sut tactic aproape perfect, cu fiecare atac si contraatac, cu fiecare mol, cu fiecare tusa sau gramada ordonata, a fost un rugy total chiar daca a fost doar 8-7, spectacol nu inseamna 70 de puncte, rugby nu este baschet sau handbal, a fost o finala mareata care cu siguranta va intra in galeria marilor inclestari rugbystice.Nu am crezut ca voi tine vreodata cu Franta dar recunosc ca am urmarit ultimile minute in picioare, m-au cucerit, au aratat o mentalitate de invingatori, eroism pe alocuri si au fost 15 contra 4 milioane acolo pe pamantul neo zeelandez fara sa exageram cu nimic, 10 minute daca mai dura acest meci rasturnau orice pronostic si stricau sarbatoarea gazdelor. RESPECT ECHIPEI DE RUGBY A FRANTEI MA INCLIN IN FATA VOASTRA.

Perfect Stranger (11 comentarii) • 24 octombrie 2011, 14:57

datoram respect, celor care respecta: rugby-ul, adversarii, etica etc. ! Franta nu prea e in cauza, chiar daca se spune ca a facut (o a doua) repriza eroica. Cam putin, pentru un trofeu!

irlandezu’ (3 comentarii) • 24 octombrie 2011, 17:00

Va scriu dintr-o tara serios dedicata acestui sport. Aici rugby-ul se face la orele de sport. Am urmarit aproape fiecare meci transmis in weekendurile ultimelor 6 saptamini. Restul, inclusiv cele ale Romaniei din timpul saptaminii, le-am pierdut pentru ca unii muncesc. Ceea ce mi-as fi dorit si din partea acestui articol, o urma de profesionalism.

Cele doua sporturi nu sufera comparatie. Au spus-o multe comentarii inaintea acestuia. Si e adevarat. Rugby-ul inseamna fair-play, joc de echipa, corectitudine si respect fata de coechipieri, adversari, public, arbitru, si nu in ultimul rind, respect de sine. Cei care fenteaza cele de mai sus platesc pe parcurs nereusind sa ridice cupa la final.

Marele cistig al acestui articol este ca mi-a adus spre lectura rinduri scrise de o categorie de oameni pe care, in Romania, ii credeam disparuti. Va respect domnilor care ati lasat aici 2-3 rinduri, pentru ca va numiti adevarati spectatori de rugby. Acest sport care a patruns cu greu in inimile multora, tocmai pentru ca nu se asemana cu fotbalul deloc. Minge ovala, porti supradimensionate, pase lateral-inapoi, echipe de 15, punctaj complicat. Si asta pe vremea cind Romania avea echipa, se batea cu cele 5 natiuni, Rusia si Georgia si mai presus de toate aveam si comentatori.

Acum sintem o echipa de amatori, bucurosi ca am ajuns la inca o Cupa Mondiala. Din nefericire ne-am pierdut respectul in fata celorlalti granzi, pentru ca nu vrem sa investim in ceea ce nu aduce spectacol si reclama. Se doreste promovarea individului si nu a echipei. Rugby-ul inseamna jocul de echipa, ceea ce fotbalul (cel putin cel romanesc) nu prea mai este.

Chiar daca Messi ar juca la FC Galati, tot ar pierde cu 5-0, pt ca nu-l are pe Iniesta sau Xavi. Si daca vreti exemple de individualitati la rugby, uitati-va la Israel Dagg sau Dan Carter, la Brian O’Driscoll sau O’Gara, sint monumente de simplitate si modestie, care dau totul pe teren si-si cinta imnul, chiar daca limba lor e engleza iar versurile in maori sau oirish.

Francezii au simulat rugbyul mai putin in finala, iar daca n-au reusit galezii sa le scoata acreala din cap, au resit neo-zeelandezii pentru care acest meci a fost mai presus de orice idee de spectacol, a fost o datorie nationala sa iasa invingatori. Dar cu un meci nu poti spune ca ai convins soarta sa-ti fie binevoitoare.

Ionescu Dan Lucretiu (2 comentarii) • 25 octombrie 2011, 12:00

Ka mate, ka mate! Ka ora, ka ora! Un refren care inca mai da fiori, la aproape 200 de ani de la aparitia sa. Privit ca un strigat de lupta, haka a devenit simbolul renasterii populatiilor maori din intregul Pacific.
Originile haka
Cunoscut ca un dans traditional maori, haka a devenit cunoscut prin adoptarea sa de catre selectionata de rugby a Noii Zeelande si prin interpretarea acestuia inainte de fiecare meci inca din 1884.
Care este insa originea celebrului dans? Care este semnificatia cuvintelor misterioase, ramase fara inteles chiar si dupa traducerea lor?

Conform traditiei, ka mate, cea mai cunoscuta interpretare a unui dans haka, a aparut in jurul anului 1820, fiind compus de Te Rauparah, pe atunci sef al tribului Ngati Toarangatira (Ngati-Toa), o factiune a tribului Tainui.
Traind intr-o perioada tulbure, macinata de un interminabil razboi intre triburile Tainui si Waikato, martor al uciderii si mancarii tatalui sau de catre rivali, Te Rauparah va deveni unul dintre cei mai temuti si mai respectati lideri din istoria maori.

Cu toate acestea, dansul care l-a facut cunoscut in intreaga lume nu vorbeste despre razboi si nici despre victorii rasunatoare. Ka mate este o celebrare a supravietuirii acestuia in urma unui atac al tribului Waikato.
Conform legendelor, Te Rauparah, incercand sa se ascunda de rivalii care il vanau, cere ajutorul unui al sef de trib, Te Wharerangi.

Desi neincrezator la inceput, acesta este de acord sa il ascunda intr-o groapa in care se depozitau cartofii dulci (kumara), in timp ce
Te Rangikoaea, sotia lui Te Wharerangi, urma sa se aseze deasupra gropii pentru a nu trezi banuiala atacatorilor.

Acesta este momentul in care, Te Rauparah va compune celebrul Ka Mate:
Ka mate! Ka mate! Ka ora! Ka ora!
Ka mate! Ka mate! Ka ora! Ka ora!
Voi muri! Voi muri! Traiesc! Traiesc!

Tenei te tangata puhuru huru
Nana nei i tiki mai
Whakawhiti te ra
A upa ne! ka upa ne!
A upane kaupane whiti te ra!
Hi !!!
Acesta este barbatul paros
Cel care a adus soarele
Si care l-a facut sa straluceasca din nou.
O treapta mai sus, si inca o treapta,
Si inca o treapta mai sus…soarele straluceste!

“Barbatul paros” la care face referire Te Rauparah este protectorul acestuia, Te Wharerangi, cel care era cunoscut datorita parului abundent, fapt putin intalnit la barbatii maori, in timp ce treptele simbolice catre lumina sunt cele sapate in groapa de kumara.
In prezent, Ka Mate este privit ca o celebrare a vietii asupra mortii si ca un simbol al renasterii. Haka in cultura maori
Interpretarea dansului ritual Ka Mate intr-o maniera razboinica, de catre echipa nationala de rugby a Noii Zeelande, a produs impresia falsa ca haka reprezinta un ritual executat inaintea bataliilor. Desi exista si astfel de manifestari in cultura maori, haka este privit mai mult ca un dans de intampinare a oaspetilor importanti, de comemorare a unor evenimente importante sau, pur si simplu, pentru amuzament.

Haka nu este executat numai de barbati, asa cum se credea, ci exista dansuri special compuse pentru femei, grupuri mixte sau chiar pentru copii.

Dansurile rituale interpretate de catre razboinici inaintea bataliilor se numeau peruperu si erau executate pentru a invoca zeul razboiului (Tumatauenga), pentru a intimida adversarii si a intari increderea razboinicilor in propriile forte. Astfel de haka erau insotite de o serie de gesturi considerate amenintatoare ca scoaterea limbii, lovirea corpului cu bratele, aratarea dintilor sau contorsionarea fetei in grimase infricosatoare, obicei pastrat si perpetuat de rugbystii neo-zeelandezi.

Daca Haka nu era executata la unison de catre razboinici se credea ca sortii bataliei sunt potrivnici. Multi dintre barbatii maori, cuprinsi de frenezia dansului, se aruncau goi in mijlocul luptei, scopul declarat al oricari razboi fiind anihilarea totala a adversarului astfel incat sa nu mai existe nimeni care sa se poata razbuna.
Haka in lumea sporturilor
Interpretat de catre selectionata neo-zeelandeza pentru prima oara in 1884, cu ocazia unui turneu in Australia, haka a devenit rapid un simbol al acestei echipe, fiind pastrat pana in prezent.

In 1888-1889, reprezentativa Noii-Zeelande va fi prima echipa dintr-o colonie care va efectua un tur al Marii Britanii, moment in care haka devine un success pe plan international. Cu toate acestea, nu se stie sigur nici astazi daca dansul executat de rugbysti a fost celebrul Ka Mate sau o alta forma de haka.

Intr-un alt turneu, cel din 1905, echipa nationala a Noii Zeelande este denumita pentru prima oara All Blacks, datorita echipamentului complet negru, alegandu-se si cu porecla The Originals. 20 de ani mai tarziu, in 1925, cu ocazia unui turneu realizat in Marea Britanie, Irlanda, Franta si Canada, echipa va primi denumirea de Invincibles, incantand spectatorii atat prin frumusetea jocului cat si prin traditionalul haka executat inaintea fiecarui meci.

Inconfundabilul Ka Mate a capatat forma razboinica de astazi odata cu initiativa fostului capitan All Blacks din perioada 1985-1990, Wayne Buck Shelford, cel care le-a cerut coechipierilor sa asiste la o demonstratie haka oferita de 400 de studenti neo-zeelandezi.
Interpretarea acestora avea sa fie preluata si de sportivi si a fost pastrata pana in prezent.

In 2005, inainte unui meci cu Africa de Sud, rugbystii All Blacks au uimit pe toata lumea executand un nou haka, mult mai agresiv si foarte controversat. Gestul final a dansului, cel in care fiecare jucator sugera o taiere a gatului catre adversari a fost interzis in 2007, fiind inlocuit de o miscare a bratului drept dinspre soldul stang catre umarul drept.

Noul haka, numit Kapa o Pango, a fost realizat in colaborare cu mai multi experti in traditiile maori si a constituit unul dintre cele mai bine pastrate secrete din istoria sportului. Reprezentantii Noii Zeelande au specificat ca, desi Kapa o Pango face referire stricta la All Blacks fiind compus exclusive pentru ei, acesta nu va inlocui vechiul Ka Mate, cele doua dansuri urmand sa fie executate alternativ.

Noua Zeelanda nu este singura tara in care traditia haka a fost preluata de echipa nationala de rugby. Diferite ritualuri razbonice au fost preluate si de celelalte tari cu populatie predominant maori; Fiji (cu o varianta locala a haka numita Cibi), Samoa (Siva Tau) si Tonga ( Kailoa), ele bucurandu-se de un mare success in randul publicului.

Echipa nationala de rugby a Australiei a incercat sa adopte un dans traditional aborigen, fara succes insa, selectionata Wallabies renuntand la acesta inca din anii ’30.
O situatie asemanatoare s-a intamplat si in cazul selectionatei Africii de Sud, asa numita Springboks, cea care s-a vazut nevoita sa renunte la dansurile traditionale zulu.

Flaviu (21 comentarii) • 25 octombrie 2011, 13:54

Din fericire rugby-ul a pastrat inca multe lucruri care trebuie sa se regaseasca in sport: mandrie, fair play, onoare. Am vazut ca in minutul 79 publicul a sanctionat echipa gazda care incerca sa traga de timp in loc sa atace. Asta in conditiile in care ii desparteau cateva zeci de secunde de un titlu mondial asteptat de 24 de ani. Cand credeti ca s-ar fi intamplat asta la fotbal?

RipensiaVenus (35 comentarii) • 25 octombrie 2011, 16:40

Nimic nu este mai reconfortant ca recuperarea – fie ea si partiala – a istoriei.
Nimic nu e mai reconfortant decat prezentul asumat.
Anglo-saxonii care practica haka in extaz, ca si cum ar depinde intreaga lor cariera de autenticitatea si ferocitatea interpretarii.
Imi pare rau ca Springboks nu au adoptat si ei un ritual zulu sau xhosa, intru impacarea tuturor umorilor.
Noi am crescut cu materialismul dialectic si ma ingrozesc cat de departe de adevar am putut trai o jumatate de secol. Doua generatii, imensa pierdere!
Indivizii fac istoria, nu masele, iar Mandela este omul ce a impiedicat izbucnirea prematura a celui de-al treilea razboi mondial.

RipensiaVenus (35 comentarii) • 25 octombrie 2011, 16:44

Traiasca Regele !
Si, nu stiu cum sa va spun, nu sunt deloc monarhist.

aranburu (52 comentarii) • 26 octombrie 2011, 4:08

Vad titlul articolului si-mi zic: uite in sfirsit un editorial „pe pozitiv”, ca sa-i spun asa, al lui Geambasu. Are ceva de laudat, de admirat. Pe masura ce-l citesc insa, same old, same old: da-i cu vitriolu’! Ca rugby-ul e un sport brutal si plicticos, prizat doar de elitisti din motive suspecte; ca Barcelona se dopeaza (vedeti va rog cum obsesia autorului revine si in interviul luat de el lui Nicoale Marasescu); ca presa si fanii prea ii construiesc cultul personalitatii lui Messi. Vreo bucurie, ceva, in sportul asta (fotbal, rugby, sah, bambilici, nu conteaza)?

Racul (17 comentarii) • 26 octombrie 2011, 10:01

A fost cel mai tare meci de rugby pe care l-am vazut vreodata. Si-am vazut muuuuulte, inclusiv pe -15°C pe stadion.

Cele doua echipe au atins perfectiunea si eroismul total. Pacat de prestatia unilaterala a domnului Joubert. Dupa cum spunea un reputat ziarist de rugby din Guardian, domnul Joubert nu a arbitrat decat Franta :).

Oricum, bravo tuturor!

RVA (1 comentarii) • 26 octombrie 2011, 11:31

Chiar nu stiu unde gafezi mai rau : ca te legi de emblematicul Haka, ca lauzi cel mai urat joc de la acest mondial ( cel al Frantei ) , ca scrii despre un sport despre care habar nu ai ( RUGBY), sau ca il compari cu ….fotbalul?
Una peste alta , articol JALNIC, mai citeste din comentarii , poate inveti ceva…

durden (270 comentarii) • 26 octombrie 2011, 12:29

eh,acum si munca, transpiratia, coordonare si toata silinta din lume pot fi considerate spectacol.pana la urma depinde de ce fel de spectator esti.mie mi-a placut ce am vazut(desi nu ma uit atat de des la rugby).poate pt un cunascator a fost plictisitor,pt ca avea asteptari mai mari.dar mie mi s-a parut extraordinar pt ca nu de multe ori poti sa vezi in viata atata daruinta si consum de energie pe teren!

rugby_iasi (4 comentarii) • 27 octombrie 2011, 11:43

Domnule,omule, cu tot respectul, te rog nu mai scrie despre rugby! Stiu ca da bine(cred ca e si profitabil) sa scrii articole si sa ai o multime de comentarii, dar chiar nu te intereseaza deloc ca 99% sunt total impotriva a ce scrii? Noi iubitorii rugby-ului preferam sa nu se scrie deloc despre acest sport minunat dacat sa se scrie asa cum o faci tu!

Bucos (1 comentarii) • 29 octombrie 2011, 10:23

Descoper cu surprindere placuta acest blog al domnului Geambasu, un fotbalist care scrie despre rugby. Ceea ce gasesc si mai interesant sunt comentariile celor care intervin si care îsi exprima opinia asa cum o simt fata de autorul articolului, despre rugby sau afectiunea fata de vre-o tara sau natiune rugbistica.
Cîteva cuvinte despre subsemnatul:
Am ajuns la rugby absolut din întîmplare, la vîrsta de 18 ani, dupa ce în prealabil jucasem fotbal vre-o 8 ani; deci pot spune ca am urmat c-am acelasi parcurs, precum ilustrii mei predecesori Penciu si Irimescu. Am debutat la echipa nationala la 21 de ani si am jucat pîna la 32, cînd am parasit tara si m-am stabilit în Franta, unde locuiesc si acum. Acum la peste 60 de ani, ma ocup încontinuare de acest minunat sport, pe care îl transmit celor mai mici, fiindca consider ca valorile pe care le are rugbiul ar trebui însusite pe bancile scolii.
Revenind la subiectul articolului am sa-i raspund d-lui Geambasu la doua întrebari:
1. Exista si în rugby, ca si în alte sporturi colective, individualitati „care fac deferenta”, în momente cruciale, de echilibru, în care talentul iese deasupra. La rugby l-am vazut la CM din 2003 pe Wilkinson care a reusit drop-goalul victorios cu piciorul drept(fiind stîngaci); Dan Carter cînd joaca randamentul all blacks creste cu cel putin 30%, fiind de fapt un fel de Messi al rugbiului. El este strategul, coordinatorul, animatorul si realizatorul întregii echipe, cu alte cuvinte toata echipa joaca pentru el(în special înaintasii), iar el prin viziunea jocului, inteligenta tehnico-tactica, creaza situatii de joc finalizate prin eseuri, drop sau penalitati. Deci Carter nu este un individualist si egoist ca la fotbal, gen Ronaldo, ci prelungeste si concretizeaza efortul depus de toti coechipierii sai.
2. De ce rugbiul de astazi nu mai are „mare lucru” cu cel practicat de generatia mea? doua aspecte au schimbat totul. În primul rînd regulamentul este în continua „miscare” si se adapteaza în permanenta(de aici ar trebui fotbalul sa se inspire), fata de doua elemente primordiale: securitatea jucatorului si spectacolul jocului. Al doilea aspect este legat de morfologia jucatorilor care din 1995 au devenit profesionisti si care sunt obligati sa se antreneze pentru a fi performanti din toate punctele de vedere: fizic(puternici), tehnic, tactic, strategic, teoretic, mental, viata sportiva, etc. Daca în anii 70-80 jocul de rugby de limita la margini, gramezi, sut de la uvertura sau joc la mîna pîna la aripa (mingea avansa spre butul advers, prin pase laterale), astazi se utilizeaza cu predilectie, jocul grupat penetrant sau desfasurat penetrant(maximum 2-3 pase), pe axa perpendiculara a buturilor, datorita calitatilor fizice si a capacitatii de a juca sub mare presiune al jucatorilor actuali. Sper sa nu fi fost prea „lung” cu explicatiile specifice. Ca sa fac o paralela cu fotbalul, unde posturile cele mai importante sunt 10 si 9, la rugby este aproape la fel, însa ordinea este inversa(dupa umila mea parere), 9 si apoi 10. Este pur si simplu vorba despre asezarea pe teren.
Închei multumindu-i d-lui Ionescu pentru lectia de haka.