Armata, stadionul, poporul

Avem o armată care se luptă pentru un stadion. Inamicul nu plăteşte datoria fiindcă a intrat în afaceri cu această armată Armata veghează fruntariile ţării şi însămînţează cu simţul datoriei mereu treaz. Gazonul a prins, multe scaune au fost schimbate […]

Avem o armată care se luptă pentru un stadion. Inamicul nu plăteşte datoria fiindcă a intrat în afaceri cu această armată
Armata veghează fruntariile ţării şi însămînţează cu simţul datoriei mereu treaz. Gazonul a prins, multe scaune au fost schimbate şi în fiecare colţişor se simte mîna militarului în exerciţiul funcţiunii pe vreme de pace. Curăţenie şi ordine. Fiecare lucru stă la locul lui, firul de iarbă de pe teren creşte regulamentar şi totul arată pregătit pentru inspecţie. Inspecţia se produce. Uniforme călcate, trese strălucitoare. Generalii activi şi în rezervă, ofiţerii superiori de uscat şi amirali de Dîmboviţa au venit în Ghencea pentru a transmite un mesaj ferm către naţiune. Stadionul Steaua este al Armatei. Armata este a poporului, deci stadionul este şi el al poporului. Cel puţin al poporului stelist. Dar al poporului care plăteşte chirie. Obiectivul nu a fost abandonat în mîinile profitorilor privaţi şi parcă nimic nu vorbeşte mai clar despre grija meapenistă pentru baza sportivă decît imaginea militarului în costum de camuflaj şi cu binoclu digital pe piept. Pe aici nu se trece!

Steaua, echipa de fotbal, a fost invitată să se întoarcă pe arena care îi poartă numele. Nu invers. Întîi a fost echipa, apoi stadionul. Domnul general Anghel Iordănescu ştie sigur asta, poate şi comandantul George Boroi, nu am băga mîna în foc pentru Gabriel Oprea. General şi ministru de război. Aşa se spunea odinioară, acum, slavă Cerului!, avem doar ministru al apărării. Aşadar, MApN a dat un comunicat prin care anunţă echipa de fotbal că poate reveni acasă. Dar „acasă” costă 600.000 de euro, o restanţă pe care Gigi Becali nu o recunoaşte. Armata a pus gazon, a schimbat scaune, a dat cu vopsea şi cu var pe unde se scorojiseră pereţii, dar nu cedează nici un metru din teritoriu.

Nea Puiu a fost acolo în civil şi, ţine să precizeze, în calitate de suporter. Dată fiind legătura strînsă cu Ilie Stan, ca şi prietenia notorie cu Gabriel Oprea, e liber la speculaţii. Maestru al şcolii de diplomaţie cazone, fostul selecţioner a interpretat rolul de mediator între sectorul de stat şi sectorul privat. Nu-i exclus ca totul să fie un joc care se va încheia cu o împăcare marcată prin salve de tun. Şi dacă Steaua se va întoarce în Ghencea, anacronismul situaţiei va rămîne neştirbit. O Armată tot mai suplă, conform exigenţelor NATO, plantează gazon şi se joacă de-a războiul cu un particular tot mai încăpăţînat în achitarea datoriilor, fiindcă mai an înflorea afaceri tocmai cu această Armată. Din combinaţia asta, unii îşi închipuie că echipa va avea de cîştigat.