O ghilotină mai blîndă

Florin Gardoş este pe cale să devină un fel de Jack Spintecătorul al fotbalului românesc. Voi fi apărătorul din oficiu al lui Florin Gardoş. Nu mi-a cerut-o. Nu am schimbat cu el decît două-trei cuvinte, odată, înainte de o emisiune […]

Florin Gardoş este pe cale să devină un fel de Jack Spintecătorul al fotbalului românesc.
Voi fi apărătorul din oficiu al lui Florin Gardoş. Nu mi-a cerut-o. Nu am schimbat cu el decît două-trei cuvinte, odată, înainte de o emisiune al cărei invitat era. Mi s-a părut întotdeauna un om echilibrat şi sincer. Florin Gardoş de profesie fotbalist îşi poate permite un avocat, dar nu consideră necesar. Tocmai pentru că a ajuns şi el să se creadă vinovat. Clientul meu imaginar îşi toarnă cenuşă în cap de cîteva zile şi e convins că orice tribunal din lume – sportiv, civil sau militar – îl va condamna exemplar pentru că i-a rupt piciorul lui Cosmin Băcilă. În timp ce victima accidentului ne-fer-ri-cit de la Ploieşti suferă pe un pat de spital şi joacă macao cu rudele, „agresorul” a devenit obiect de oprobriu public. După ce făcuse tuşa dintr-un capriciu al antrenorului, Gardoş se luptă acum cu ceva mai periculos. Cu eticheta de fotbalist violent.

Ca de obicei, cădem pradă exagerărilor, iar pînă la a cere scoaterea definitivă din fotbal a lui Gardoş nu mai e decît un pas. Deocamdată se vorbeşte despre o suspendare cuprinsă între 16 şi 24 de etape. Să stea şi el cît stă victima lui! Să plătească! Dintr-un tabel alăturat articolului veţi vedea cum se judecă în fotbalul acela către care ne tot uităm cu jind. Ce pedepse sînt practicate în fotbalul occidental la situaţii similare.

Lista amintirilor urîte este lungă. De-a lungul anilor, s-au rupt şi au plesnit tibii, peronee, tendoane şi ligamente. Spicuiesc dintr-o cazuistică prea bogată. Lăcătuş versus Ardeleanu, 13 aprilie 1999. Ardeleanu nu mai poate juca niciodată fotbal. Ionel Ganea versus John Kennedy, primăvara lui 2004, amical Scoţia-România. Kennedy se retrage după 4 ani fără să îşi fi revenit vreodată cu adevărat.  Săndoi scos din circuit de Petrache la finala Cupei României din 1990. Antonio Conte accidentat rău, rău de faultul proletar al „regelui” Hagi în meciul Italia-România de la Euro 2000.

Toate episoadele evocate au ceva comun. Violenţa unui fotbalist contra altui fotbalist. Mai mult, atacuri asupra unui om. Intrări barbare în esenţă şi în detaliu. Agresiuni fizice de cele mai multe ori cu premeditare. Acum încercaţi să daţi filmul înapoi, pe urmă înainte. Ştiu, doare groaznic numai cînd (re)vezi, dar nu se poate altfel. Comparaţi cu ce s-a întîmplat între Gardoş şi Băcilă. Un fault întîrziat, o intrare neglijentă, poate inabilă, dar nu duşmănoasă, un picior care zboară frînt. O întîmplare nefericită. O ambulanţă care nu poate intra pe teren din cauza bannerelor şi un spital unde nu sînt analgezice. Aici ar trebui să apară revolta noastră.

O accidentare urîtă, o întîmplare nefericită. Acceptaţi că există şi aşa ceva în fotbal? Dacă da, veţi înţelege că nu pretind o medalie pentru Florin Gardoş, ci doar o ghilotină mai blîndă.