De ce pleacă Lupescu
Mircea Sandu a reușit să scape de cel care acum 6 ani îl ajuta să rămînă președinte la FRF. La Casa Fotbalului se vorbește iar românește
Plecarea lui Ionuț Lupescu la UEFA nu va face gaură în cerul înstelat […]
Mircea Sandu a reușit să scape de cel care acum 6 ani îl ajuta să rămînă președinte la FRF. La Casa Fotbalului se vorbește iar românește
Plecarea lui Ionuț Lupescu la UEFA nu va face gaură în cerul înstelat al fotbalului românesc. Unii se vor bucura, alții vor regreta, celor mai mulți exilul lui Lupescu le va fi indiferent. Dar fostul director general al FRF nu este un personaj obscur, care dispare pur și simplu din peisaj către o destinație incertă. EL SE REPLIAZĂ LA NYON ÎNTR-UN POST DE ÎNALT FUNCȚIONAR UEFA, numit și plătit de organizația în al cărui conclav îl regăsim și pe Mircea Sandu. Spre deosebire de fostul său șef, ales după un război dur al alianțelor Est-Vest, Lupescu este primul român care intră în structurile forului continental pe cale profesională. O premieră mai importantă decît pare la prima vedere.
De ce pleacă Lupescu din federație? Pentru că după o neașteptată alianță cu Mircea Sandu, care îi înlesnea președintelui cîștigarea unui alt mandat în cel mai greu moment al carierei sale de tătuc al fotbalului românesc – candidatura de acum 6 ani a lui Gică Popescu -, a venit și clipa previzibilă în care Nașu’ se poate debarasa de el. Versat, Sandu nu mai dorește să împartă puterea cu un om tînăr, inteligent, fără scrupule și cu inițiativă managerială. Interimatul pe care Lupescu l-a asigurat în perioada cît președintele și-a îngrijit sănătatea a arătat că MIRCEA SANDU NU ESTE UNIC ȘI DE NEÎNLOCUIT. Fără să fie un filantrop, bănuit că a tras sfori în arbitraj, Lupescu a schimbat pe nesimțite organizarea feudală a FRF, a stabilit parteneriate și a pus pe picioare mecanisme financiare ori de imagine prin care federația a cîștigat bani în cea mai proastă perioadă postdecembristă a acesteia. În lipsă de rezultate și în plină criză mondială. Cu cît mai absent era președintele, cu atît mai prezent se arăta directorul general. În timp ce dinspre biroul numărul unu plecau lozinci și promisiuni de reformă, la biroul doi intrau și ieșeau domni tineri puși la costume scumpe care știau să vîndă și să cumpere. Să vîndă iluzia unui fotbal de calitate.
Ocazia debarcării lui Lupescu s-a ivit atunci cînd acesta s-a declarat inflexibil și solidar cu Răzvan Lucescu. Cumva contra curentului, Lupescu nu s-a dezis de Răzvan, fiul lui Mircea, omul care îl lansa în fotbalul mare. Compromiterea șanselor “naționalei” a declanșat procedura prin care Mircea Sandu a restaurat eternitatea grătarului la Casa Fotbalului. În loc de Ionuț Lupescu, Bella Kassai și Dumitru Mihalache. Ce bine că în Vatra Luminoasă nu trebuie să vorbești decît limba română! “Decît” limba română.
IONUȚ LUPESCU NU ESTE NICI EL UN SENTIMENTAL. A simțit cum bate vîntul și a plecat acolo unde are un viitor. Diplomat, prezentabil, poliglot și cu o vîrstă foarte potrivită, cariera de înalt funcționar UEFA i se potrivește ca o mănușă. Nu știu cît, cum și cînd va ajuta el de acolo fotbalul românesc. Nici nu cred că asta e ideea. Știu însă că Lupescu se va întoarce. Se va întoarce atunci cînd va fi mai puternic ca Mircea Sandu.