Din cînd în cînd, apar oameni care se apropie altfel de fotbal. Îl redescoperă şi ni-l fac cadou
Alessandro Baricco este un important scriitor italian contemporan. Una dintre cărţile domnului Baricco se numeşte “Barbarii”, cu un subtitlu ajutător, “Eseu despre mutaţie”. Volumul cuprinde o serie de articole publicate în cotidianul “La Repubblica” şi povesteşte despre alte cărţi, despre vinuri, despre Imperiul Google şi despre fotbal, căruia îi dedică două capitole.
Pretenţios vorbind, lucrarea autorului italian este un tratat modern de antropologie, adică se ocupă de esenţa şi perspectivele trecerii noastre prin lume. Nu vă speriaţi însă! Baricco vorbeşte pe înţelesul tuturor despre fenomene profunde care ne-au schimbat, ne schimbă sau urmează să ne schimbe viaţa. “Barbarii” la care face referire scriitorul italian nu sînt nici vizigoţii, nici ostrogoţii moderni şi contemporani, ci sămînţa unei civilizaţii sădite în noi înşine. Sîntem noi aşa cum vom arăta după ce modificările generate de tehnologiile contemporane, în special Internetul, îşi vor fi finalizat opera.
Nu obişnuiesc să îmi scriu articolele folosind ideile ori cuvintele altora, dar acum mi se pare cazul să fac o excepţie. E o plecăciune necesară în faţa cuiva care spune într-un mod seducător şi accesibil lucruri foarte interesante, pe care le gîndim mulţi dintre noi, dar nu atît de sintetizat. Şi ca să n-o lungim, iată ce zice signor Baricco despre fotbalul nostru cel de toate zilele, el, fostul fundaş care purta numărul 3 pe spate şi care îl cunoştea ca pe un frate pe invariabilul adversar cu numărul 7, dar care nu ştia cum arată portarul advers. Pentru simplul motiv că trecea de centrul terenului doar subversiv.
“Şi acesta (n.red., fotbalul) e tot un sat aflat sub asediul barbarilor. În sensul că e răspîndită impresia că, şi în acest caz, s-a rătăcit spiritul autentic al chestiuni, trăsătura sa cea mai nobilă, sufletul. Nostalgia faţă de fotbalul de pe vremuri (nu e limpede niciodată care or fi acele vremuri) e o nostalgie faţă de lucruri cît se poate de felurite: meciurile se jucau numai în zilele de duminică, tricourile aveau numere de la 1 la 11, fără nume de sponsori şi mereu aceleaşi, jucătorii erau fără procuratori şi fără ‘bebeluşe’, antrenorii permiteau să iasă la iveală clasa individuală, stadioanele erau mai puţin goale, calendarele mai puţin ticsite, exista Cupa Campionilor şi nu Champions League. (…), nu dispăruseră jucătorii portdrapel, peluzele erau fără pancarte naziste ori cu secera şi ciocanul, aveam mai puţin dopping şi mai multă foame, mai puţine scheme şi mai mult talent, mai puţini bani şi mai multă vînă. Aş adăuga, mai multă curăţenie morală.
(…) Pentru mine, cea mai puternică imagine de sinteză este Baggio pe banca de rezerve. Atunci cînd un sport se suceşte în aşa fel încît devine un lucru chibzuit să nu introduci în joc punctul său cel mai elevat (talentul, artistul, excepţionalul, iraţionalitatea), atunci ceva s-a întmplat. Ce fel de sport ar fi fost tenisul în care McEnroe nu ar fi intrat în primii 100? În tristeţea tricourilor cu numărul 10 de pe banca de rezerve, fotbalul manifestă o mutaţie aparent sinucigaşă. (…) Dacă renunţi la Baggio, o faci totuşi pentru că ţi-ai imaginat un sistem de joc mai puţin blocat, în care valoarea individuală este redistribuită asupa tuturor şi în care intensitatea spectacolului este împrăştiată.”
Tare, nu? Nu vi se pare că măcar o parte din lucrurile astea le-aţi simţit atunci cînd v-aţi uitat la un meci? O dată sau pe rînd, nu aţi încercat senzaţiile lui Baricco? Citiţi cartea, pentru că merită! E una dintre cele mai frumoase pledoarii despre cum un mare scriitor se poate apropia de fotbal cu dragoste. Şi cu umor. Fără morga aceea a snobului căruia îi pute a kelen şi din faţa televizorului.
22 comments ↓
Pagini: [2] 1 » Afiseaza toate comentariile
Mi-as permite sa fac o paralela. Au fost multe dezbateri in legatura cu diferenta de valoare dintre Generatia de Aur si actuala generatie. Dupa parerea mea, cu exceptia lui RAT plus doi sau trei jucatori din lotul Romaniei din ultimii ani, nimeni nu cred ca avea dreptul sa faca parte din lotul Generatiei lui HAGI. S-au incercat fel de fel de comparatii hilare intre Mutu si HAGI de catre oameni din presa, de catre clanul becali, de catre Dumitru Dragomir, fiecare cu interesele lui, cum ca Mutu ar fi noul Hagi sau chiar mai bun. HA, HA, HA! In mediocritatea in care traim, cred si eu… Plus lipsa unui nou numar 10 autentic dupa HAGI. S-au facut comparatii intre cei doi in ceea ce priveste numarul de goluri inscrise la meciuri jucate, nespecificandu-se un lucru extrem de simplu: HAGI a fost mijlocas, coordonator de joc, in primul rand servant, fin dribleor, cerebral, poate cel mai bun pasator din lume iar Mutu ATACANT. Niciodata nu se fac asemenea comparatii pe posturi diferite. Dealtfel, cred ca Mutu mai vine, cand vrea, la Nationala doar pentru propriile interese (si ale grohaitorului i. becali), printre care sa-l depaseasca pe Hagi la numarul de goluri inscrise si meciuri jucate. De parca ar conta! Si inca o chestiune: acum cca 2 ani un ziarist de la Gazeta sau Prosport, nu-mi amintesc, facea comparatii intre pierderea calificarii in Danemarca cu noua generatie si calificarea Generatiei de Aur de la Cardiff cu Tara Galilor si anume ca doar ghinionul si Dorinel Munteanu (intamplator, component al Generatiei de Aur) ne-au impiedicat in Danemarca (parca Dorinel ar fi inscris la ultima faza autogol sau era vinovat de ratarile incredibile ale lui Bratu et comp). Daca imi aduc bine aminte si sper sa nu gresesc, daca ar fi castigat, Romania ar fi mers la baraj cu Spania !!!! Sper sa nu ma insel. In legatura cu meciul de la Cardiff, acel ziarist, prin cateva minciuni bine ,,asezate” in articol, incerca sa ,,devalorizeze” calificarea Lui HAGI et comp de la Cardiff si anume ca 1. Romania avea nevoie de victorie pt. a se califica in SUA; 2. Hagi a egalat spre finalul meciului si Raducioiu a inscris golul victoriei in prelungiri etc. 1. Romania avea nevoie de egal pt. a se califica in SUA: 2. Hagi a inscris prin minutul 30 (1-0 pt. Romania) iar Raducioiu a inscris golul victoriei (2-1) in minutul 83. Tara Galilor avea o echipa de vis: Giggs, Speed, Rush etc, nationala lor atinsese punctul maxim si, daca invingeau se calificau. Au ratat un penalty prin minutul 60, daca nu ma insel (n-am mai vazut meciul de vreo 3 ani, il am pe caseta video) dar Romania a practicat un joc incantator, intr-un echipament incantator cu ocazii mari la poarta galezilor. Si acum ma gandesc pana unde am fi ajuns in SUA daca ar fi jucat si marele Sabau. Cam asta este, pe foarte scurt, realitatea. Ca o paranteza, ce echipa avea Danemarca in 1989 sau 1992 si ce echipa avea cand a pierdut nationala calificarea la Copenhaga?
un articol ok . dar asa suntem noi cei care le trece vremea zicem ca sunt mai buni
A propos de evolutie, va provoc sa vedeti/revedeti AC Milan - Real Madrid 5-0 in 1989 (a urmat un AC Milan - Steaua 4-0 de care ne aducem toti aminte). Poate legati meciul asta de AC Milan - Barca 4-0 din 1994: e incredibil cit de des puteau calca pe minge si cit de des puteau da pase aiurea niste colosi ca alde Gullit in ‘89 si cum mergea deja jocul in ‘94. Si vorbim de virfurile fotbalului european.
In cazul lui Cristea Ad., daca ar pasa cum pasau baietii aia in ‘89, intr-o semifinala de cupa europeana , ar fi deranj mare. O zice un mare admirator al Milanului, ca sa fim intelesi.
Merci
Domnule Geambasu, as vrea sa va rog, daca puteti sa imi dati un mail cu numele cartilor despre fotbal pe care credeti ca se merita sa le cumpar/citesc. Multumesc anticipat!
Fiecare pas al evolutiei inseamna, automat, un pas mai putin spre distrugere. Exceptand tehnologia si medicina, omenirea si-a cam atins limitele creatiei. De-aia muzica buna se incheie cu anii 90, scriitorii de clasa au devenit rari ca diamantele, iar doua flegme si un punct rosu pe o foaie alba se cheama astazi pictura abstracta si se intituleaza “Rasarit”. Fotbalul si-a atins de mult limitele creatiei, si acum se perfectioneaza in eficacitate. Sa fim seriosi, exista doar cateva modalitati prin care sa trimiti o centrare, si tot cateva variante sa faci un dribling. Personal, mi se parea fotbalul de pe vremea lui Dobrin foarte lent, visator, dezordonat si plictisitor. Contra Unirii Urziceni din prezent, un Dobrin din trecut nici n-avea loc in primul 11. Era numarul 10 de care vorbesti, si pe buna dreptate: l-ar fi mancat cu fulgi cu tot travaliul lui Apostol… Eu observ evolutia, tu observi decadenta. Amandoi acceptam ca s-a pierdut magia, dar e normal. Ne-am pierdut inocenta de mult, nu mai visam, ci eficientizam. Evolutie, decadenta… Amandoua s-au intalnit deja intr-un punct de contopire. Am trecut de jumatatea vietii, maestre, noi, ca umanitate. S-a cam dus vremea creatiei. Ne eficientizam. Bine, prost, Dumnezeu stie. Omenirea este ca un copil crescut intr-o casa cu toate bunatatile, dar fara niciun parinte sa-i dea una la fund cand este cazul… Cel putin, nu unul vizibil… Contemplativ, poate. Avem liberul arbitru si atat. Tu n-ai fi curios sa vezi ce urmeaza ? :)…
toate lucrurile frumoase raman frumoase pana cand intra banii in joc.
sper sa vedem fotbal mai corect pe viitor.dobrin si hagi ,atit merita sa poarte nr. 10
probabil nu prinzi digi sport si nu numai poate nu ai ochii decat pt steaua si dinamo
e trist ce se vede pe la televizor. in multe campionate o sumedenie de jucatori care dau pase aiurea si nu sunt in stare sa puna un stop. fotbalul a ajuns sa fie practicat de oameni fara imaginatie si pricepere. fotbalul a devenit un joc in care imaginatia si creativitatea jucatorului au disparut. sa nu mai zic de felul in care se faulteaza.
Ai dreptate, fotbalul a pierdut enorm in ziua in care Juventus i-a dat viteza lui Baggio, chiar daca a facut-o ca sa-i gaseasca loc lui Del Pierro.
Nu gresiti deloc domnule Geambasu . Interventia mea se constituia in aceeasi invitatie la a-i lectura cartile eventual a vedea si filmul “Lezzione 21″ . Regret ca par pretios si doct , evident nu am aceasta intentie ci pur si simplu credeam ca mentiunile facute sunt necesare pentru a reda un anumit sens . La intrebarea pe care si-o si ne-o pune Baricco , ce ziceti , Barcelona ar fi un raspuns ? Cit despre nostalgici va propun Pascal Quignard cu oricare din cartile sale ( de ex Regatul Umbrelor )
…nu e nevoie sa-si revizuiasca el vreo valoare, Baricco este un as al scrierii postmoderniste, Hagi a avut tot ce trebuie sa poata lua vreodata un titlu mondial, restul sunt povesti frumoase…daca era nascut in Franta putea sa-l ia de trei ori!brazilian, nu mai zic!
drucker
Ma feresc sa incifrez articolele tocmai prin exces de precizie. Sau sa le imprumut un aer pretios. Eu zic ca erau suficiente referintele pe care le-am dat despre carte. Si rindurile mele se constituiau intr-o invitatie la lectura, nu se voiau o analiza docta si obositoare. Altfel, am priceput ca tipul nu e un nostalgic si ce e cu barbarii.
A, si daca il faceam genial, ai fi zis ca e un autor important. Gresesc?
elendil
Cartea a aparut la Humanitas, anul trecut, deci ar trebui sa se mai gaseasca in librarii
Completare :
In introducere Baricco ofera cele trei chei in care trebuie lecturat acest eseu despre viitor . Cred ca era esential sa mentionati macar una din aceste trei chei domnule Geambasu de exemplu aceea conform careia Beethoven era considerat un compozitor frivol de catre un important critic muzical contemporan .
Rectificari :
1)Baricco nu e important ci genial -un inovator stilistic de exceptie .
2)Cind citatic “sat invadat de barbari” trebuie sa explicati in ce sens foloseste Baricco acest termen .
3)La fel ca si in celelalte domenii Baricco vede in fotbal germenii viitorului . Cu alte cuvinte e preocupat nu de o decadere ce rezida din situatia artistului Baggio pe banca ci de ceea ce aduce nou bun si benefic aceasta situatie.
deci acum banel si cu cocis i-ar lua fata lui zidane la mijlocul terenului (care a cam fost ultimul nr. 10 care imi vine in minte)
super articolul!bravo!
tare articolul….e frumos sa fi nostalgic , dar in acelasi timp trebuie sa fi realist–viata merge inainte totul se schimba sunt foarte putine lucruri pe care le facem din placere , aproape totul se face pt bani . Iar fotbalul ,deoarece e cel mai iubit sport, a devenit o foarte buna afacere …ceea ce eu cred ca nu e un lucru rau –cluburile isy construiesc stadioane noi din resurse proprii pt confortul suporterilor , ajuta multi oameni saraci –exemplu chelsea are numeroase acte de binefacere si incearca sa ajute cat mai multi copii sa aiva o viata mai buna sau sa devina fotbalisti. Da! platim multi bani pt a vedea fotbal dar asta ne-am ales daca nu, nu ne-am mai uita la tv sau nu am mai merge la stadion ….. conducatorii trebuie sa gaseseasca o cale mai buna de asi keltuii resursele si trebuie sa nu uite niciodata ca fara suporterii sportul in special fotbalul e 0.
multumim gica hagi!
@mario: eu am vazut odata mai multe faze cu Hagi, dar nu golurile sau pasele de gol…ci preluarile, protejarile, dribling-urile…pur si simplu nu-ti venea sa crezi ce putea face…nu cred ca vom mai avea vreodata un asemenea jucator…
Pagini: [2] 1 » Afiseaza toate comentariile
Leave a Comment