Românul Stache şi neamţul Copos

Ce se întîmplă atunci cînd un neamţ se întîlneşte cu un român? Cine îşi impune punctul de vedere? Cine iese în cîştig şi cine în pierdere? Nu vă grăbiţi să răspundeţi şi, mai ales, nu faceţi apel la memorie şi […]

Ce se întîmplă atunci cînd un neamţ se întîlneşte cu un român? Cine îşi impune punctul de vedere? Cine iese în cîştig şi cine în pierdere? Nu vă grăbiţi să răspundeţi şi, mai ales, nu faceţi apel la memorie şi la istorie, că noi întoarcem armele, că trădăm, că îi păcălim, în timp ce ei ne plătesc petrolul şi infidelităţile cu aur. Nu toţi nemţii sau purtătorii de paşaport german sînt urmaşii pe linie maternă ai lui Otto von Bismark. După cum nu toţi românii au urmat şcoala bunelor maniere fanariote.

George Copos a anunţat prin Ioan Taban, eterna lui mînă şi voce dreaptă, că preluarea Rapidului a căzut din cauza unor pretenţii puerile ale lui Lutz Stache, iar Lutz Stache a reacţionat, declarîndu-se stupefiat de turnura pe care au luat-o evenimentele. Elementul intermediar afacerii este de genul feminin şi poartă numele Ana Maria Prodan, ale cărei mailuri otrăvite ar fi pus pe butuci tranzacţia. Variantă susţinută de tabăra coposistă şi negată de impresară.

Cel mai comod acum ar fi să reînnodăm şirul ironiilor pe adresa lui Copos, cu trimitere la starea de leşin a patronului din Grant la aflarea veştii că rămîne cu Rapidul în braţe. Mai ales că neamţul se arată surprins/contrariat că George Copos s-a răzgîndit. În acest moment întrebarea nu este „A vrut cu adevărat Copos să vîndă clubul?”, pentru că oricum nu vom afla niciodată răspunsul, ci „A dorit pe bune Lutz Stache să preia Rapidul sau nu a fost decît manevra de a atrage atenţia asupră-i a unui afacerist cu o anvergură nu foarte bine definită?”. Nimeni de la Rapid şi, în general, din România nu ştie cine este de fapt Lutz Stache.

Nici la aceste întrebări nu vom avea un răspuns clar, aşa că nu putem observa decît că o echipă ţinută la limita sărăciei, cu un cuplu de antrenori format dintr-un translator, deci viitor Mourinho, şi o fostă glorie rapidistă, l-am numit pe Nae Manea, pentru care treningul de antrenor pare la fel de comod ca sutana pentru un stripper, această echipă carevasăzică a terminat turul sus, foarte sus în clasament, mult mai sus decît îşi închipuiau suporterii, adversarii, amicii şi inamicii, însuşi Copos. Încă o dată, singura certitudine în Giuleşti este incertitudinea. Pe margine, un spectator de lux, Fahti Taher. Priveşte un film în care a jucat şi care l-a costat vreo 8 milioane de euro.