Cristian Geambaşu

Jurnalist box-to-box, de 25 de ani mereu în echipa ideală a presei de sport. Respectat, temut și foarte apreciat. Întotdeauna la obiect, tăios, fără ocolișuri

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Cristian Geambaşu
România nu este o echipă!

Radicevici, Grbici, Mehmedovici. Pe bancă, Kim Rasmussen. Cunoștințe mai vechi, adversare mai noi. În zi bună, Muntenegru poate bate pe oricine. Dovadă victoria cu Norvegia la distanță de 5 goluri. România are nevoie tot de o victorie la măcar 5 […]

...

Taci!

Asistăm de niște ani la o degradare alarmantă a relației jucător-antrenor în tenis. Poate ar fi și mai potrivit să spunem jucătoare-antrenor, fiindcă majoritatea copleșitoare a situațiilor provin din tenisul feminin. Antologica secvență în care Sorana Cîrstea îi cere arbitrei […]

...

Cine este cel mai mare adversar al naționalei României?

Calculele hârtiei indicau naționala masculină de handbal a României favorită în dubla întâlnire cu omoloaga din Kosovo. Incredibil, mai există așa ceva! Naționala Kosovo este una dintre puținele reprezentative în fața căreia România mai poate fi considerată favorită. Ca să […]

...

Dinamo pe modelul Barcelona

Totuși, modelul propus de asociația DDB este inspirat din organizarea unor cluburi ca Barcelona.

Lucrul esențial în acest tip de conducere este absența unui patron, a unui privat care face doar ce îl taie capul. În cazul unor entități ca […]

...

Acești doctori care îl enervează pe Marica

Hai că nici LeBron James nu ar fi zis-o mai bine decât Ciprian Marica! „Ne-am săturat de ăștia scoși în față să bage groaza în populație” este o frază-manifest a zilelor pe care le trăim și numai un om cu […]

...

Maratonista şi atleţii grătarelor

Constantina Diţă aleargă prin pădurile patriei. Cutiile de bere aruncate spre ea vorbesc despre afecţiunea compatrioţilor

Locul acţiunii. Undeva la marginea metropolei care respiră nori compacţi de praf. Pădure seculară, secularizată. Pustnicu, Cernica, Vlăsiei, Băneasa, la alegere. Copaci cu trunchi […]

miercuri, 20 mai 2009, 5:49

Constantina Diţă aleargă prin pădurile patriei. Cutiile de bere aruncate spre ea vorbesc despre afecţiunea compatrioţilor

Locul acţiunii. Undeva la marginea metropolei care respiră nori compacţi de praf. Pădure seculară, secularizată. Pustnicu, Cernica, Vlăsiei, Băneasa, la alegere. Copaci cu trunchi noduros, copaci mai tineri, cu pielea nepătată de bătrîneţe. Aer proaspăt, miroase a iarbă mîngîiată de rouă şi a brînduşe. Natura respiră sănătate. Vegetaţie bogată, biotop pe măsură. Veveriţe, păsărele mii. Stele făclii nu, fiindcă se întîmplă pe la ora prînzului.

Personaje. Compatrioţi ieşiţi la iarbă verde. Românii petrec sfîrşitul de săptămînă care precede 1 Mai muncitoresc şi succede Paştele bisericesc. Un week-end ca oricare altul. Lumea e obosită, pentru că a trebuit să mai bifeze vreo două-trei zile la serviciu, ce naşpa, tu, să dai ochii cu şefu’ doar aşa de control. Carevasăzică, bugetari şi mici întreprinzători dornici de relaxare. De distracţie, nu ne îndeamnă ăia mereu la televizor să ne distrăm? Iar românul posedă organ pentru distracţie. Berica stă frumuşel în geanta frigorifică, brînzica şi ceapa verde se iţesc din farfurii, hălcile de ceafă de porc şi mititeii îşi aşteaptă cuminţi rîndul pe grătarul care sfîrîie. Domnii şi-au dat jos cămeşile năduşite, ca să îşi etaleze şuncile, doamnele şi-au legat cu un elastic părul tocmai eliberat de bigudiuri. Copiii se joacă de-a Irinel şi Monica, vietăţile pădurii dansează din buric pe muzică de voie bună.

Intrigă. Prin fumul gros emanat de mangalul grătarelor, apare o siluetă feminină. O femeie aleargă. Aleargă în legea ei, ritmic, cu pas măsurat, cu respiraţia ţinută sub control. Undeva în spatele ei, la cîţiva paşi, un bărbat ţine în mînă un cronometru şi încă un aparat ciudat, care măsoară nu se ştie ce, nu contează. Perturbaţi din activitate de aceşti tipi ciudaţi care nu au aflat că lumea se relaxează, mănîncă, bea, fumează şi se hlizeşte, adică se simte bine, adică îşi trăieşte viaţa, mama ei de viaţă!, deranjaţi, mă-nţelegi, oamenii reacţionează prompt. Şi sancţionează cu spirit cetăţenesc. Aruncă peturile cu resturi de bere spre alergătoare, cu sudalmele de rigoare. Şi pentru că ne-am născut cu simţul umorului, se fac şi glume. Ce-i cu uscata asta, unde aleargă, s-a speriat de criză?

Epilog. Uscata era Constantina Diţă, bărbatul cu cronometru, antrenorul Valeriu Tomescu. Cîştigătoarea maratonului olimpic nu se plînge, zîmbeşte amar. Nicăieri în lumea asta mare nu i s-a întîmplat să fie bătută cu cutii de bere în timp ce se antrena. În timp ce muncea. Ei aş! Dar aici e acasă. În România, unde aerul nu e fierbinte ca în America. Acasă, unde sînt codri verzi de brad şi rîuri de mitocănie. De ce ne deranjezi, Puşa dragă, week-end-urile, nu vezi că ne simţim bine şi fără tine? Şi, în fond ce vrei să ne demonstrezi, ne scoţi ochii că nu ai odihnă? Ştii tu ce-i în sufletul nostru? Rămîi în America, în ţara aceea cu climă neprietenoasă şi proşti politicoşi, noi avem treabă cu nişte mici la grătar!

Comentarii (62)Adaugă comentariu

Comentează