Boala „ca şi”

Ca şi cînd n-ar fi fost suficiente virgulele între subiect şi predicat.

Ca şi cînd nu ajungeau dezacordurile dintre acelaşi biet subiect şi acelaşi nevinovat predicat.

Ca şi cînd nu fusesem asasinaţi lent, dar implacabil cu „dar totuşi” şi fratele […]

Ca şi cînd n-ar fi fost suficiente virgulele între subiect şi predicat.

Ca şi cînd nu ajungeau dezacordurile dintre acelaşi biet subiect şi acelaşi nevinovat predicat.

Ca şi cînd nu fusesem asasinaţi lent, dar implacabil cu „dar totuşi” şi fratele lui bun, „dar însă”, laolaltă cu necesarul bonus „şi totuşi”.

Ca şi cînd toate astea, plus „mai inferior”, „mai special” şi i-ne-vi-ta-bi-lul „foarte special”, „care” în loc de forma acuzativă „pe care”, „monstră” servită pe post de „mostră”, başca „amiabil”, „informal(ă”), „a performat”, „punctual” (în sens de precis) şi altele, şi altele, vai, să nu uităm de „talismanele norocoase” şi de „micile orăşele”.

Nepunînd la socoteală romgleza cu dulcele ei dialect molgleza (o română care topeşte accentul de Humuleşti în cel de Kent).
Ei bine, dragii noştri (scris de mulţi cu doi „i”), locuţiunea conjuncţională „ca şi” s-a consacrat ca instrument universal împotriva cacofoniilor. La serviciu şi acasă. La televizor şi la radio. Pe bloguri şi pe blocuri. „Ca şi”, mai ales cel din vorbire, este folosit de stimaţii noştri compatrioţi neprieteni ai limbii române cu siguranţa că nimeni şi nimic nu-i mai poate surprinde. „Ca şi” e un fel de armură. Nici glonţul cacofoniei, nici tăişul penibilului nu trec prin dînsa! După primele trei patru cuvinte ale frazei îl arunci în luptă pe formidabilul „ca şi” şi gata, totul s-a rezolvat!

Un tînăr şi frenetic organizator de team bulding-uri, denumite de cei mai harnici şi training-uri, a reuşit performanţa să-l folosească pe „ca şi” de vreo cinci ori în interval de un minut. În direct, pe TVR 1, la matinalul de dimineaţă, dacă putem să ne exprimăm aşa. Respectivul domn cu barbă se lăuda că tot mai multă lume apelează la serviciile firmei sale, „ca şi” organizatoare de astfel de evenimente, numai bune „ca şi” exerciţii de formare a spiritului de echipă, toţi plecînd acasă „ca şi” foarte mulţumiţi de „happening”.

Ce legătură au astea cu sportul? „Ca şi” toată lumea, fotbalişti şi prieteni cu fotbalişti, microbişti şi nemicrobişti, şi noi vorbim limba română. Şi ar trebui să încercăm să o vorbim corect. Eventual să procedăm la fel în scris. Să ocolim cacofoniile în mod natural, nu tembelizaţi de „ca şi”. Dar dacă nu ne încurcăm noi de nişte semafoare în trafic ori de o dublă linie continuă, cum naiba să ne blocheze regulile gramaticale?